Main menu

header

Prin telefonul fără fir umblă tot felul de păreri şi de sfaturi privind sănătatea şi tratarea bolilor... Din păcate, toată treaba este o „lăutărie” păguboasă. Cel mai rău este să înghiţi pilulele lăudate de o vecină de scara blocului, că şi ei i-au făcut bine, deci că sunt potrivite şi pentru tine. În felul ăsta nu veţi reuşi decât să ajungeţi în camera de gardă a spitalelor. Nu trebuie să ne ghidăm după indicaţiile vreunui cumătru din Huşi atunci când ne supără vreo boală. Doar medicii sunt cei care pot decide diagnosticul, doar doctorii sunt cei care pot hotărî care este tratamentul potrivit.

Prin aceste bârfe medicale ce se vehiculează în rândul populaţiei se ajunge ca oamenii să aibă teorii greşite despre organismul lor. Una din acestea este şi aceea că ficatul doare sau „înţeapă“. Eronat! Pentru că ficatul în sine, ca organ, nu este dotat cu reţele nervoase şi, ca atare, nu doare. Dar învelişul lui are o reţea de ramificaţii nervoase şi această pieliţă doare. Când ficatul are în interiorul lui o tumoare sau o altă formaţiune ce-l măreşte substanţial, el apasă asupra învelişului şi atunci doare puternic. Nedurerea este şi o capcană a ficatului, fiindcă nu poţi sesiza când îşi face loc o boală de ficat. Boala nu începe când ai durere, ci este cam spre final. La fel se întâmplă şi la plămâni, fiindcă filetele de nervi se află cam în jurul organelor. Când doare organul, boala a depăşit organul şi presează pe reţeaua de nervi.

În bolile de ficat, simptomul de bază este oboseala. Oamenii resimt o astenie, o oboseală nejustificată printr-o suplimentare a eforturilor, prin muncă suplimentară. Ei simt o vlăguire, o somnolenţă continuă, iar oboseala asta e semn că ficatul scârţâie. Dacă mai mult de şapte zile persistă oboseala, se continuă lipsa de performanţă la slujbă, omul trebuie să ia o mică vacanţă şi să înghită vitamine. Dacă nu trece nici aşa şi s-au scurs încă şase-şapte zile, înseamnă că a intervenit ceva şi trebuie consultat medicul.

Un alt semn al neplăcerilor la ficat este culoarea închisă a urinei, care începe să semene cu berea brună. E un semn de insuficienţă hepatică. Dacă s-au îngălbenit şi ochii, e un semn de icter, de stare agravată a ficatului. Când se instalează şi vărsăturile, situaţia e gravă. Se impune intervenţia medicului şi efectuarea unor analize simple şi ieftine de sânge, şi dacă transaminazele sunt mari, se adâncesc investigaţiile, eventual cu teste de stabilire a gradului de inflamaţie şi fibroză a ficatului.

După ce a vorbit despre toate acestea, profesor doctor Mihai Voiculescu, şeful centrului de medicină internă de la Spitalul Fundeni, continuă să spună că important e să fii atent ce mănânci, să împuţinezi alimentele prea agresive şi prea bogate în calorii. Trebuie să respecţi şi ritmurile organismului de-a lungul a 24 de ore. Astfel, corticosteroizii încep să fie secretaţi noaptea, protejându-ne de inflamaţii. Sunt un fel de hormoni de stres. Sucurile gastrice e bine să fie în plină formă în cursul zilei. Când în mod defectuos sucurile gastrice cresc în timpul nopţii, aparatul nostru digestiv luptă cu o aciditate prea mare. Trebuie să ne respectăm tradiţiile alimentare, obiceiurile mâncărurilor perpetuate din generaţie în generaţie. Ar trebui să nu suplimentăm cantitatea de sare, să luăm sare doar din legume, din fructe, din lapte şi să îndepărtăm solniţa de pe masă. Dacă mâncăm produse cu sare în exces cum ar fi conservele, mezelurile, această sare suplimentară atrage apa.

În cea mai obişnuită boală de ficat, şi anume ficatul gras, principala acţiune în terapie este reprezentată de un regim alimentar raţional şi de o mişcare care să ardă caloriile. Abia apoi se poate apela şi la unele medicamente în măsură a ne ajuta să slăbim. Medicamentele din familia Orlistat inhibă enzimele pancreasului şi astfel grăsimile nu mai sunt digerate şi se elimină în scaun. Pentru a slăbi se poate folosi şi familia de medicamente Sibutramină, ce frânează pofta de mâncare. Dar toate aceste pilule pentru slăbit au reacţii secundare şi cel mai bine este să drămuim caloriile şi să frânăm glucidele şi grăsimile.