V-am mai întrebat asta și voi continua să o fac, până mai mulți oameni din jurul meu vor înțelege și răspunsul - ce înseamnă fericirea?
Mulți ar încadra-o în adunarea de foloase materiale, în bani, bunuri, mașini, posesii. Eu unul nu am astfel de vanități sau cel puțin nu le includ în categoria care ține de fericire.
Fericirea mea înseamnă, simplu, liniște. Așa o definesc eu cel mai bine și mă țin de ea atunci când simt că nu mai pot. Sunt fericit atunci când vorbesc la telefon cu mama sau cu bunica mea de 89 de ani, care este plină de energie și de viață. Sunt fericit când reușesc să fac spectacole ample și, cu mult efort, le duc la final.
Sunt fericit când știu că pot oferi la rândul meu fericire și împlinire oamenilor. Sunt fericit când îmi trag sufletul și mă pot bucura de liniștea căminului meu. Sunt fericit când pictez, când sunt înconjurat de prieteni, când mai văd altruism în oameni, când pot fi așa cum vreau eu să fiu sau când mă uit în spate, la tot ce am realizat și mă bucur că timpul nu a trecut în van pentru mine și pot lăsa ceva în urma mea, ca o moștenire a sufletului meu, în plan artistic.
Sunt fericit, poate, și pentru faptul că nu am niciun regret și nicio apăsare cu privire la trecut. Și-mi propun să fiu așa și îmi reușește, fără să fac ceva anume neapărat. Totul vine firesc. Dacă lăsăm încrâncenarea la o parte, parcă și fericirea se apropie de noi.
Știți, mulți tind către un absolut care nu poate fi atins neapărat. Fericirea poate fi și imperfectă, poate fi și cu rate la bănci, și cu probleme, și cu necazuri, și cu dezamăgiri, și cu oameni bolnavi.
Fericirea este, de fapt, o stare, o împăcare cu noi și o renunțare la complexe. Ea aduce cu sine emoții, aduce simplitate, aduce o bucată zdravănă de normalitate în viețile noastre, asta pentru că de multe ori ne place să ne complicăm inutil existența, uitând esențialul și sensul pentru care suntem aici.
Eu sunt un om fericit și atunci când știu că mă pot trezi dimineața, când pot inspira aer proaspăt, când știu că sunt iubit și pot iubi. Se vorbește mult pe tema aceasta și se fac numeroase analize, dar eu știu un singur lucru cert, acela că nu e nimic planificat în povestea asta, totul fiind relativ.
Și mai știu că dacă vrei să ai parte de bine și de frumos în viața ta, acesta poate veni sub orice formă, chiar și pentru cel sărac, pentru cel bolnav, pentru cel stresat, pentru cel cu multe probleme sau greutăți.
Toate aceste motive pe care le invocăm de multe ori nu fac decât să ne arate neputința și rușinea prin care ne eschivăm de la a trăi pe bune, fără urme de frici sau complexe de orice fel. Sunt un om fericit inclusiv că pot scrie despre asta, pot recunoaște asta, indiferent de ce cred sau nu unii despre mine.
Unii au uitat să fie fericiți. Cred că e problema lor și cred că vor ajunge mai târziu să le pară rău pentru asta și să regrete că nu mai pot întoarce nici o clipă timpul înapoi.
De asta eu sunt mândru de mine și de fericirea mea, care n-are scop demonstrativ. Simplu fapt că ne trezim, că trăim, că iubim, să suntem iubire și suntem parte a lumii, cu bune și rele, este o fericire... Ce mai apare pe parcurs sunt variabile pe care nu cred eu că are rost să le luăm întotdeauna în seamă!
Fericirea este acea parte din noi care ne face să mergem mai departe, care e motor al tuturor rotițelor din noi! Bucurați-vă de ea! Merităm cu toții să fim fericiți pe această lume!