Uneori se bramburesc lucrurile într-atât, încât în rândul poporului se face un adevărat ghiveci din situaţiile importante şi cele derizorii, amestecând într-o ciulama stările de urgenţă cu acelea care nu necesită mare grabă. În rândul populaţiei, mai ales în domeniul sănătăţii, se învârt tot felul de confuzii. Din necunoaşterea unei stări, unii nu se duc imediat la doctor atunci când situaţia chiar o cere, iar alţii îi plictisesc pe medici, venind alarmaţi în goană că le curge nasul, că îi supără genunchiul la schimbarea vremii şi alte nimicuri. Şi în materie de ochi se produc interpretări eronate. Lumea trebuie să ştie că un ochi roşu nu înseamnă o mare urgenţă. Se pune problema intervenţiei şi consultului imediat atunci când ochiul este roşu şi dureros. Ochiul roşu poate proveni şi de la conjunctivite. Profesor doctor Monica Pop lămureşte şi acest capitol atât de des întâlnit al conjunctivitelor. Iată însă înainte de toate o precizare de mare importanţă: în oftalmologie, tratamentele nu sunt pe termen lung. În mod normal, acestea trebuie să se întindă doar pe maximum zece zile. În altă situaţie însă, terapia se întinde pe ani întregi, tratamentul fiind de fapt permanent. Acest lucru se întâmplă în glaucom. Dar să ne întoarcem la conjunctivite. Cele mai multe conjunctivite sunt de natură alergică. În cele alergice simple nu se administrează coliruri cu antibiotice, ci se prescriu medicamente antialergice şi medicamente cu cortizon. Se mai folosesc creme sau medicamente oftalmologice, cele cu cortizon şi antialergice luându-se pe cale bucală. Conjunctivitele alergice apar ca reacţii alergice la un microb prezent pe suprafaţa oculară. Se ia o probă de secreţie conjunctivală şi se analizează în laborator, precum o antibiogramă, stabilindu-se care este microbul şi la ce este acesta vulnerabil, adică se stabileşte antibioticul potrivit pentru microbul respectiv. După analiza de laborator a secreţiei conjunctivale se stabileşte un colir cu antibiotic ţintit spre microbul respectiv al conjunctivitei. În paralel cu picăturile în ochi cu antibioticul specific, se ia şi un medicament antialergic, pe cale orală. Conjunctivitele alergice de primăvară au un aspect dramatic. Când primăvara plutesc în atmosferă pufuşori de pomi, polen de flori etc., ochii celor cu alergii conjunctivale reacţionează violent, cu înroşire, cu lăcrimare abundentă. Şi în conjunctivitele alergice primăvăratice se acţionează cu coliruri specifice antialergice, adică cu picături de pus în ochi, adresate acelui polen, puf etc. În paralel se utilizează şi un tratament cu medicamente împotriva alergiilor, ce se înghit ca pilulele. Niciodată, dar absolut niciodată nu sunt recomandate tratamente nauriste la ochi! Este periculos să pui ceaiuri în ochi, să aşezi peste ochi foi de varză sau alte asemenea improvizaţii cu efect rău. Când e vorba despre alergiile pleoapelor, sunt acuzate unele noxe ce plutesc în aer, dar şi puful de la pomi, polenul etc. Dar alergii ale pleoapelor mai pot să apară şi de la unele farduri, chiar de la unele săpunuri sau creme cosmetice. Uneori se întâmplă ca şi ramele proaste de ochelari, rame din plastic inferior să producă alergii la pleoape. Acestea devin roşii, capătă mici încreţituri, mici riduri şi se instalează un edem slab, adică o umflare a pleoapelor, ce reţine în ţesuturi apă. Alergiile la pleoape sunt însoţite de mâncărimi puternice şi se desprind mici scuame (cojiţe). În faza de început a alergiilor la pleoape se poate folosi unguent oftalmic cu cortizon sau se pun în ochi picături care să conţină cortizon. Sunt recomandate şi colirurile antialergice. Dacă alergia pleoapelor e mai veche, trebuie folosit şi un alt tratament, ce se ia pe cale bucală. Acest tratament constă dintr-o tabletă de antihistamină, ce se înghite seara. Se mai ia puţin calciu şi puţină vitamina C. Aceste alergii ale pleoapelor pot apărea la unii pacienţi şi în urma unor tratamente oftalmologice. Când alergia pleoapelor se instalează ca urmare a unor tratamente la ochi, se pune şi unguent oftalmic cu cortizon.
Uneori se bramburesc lucrurile într-atât, încât în rândul poporului se face un adevărat ghiveci din situaţiile importante şi cele derizorii, amestecând într-o ciulama stările de urgenţă cu acelea care nu necesită mare grabă. În rândul populaţiei, mai ales în domeniul sănătăţii, se învârt tot felul de confuzii. Din necunoaşterea unei stări, unii nu se duc imediat la doctor atunci când situaţia chiar o cere, iar alţii îi plictisesc pe medici, venind alarmaţi în goană că le curge nasul, că îi supără genunchiul la schimbarea vremii şi alte nimicuri.