de Iulian D. Moleianu
Priboiul este una dintre plantele medicinale puţin cunoscute, dar cu proprietăţi aproape magice la nivelul terapiilor împotriva unor diferite tipuri de cancer. Datorită uleiurilor eterice aromate, planta se mai întrebuinţează şi la fabricarea parfumurilor, dar este mult mai cunoscută graţie efectelor terapeutice împotriva unor boli grave.
Stimulează oxigenarea celulară
La prima vedere, priboiul seamănă cu muşeţelul, dar este o plantă ceva mai mare şi mai voinică. Arată ca un fel de crizantemă sălbatică, se ştie despre ea încă din vechime că este foarte eficace împotriva paraziţilor, iar cercetările moderne indică faptul că priboiul oferă rezultate benefice în tratarea unor diverse afecţiuni precum cancerul, tuberculoza şi problemele vasculare. Planta conţine multe substanţe active, precum uleiul volatil, taninul, vitaminele A, B şi C, dar şi minerale precum calciu şi potasiu. Tratamentul cu priboi are succes împotriva mai multor tipuri de tumori (pulmonare, mamare şi intestinale), deoarece planta stimulează oxigenarea ce- lulară. Din acest motiv, tratamentul cu această plantă este binevenit atât pentru vindecarea tumorilor maligne, cât şi a celor benigne.
Are efect analgezic şi afrodiziac
Infuzia se prepară dintr-o linguriţă cu plantă mărunţită, la o cană cu apă clocotită. Compoziţia se lasă la infuzat între cinci şi zece minute, se strecoară şi se consumă în cantităţi de una-două căni pe zi. Decoctul se obţine din două linguriţe cu rădăcină uscată şi mărunţită, la 300 ml apă. Soluţia se fierbe cinci minute, apoi se lasă zece minute la infuzat şi se consumă atât intern, cât şi extern. Este recomandată şi tinctura, administrând o linguriţă, de două-trei ori zilnic, în puţină apă, şi are efect analgezic, decontracturant şi afrodiziac.
Spălături dese pentru cataractă
Tuberculoza, chiar şi în fazele avansate, dar şi infecţiile pulmonare se tratează foarte rapid cu ceai obţinut din această plantă şi chiar cu lichidul stors după culegere. Se recomandă patru căni cu ceai pe zi, iar licoarea se obţine folosind frunze uscate, după următorul procedeu: procesul de uscare a plantei trebuie să se desfăşoare rapid, în strat subţire, pentru a nu se încinge, şi se face în spaţii umbroase şi bine aerisite. Deoarece are un conţinut crescut de apă, planta trebuie întoarsă de pe o parte pe alta cel puţin o dată pe zi. În cazul în care totuşi este utilizată planta proaspătă, sucul va fi extras în maximum două-trei ore de la momentul culegerii. Bolile oculare precum cataracta, blefarita sau conjunctivita se pot vindeca graţie spălăturilor dese cu infuzie de priboi.