Se apropie cu paşi repezi vremea zăpezilor. Eu m-am pregătit din timp, şi anume: căsuţa mea de pe malul lacului, de la Buftea (foto 2), tocmai a împlinit 36 de ani şi m-a obligat să-i fac o revizie generală. Prin pod mai plouă, obloanele au putrezit şi nucul din faţa casei îşi face de cap. Şi-a întins crengile mari, gata să mişte streaşina, şi cred că a îmbătrânit de tot, că n-am mai mâncat nicio nucă de-o vreme. Un prun s-a uscat, un cireş l-am tăiat, doar florile perene mai stau de pază. M-am pus pe treabă, cu ajutoare, bineînţeles, şi am făcut-o o frumuseţe. Puişor (foto 1) adora locul acesta, lacul limpede şi adânc, unde înota zilnic câte două ore. Pe celălalt mal se zăreşte Mănăstirea „Lingurica”, veche de câteva sute de ani, pe care, din păcate, vara o îngroapă verdeaţa. Anul acesta se împlinesc 20 de ani de când a plecat Puişor şi a lăsat în urmă nesfârşită tristeţe.
Read more: La mine, la ţară, pe la căsuţa din poveşti