Există oameni care respiră metafore și care-și trăiesc viața într-un șir continuu de epitete, construind o poezie a înțelepciunii. Nu doar pentru ei sau pentru cei apropiați, ci pentru toți cei care mai cred în frumos, în sublim și-n puterea cuvântului scris și rostit la cel mai înalt nivel, cu deosebită considerație față de etern. Și uite așa, trăind printre necuvinte și iubind iubirile demult pierdute ca pe-o rugăciune a inspirațiilor, mai există printre noi spirite înalte. Nu le țin recensământul, dar știu sigur că unul dintre ele este la Botoșani, în locul care-a dat României atâtea genii. De fiecare dată când ajung acolo și ne vedem, mă încarc cu energie pozitivă, mă redescopăr, aflu noi și noi povești și-mi dau seama că suntem prea mici uneori pentru imensități culturale de-o raritate și-o noblețe sublimă. E bucurie mare când mă reîntâlnesc cu doamna LUCIA OLARU NENATI.
Merită oferită exemplu la toate capitolele pe care vi le imaginați. Bifează la omenie, la inteligență, la măiestrie, la cuvânt, discurs, frumusețe, carieră, putere de sacrificiu, curaj, demnitate, anduranță, iar lista poate continua. Este un important om de cultură al României, indubitabil, și-o valoare supremă în literatură și-n artă, punând în cuvânt trăire, investindu-și viața, cu orice risc, în a contura o lume culturală ideală, cu valori corecte, pline de înțeles, chiar dacă a riscat și-a suferit pentru asta. Pentru mine, doamna Nenati este un fel de spirit spartan, care-a deschis lumi, care mă uimește cu versul său și cu fenomenala experiență acumulată, făcându-mi, de fiecare dată când ne vedem, viața mai frumoasă.
Poet, publicist, om de cultură însemnat, director al Teatrului de Stat „Mihai Eminescu“ din Botoşani şi al Teatrului de Păpuşi, Lucia Olaru Nenati este unul dintre cei mai devotați slujitori ai lui Mihai Eminescu, fiind cea care a pus pe picioare muzeul de la Ipotești și cea care a scris nenumărate cărți despre acesta, ultima mare descoperire fiind aceea că Mihai Eminescu era și cântăreț, interpretând cântece pe care dumneaei le-a readus la lumină. De asemenea, este cea care l-a descoperit şi l-a încurajat pe actorul Dan Puric în carieră, fiind totodată prietena şi sora întru’ vers a marilor Grigore Vieru şi Nicolae Dabija, aducându-i pe toți, inclusiv pe Doina și Ion Aldea Teodorovici sau pe Iurie Sadovnic, cu riscuri mari, înainte de ’89, în România, pentru a concerta, cu spirit de unire!
Este un simbol al culturii autohtone, arătând cu fiecare apariție editorială că este de-o vivacitate impresionantă, având un stil aparte, de care eu sunt mereu cucerit, fiind simplă și complexă la un loc, incendiind permanent conștiința colectivă cu valori și idei memorabile. Vedeți voi, numele mai puțin sonore sunt cele care clădesc cultura noastră, cea de care avem nevoie vitală, mai ceva ca de aer, pentru a putea suporta, pentru a dăinui, pentru a înțelege că nimic nu-i întâmplător și că putem evolua dacă suntem cu o clipă mai deștepți, mai învățați.
Lucia Olaru Nenati este o eternitate a firii, având toate calitățile unui om de cultură impresionant, cu state vechi, pe care eu sunt mândru că-l cunosc, atât personal, cât și-n formidabila-i operă, de proză, poezie și publicistică, fiind mereu un aspru și dur critic al societății actuale, cu riscul de-a deranja uneori.
Mi se pare că avem nevoie de poezia ei, pe care-i musai să o cunoașteți, și avem nevoie de exemplul ei, acela de-a trăi o viață în artă, în frumos, de-a construi o lume a decenței prin cariera de aur! Știu că-s vorbe mari, dar astfel de oameni ar trebui să apară la televizor de dimineața până seara, putând să-i ascultăm, pentru că în ei este schimbarea, este cunoașterea, este inteligența, este viața fără pudori, cu înaltul ei suprem spus pe față! Sunt onorat că o cunosc pe Lucia Olaru Nenati! Mă-nclin!