de Carmen Ciripoiu
Cu secole în urmă, când medicina era o știință necunoscută, vindecarea bolilor venea de la vraci ori de la moașe, iar rezultatele erau de-a dreptul spectaculoase. Dacă unele remedii ale bătrânilor nu sunt reluate, altele au revenit la modă, deși unora li se par de-a dreptul hidoase.
Fiere de porc, de folos pentru friguri
Unul dintre cele mai ciudate leacuri este cel pentru tratarea rănilor apărute la picioare, tratamentul constând în aplicarea de comprese cu fiertură de șarpe. În ceea ce privește amigdalita, în vechime aceasta se trata cu untdelemn în care se ținea timp de o săptămână o broască. Iar cât privește frigurile, vracii considerau că acestea treceau imediat dacă bolnavul consuma un pește mic găsit în stomacul unei știuci. Pentru ca efectul să fie maxim, peștișorul se lăsa mai întâi la uscat. Alt leac foarte bun pentru friguri era fierea de porc fiartă. În vechime, aceasta era totodată și un remediu folosit pentru persoanele care sufereau de boli psihice.
Racii de râu, buni pentru mușcătura de câine turbat
Cum se tratau bătrânii noștri când durerile de dinți nu le dădeau pace? Apelau la ajutorul gingașului trandafir, pe care-l uscau, îl ardeau, îl transformau în făină, apoi îl presărau pe dinții bolnavi. Pentru dinții cariați, cel mai bun era șofranul, care se amesteca bine cu făină și se punea pe locul dureros. Dacă în sat exista vreo persoană care era bolnavă de nervi, acesteia i se dădea să mănânce o prescură luată în acea zi de la sfânta biserică. Cât privește durerile de cap, acestea dispăreau cu ajutorul… muștelor. Se pisau câteva muște, se amestecau cu miere, iar cu acest preparat se ungea creștetul capului. Bunicii noștri erau experți și în remediile pentru mușcătura de șarpe: îngropau picioarele bolnavului în pământ și în același timp îi dădeau să bea lapte acru. Și pentru puroiul din ureche exista un leac util în vechime: se picura puțin vin în ureche. Când o persoană era mușcată de un câine turbat, se luau raci de râu, se pisau, apoi se ardeau și se consumau de persoana care avea probleme, împreună cu vin.
Melci de câmp, pentru glezna scrântită
În cazul problemelor de surzenie, bătrânii noștri amestecau fiere de iepure cu câteva picături din laptele unei femei care alăpta și o picurau în urechea bolnavului. Leacul se spune că era de-a dreptul uimitor. Când durerea de picioare nu le dădea pace vechilor țărani, aceștia luau frunze de dafin și balegă de oaie, le amestecau și ungeau cu preparatul obținut locurile afectate. La rândul lor, melcii de câmp, pisați bine și amestecați cu albuş și miere erau fantastici pentru gleznele scrântite. Cât privește combinația dintre apa de trandafiri și cea de pelin, acestea erau foarte apreciate în cazul durerilor de inimă. De asemenea, frunzele de soc pisate foarte bine și fierte cu o cană cu apă erau considerate distrugătoarele limbricilor. Remediul se folosea consecutiv trei zile.