Main menu

header

956 24 1de Georgiana Mihalcea

La fel ca noi, oamenii, animalele noastre de companie pot suferi de patologii care afectează unul sau ambii ochi. Dacă prietenul dumneavoastră blănos se confruntă cu disconfort ocular persistent sau durere bruscă și severă, consultați imediat un specialist. Medicul veterinar Elena Bonea (medalion), de la Clinica Veterinară Mobovet Satu Mare (www.veterinarsatu-mare.ro), ne-a mărturisit că, în timp ce unele boli oculare sunt benigne, altele pot avea complicații grave, până la orbire totală.

„Animalele pot percepe doar două culori”

956 24 2- Care este rolul ochilor în viața animalelor?

- Ochii au rolul principal de a ajuta animalele să perceapă mediul înconjurător și să interacționeze cu acesta, transmițând creierului informații privind forma imaginilor, percepția culorilor, dimensiuni, distanţe și mișcări ale obiectelor. Și, dacă la oameni statisticile arată că circa 80% dintre amintiri sunt înregistrate prin vedere, animalele pot să perceapă lumea și cu ajutorul celorlalte simțuri foarte dezvoltate: auzul și mirosul. Dar, în ciuda complexității ochiului, acesta nu este un organ esențial supraviețuirii.

- Câte culori pot percepe câinii?

- Animalele nu au aceleaşi percepţii vizuale ca şi oamenii, astfel, câinii, de exemplu, pot percepe doar două culori. Acestea sunt culoarea galbenă şi culoarea albastru-violet. Când sunt prezente în fața lor culori precum roşu sau portocaliu, câinele le percepe ca pe un ton de galben. Aș aduce aminte și de binecunoscutul mit al taurilor care reacționează brusc la roșu, când de fapt, sunt enervați de mișcările pe care le fac matadorii - culoarea țesăturii nu are nicio legătură cu ea!

„Puii de pisică afectați de rinotraheită fac conjunctivite complicate care pot duce chiar la orbire”

956 24 3- Ce factori contribuie la afectarea sănătății oculare a patrupedelor?

- Ochii animalelor pot fi afectați de diferite motive: vârsta, răni și traumatisme, diverse boli specifice sau generale, inclusiv infecții. Manifestările sunt diverse în funcție de localizarea la nivelul ochiului: modificări ale pleoapelor, înroșirea ochilor sau încețoșarea lor, descărcarea gravă a lichidelor intraoculare, ruperea, suspendarea pleoapelor superioare etc. Asemenea fenomene afectează aproape întotdeauna capacitatea percepției vizuale.

- Care sunt cele mai întâlnite afecțiuni?

- Cele mai frecvente afecțiuni în cazuistica clinică sunt conjunctivitele și blefaritele, adică inflamații ale mucoaselor oculare și ale pleoapelor. Acestea pot fi de natura alergică, iritativă, traumatică, parazitară sau infecțioasă.

- Să începem cu prima. Cum recunoaștem conjunctivita la animalele noastre de companie?

- Cele mai importante semne de conjunctivită la câini sau pisici sunt: secreții apoase ale ochilor, purulente sau sângeroase; durere - câinele își strânge ochii, clipește frecvent sau își freacă pleoapele de obiectele din jur sau cu lăbuța; înroșirea zonei locale și/sau a mucoasei. Dacă nu sunt complicate și proprietarul aduce la timp animalul la consultație, se tratează destul de ușor cu picături topice. În schimb, cele de natură infecțioasă sau cele mai grave, necesită și un tratament specific. De exemplu puii de pisică pot fi afectați de o boală numită rinotraheită infecțioasă, în care ochișorii sunt grav afectați, iar netratați la timp, poate duce la orbire.

„Ulcerul cornean netratat poate determina pierderea vederii și chiar a ochiului”

956 24 4- La nivelul pleoapelor pot fi prezente anumite afecțiuni?

- Da, evident, una dintre ele este entropionul - când pleoapa este întoarsă înspre ochi și firele de păr de pe aceasta devin factori iritativi deranjanți (frecvent la rase precum Sharpei, Cane Corso, Chow Chow, Bichon). O altă problemă este ectropionul (când pleoapa este întoarsă spre exterior) ce reprezintă cauza favorizantă pentru conjunctivitele recurente, afecțiuni care pot fi îndepărtate doar prin intervenție chirurgicală (Cane Corso, Ciobănești, Buldogi, Peckinez, Dog Argentinian, Mastino etc.).

- În ceea ce privește corneea, există anumite riscuri?

- O afecțiune mai gravă a corneei o reprezintă ulcerul cornean, frecvent întâlnit la câine și pisică, care netratat poate determina pierderea vederii și chiar a ochiului. Apare ca o complicație a plăgilor corneene sau a eroziunilor corneene, factorii predispozanți jucând un rol important (traumatismele, expunerea corneană la rasele brahicefalice, afectarea cantitativă/calitativă a secreției de lacrimi, entropionul, cili ectopici, trichiazis și districhiazis). Pe lângă tratamentul medicamentos, se pot folosi lentilele de bandaj sau lentilele de contact, speciale pentru câine sau pisică, pe care le aplicăm sub anestezie, și sunt îndepărtate după vindecarea completă. Acestea nu sunt ieftine, dar sunt foarte eficiente, ducând la o vindecare mai rapidă și mai eficientă. Fără tratament, evoluția bolii este fulminantă, din cauza fenomenelor de lichefiere rapidă a stromei corneene, produsă de enzime proteolitice eliberate de agenții patogeni, de cheratinocite sau de neutrofile. Pacientul nu vede și prezintă durere oculară exprimată prin: blefarospasm, fotofobie, lăcrimare şi mioză, suprafața corneei este neregulată, cu malacie și aspect de „miere care curge”.

„Patologii frecvente mai apar la nivelul corneei, stratul de suprafață al ochiului. Ele sunt fie de natură traumatică (mai frecvent avem zgârieturi sau corp străin), inflamatorie (keratitele), secundară infecțiilor sau fie din cauza conjunctivitelor netratate la timp sau corespunzător“

O afecțiune oculară frecventă la câine este „cherry eye”, prezența celei de-a treia pleoape. Hiperplazia și prolapsul acestei glande apare mai frecvent la tineri decât la adulți

Un corp străin trebuie îndepărtat cu atenție și complet, cum este cazul aristei (spic de iarbă). După îndepărtare, poate fi necesară administrarea de picături sau unguente antiinflamatorii oculare

„Cataracta este tratată doar chirurgical“

956 24 5- Cu ce necazuri se confruntă seniorii blănoși?

- Una dintre afecțiunile cele mai frecvente la animalele în vârstă o reprezintă cataracta. Aceasta reprezintă o opacifiere a cristalinului cu pierderea acuității vizuale până la orbire, fiind congenitală (în frecventă la animalele tinere) sau dobândită - senilă, ca simptom în disendocrinii, cum este diabetul; secundară altor afecțiuni oculare - plăgi corneene penetrante, uveite, glaucom, luxații de cristalin, decolare retiniană sau tumori intraoculare; secundară terapiei cu cortizonice; traumatică și toxică. Tratamentul este doar chirurgical. Printr-o tehnică numită facoemulsificare, se sparge cristalinul cu ultrasunete și este înlocuit cu unul artificial.