de Raluca Grinţescu

Organismul are mai multe mijloace de protecţie împotriva supraîncălzirii. Pe o vreme caniculară, cel mai important sistem implicat în termoreglare este transpiraţia. Dar transpiraţia nu apare în aceleaşi condiţii şi nu este secretată în cantităţi similare la toţi indivizii. Datorită unor caracteristici endocrino-constituţionale, unii transpiră şi pe vreme rece. Alţii, din contră, pot presta munci fizice grele fără să asude prea mult, chiar şi la o temperatură demnă de Africa Ecuatorială. Ambele situaţii se pot încadra în normal, însă, când motivele medicale sunt cele care determină insuficiența transpiraţiei, vom vorbi fie despre hipohidroză, fie chiar despre anhidroză.

Poate avea cauze genetice

Anhidroza (lipsa completă a secreției sudorale) este mai rar întâlnită, având cauze genetice şi fiind, uneori, determinată de absenţa glandelor sudoripare. În hipohidroză, glandele sudoripare sunt normale şi au capacitate funcţională, însă, ca urmare a unei afecţiuni sau lezări (de exemplu, arsuri), cantităţile de transpiraţie eliminată sunt anormal de mici. În compoziţia lichidului eliminat prin transpiraţie intră apă, o cantitate de clorură de sodiu şi alte săruri, precum şi mici cantităţi de reziduuri metabolice. Principala funcţie a transpiraţiei este cea de restabilire rapidă a temperaturii corporale în caz de supraîncălzire. Contrar unor opinii comune, mirosul neplăcut al transpiraţiei nu e atât din cauza unei mari cantităţi de toxine eliminate, cât acţiunii bacteriilor ce descompun substanţele evacuate prin glandele apocrine odată cu transpiraţia. Cantitatea de toxine vehiculată prin transpiraţie este cu mult mai redusă faţă de cea eliminată odată cu urina sau cu fecalele. Aşadar, în caz de hipohidroză (diminuarea secreției glandelor sudoripare), organismul nu este foarte expus la acumularea unor produşi metabolici primejdioşi, aşa cum se întâmplă în insuficiența renală.

Organismul are de suferit

Hipohidroza poate avea cauze ereditare sau poate fi urmarea unor afecţiuni dobândite pe parcursul vieţii, în special hipotiroidia. În acest caz, hipohidroza este însoţită de uscăciunea tegumentelor, mixedem, predispoziţie la îngrăşare, reactivitate emoţională diminuată, rezistenţă redusă la frig şi apatie. Hipohidroza poate avea şi alte cauze, precum afecţiunile cutanate. În caz de insuficiență a secreției glandelor sudoripare, organismul poate avea de suferit, din cauza riscului de supraîncălzire, mai cu seamă pe o vreme caniculară.

Efect de stimulare a funcţionării glandelor sudoripare

Hipohidroza va fi remediată prin tratamentul aplicat problemei de fond şi întrebuinţarea unor remedii cu efect de stimulare a funcţionării glandelor sudoripare. În fitoterapie sunt descrise mai multe plante ce induc un efect sudorific (provocând transpiraţia). Ele pot fi administrate ca infuzie, macerat sau pulbere:

Infuzia de pir (Agrophyron repens) se obţine dintr-o linguriţă cu produs mărunţit, adăugată la 250 ml apă fierbinte. Preparatul va fi lăsat 15 minute la infuzat. Se consumă două-trei căni pe zi;

Infuzia de lumânărică - se adaugă 10 g flori la 500 ml apă clocotită, se infuzează vreme de 15 minute şi se beau câte două căni pe zi;

Infuzia de isop (Hyssopus officinalis) ajută la eliminarea apei din ţesuturi. Se prepară adăugând 5-10 g plantă la 250 ml apă clocotită. Se beau câte două căni pe zi. Planta este interzisă la femeile gravide şi la pacienţii cu epilepsie;

Infuzia de muşeţel - se adaugă două linguriţe cu flori întregi sau mărunţite la o cană cu apă clocotită;

Boabele măcinate de piper se fierb în vin roşu. Se adaugă puţin zahăr brun, iar preparatul va fi băut cald, pentru efectele sudorifice, fiind folosit, de asemenea, şi în tratarea răcelii;  

Maceratul de brusture (Arctium lappa) stimulează funcţiile de eliminare (renale şi cutanate). El se prepară adăugând trei linguri cu rădăcină mărunţită la un litru de apă fierbinte. Se ţine o oră la macerat şi se bea în cursul unei zile. Preparatele obţinute din brusture nu se vor folosi în perioada de sarcină;

Infuzia de soc se numără printre cele mai cunoscute remedii cu proprietăţi sudorifice. Puneţi două linguriţe cu plantă la o cană cu apă fierbinte şi beţi patru căni pe zi.

Infuzia de păpădie se consumă de trei ori pe zi, doar înainte de masă. Se obţine din două linguriţe cu plantă mărunţită, adăugate la 200 ml apă clocotită. Se infuzează vreme de 10 minute

Folosiţi geluri sau săpunuri fără parfum, cu rol antibacterian!

Alte trucuri pentru a ţine sub control transpiraţia sunt: duşurile zilnice cu geluri sau săpunuri fără parfum, cu rol antibacterian, îmbrăcămintea din bumbac şi evitarea materialelor sintetice şi a încălţămintei neadecvate temperaturilor, care nu permit aerisirea pielii, evitarea stresului şi folosirea antiperspirantelor pe bază de clorură de aluminiu, care blochează transpiraţia. În privinţa mirosului transpiraţiei, celebrul Dr. Oz recomandă consumul de pir sau de iarba-câinelui, cum este numită în mod tradiţional. Această plantă, mai exact clorofila din compoziţia ei, ajută la distrugerea bacteriilor şi a microbilor care provoacă mirosul neplăcut al transpiraţiei.