Viața e scurtă și efemeră. Sigur că e ciudată și puerilă această formulare, dar mă îngrozesc când văd în jurul meu cum pleacă rapid, fulgerător, oameni tineri, oameni care mai aveau atâtea de spus, de trăit, de simțit și de arătat.

Nu există o regulă și nimeni nu poate prezice în vreun fel, când și cum se va rupe ața. Ce știu eu, în schimb, e faptul că trebuie să ne preocupăm de sănătate. Trebuie să ne facem analize periodice, să mergem la controale frecvente și în caz de simțim că ceva nu este în regulă, să acționăm în consecință, înainte de a fi prea târziu.

Dincolo de asta, este nevoie și de preocuparea legată de suflet. Dacă e să urăsc ceva pe lumea aceasta, acelea sunt regretele. Nu am neapărat foarte multe, dar sunt, totuși, momente în care îmi pare rău că nu am acționat în alt mod sau nu am trăit așa cum ar fi fost cazul să o fac. Astfel, e bine să lăsăm sufletul să zburde.

Ce poate fi mai deplin decât o inimă care-i mereu gata de iubit, de noi provocări, de libertate? Drumul acesta al nostru, situat între două fire mari de busuioc, are mereu nevoie de halte, de opriri dese. Opririle acestea nu au alt rol decât acela de a ne îmbogăți spiritual. Vedeți voi, existența umană e un șir întreg de imagini. Unele mai „zâmbitoare“, altele mai triste...

Mi se pare că trebuie să ne punem frâna de mână și să trăim așa cum se cuvine, fără temeri de vreun fel. Să ne bucurăm mai mult de oameni, să-i sunăm, să profităm din plin de clipele care ne fac plăcere. Să nu mai avem renunțări, pentru că ele ne macină și ne aduc acolo, în pragul în care vom spune că ne pare rău pentru că n-am izbutit.

Avem nevoie de artă, de comunicare, de prieteni, de frumos care să ne inunde sufletul. Fericirea și trăirea vieții nu se rezumă la bani, se cuantifică în clipe, în evoluție, în întâlniri memorabile, în discuții interminabile, în filme bune, în muzici de calitate, spectacole, teatru, cărți, sentimente.

Toate acestea fac din viață un șir întreg de satisfacții care prelungesc existența. Nu e de glumit, dar de multe ori am spus că oamenii au probleme și din cauza unui lucru mai puțin luat în calcul - „inima rea”! Tristețile ne macină și ne lasă goi, blazându-ne.

NU, viața trebuie trăită așa cum știm noi mai bine, cu ce ne face bine, neuitând vreo clipă că nu e neapărat un dar nelimitat, ci doar o perioadă cu termen de valabilitate, care trebuie, prin orice mijloace, prelungit și exploatat din plin. Face bine și gândirea pozitivă, și dragul de oameni, și compatibilitatea cu aceștia, și eliminarea, cumva, a oricărei energii negative pe care o avem în jurul nostru.

Mă gândesc, deseori, cu tristețe și cu teamă, la toate momentele în care oamenii dragi mie vor pleca și nu voi mai putea să mă bucur de ei, să le aud glasul și să le văd zâmbetele pline de senin. Dar sunt conștient că asta face parte din cursul firesc al lucrurilor și că orice lamentare este inutilă, nu are niciun rost.

Eu sunt omul cu mulți prieteni mai mari decât mine și încerc, pe cât se poate, să mă încarc cu ei cât mai mult, pentru că mai apoi voi trăi din imaginile care mi-au făcut viața frumoasă.

Eu unul pot spune că trăiesc, fără să am regrete majore. Poate dacă aș vizita mai multe locuri și aș munci mai puțin, ar fi mai bine, dar chiar și așa, existența mea e una bazată pe bucuria sufletului, pe liniștea acestuia.

Și am grijă permanent și de sănătatea mea, ceea ce vă sfătuiesc să faceți și voi, chiar dacă totul pare aparent în regulă! Trăiți pe deplin, nu vă fie frică de asta!