de Raluca Grințescu
Volbura sau rochiţa-rândunicii (Convolvulus arvensis) este o specie de plante nativă Europei şi Asiei. Este o plantă perenă, erbacee, căţărătoare sau târâtoare, care poate creşte până la doi metri. Florile au formă de trompetă, cu diametrul de 1-2,5 cm, albe sau roz-pal, cu cinci dungi radiale mai închise la culoare. La noi este întâlnită în întreaga ţară, în zona de câmpie şi de deal, ca buruiană de culturi, pe pajişti, pe marginea drumurilor etc.
Este folosită ca laxativ
Medicul grec Dioscorides a sugerat că planta opreşte hemoragia internă şi că ajută la vindecarea rănilor, iar în anii 1700, aceasta să fie descrisă ca o plantă purgativă şi eficientă în combaterea febrei. În Turcia era folosită ca legumă şi condiment, iar în lumea arabă, rădăcinile şi frunzele sale sunt încă folosită ca antihemoragic şi laxativ. În Statele Unite, un herbalist de pe la 1870 îi atribuia proprietăţi laxative, iar indienii Navajo o foloseau ca remediu pentru înţepăturile de păianjen şi ca stimulent intestinal. În unele culturi din America de Sud, rădăcinile şi frunzele erau considerate laxative şi cu proprietăţi de stimulare a bilei.
Legenda românească
Pe de altă parte, în Marea Britanie, planta este tratată complet diferit. În unele regiuni, există credinţa că, dacă o femeie o culege, iubitul său va muri, iar în altele este asociată cu tunetul, existând credinţa că, dacă se culege, vor apărea şi tunete. În cultura noastră sunt multe legende despre rochiţa-rândunicii atât în folclor, cât şi în literatură, Vasile Alecsandri având o poezie numită chiar „Legenda rândunicăi”. Iată una dintre variante: se spune că, demult, în lume trăia un împărat care avea o fată pe nume Rândunica. Ea rămase fără mamă încă de mică, iar tatăl său era un om supărăcios şi tăcut. Biata fată trăia singurică, fără dragoste, fără mângâiere. Avea ochii mari, albaştri la culoare, părul mai auriu ca spicul grâului copt şi faţa mai albă ca laptele, iar trupul ei, atât de subţire, că-l puteai cuprinde cu mâna. Când fata se făcu mare, tatăl ei a vrut s-o mărite cu un fecior de împărat. Rândunica însă nu voia în niciun chip. Ca să scape de cicălelile tatălui său, ea se ruga lui Dumnezeu s-o schimbe într-o pasăre ca să zboare de la curtea părintească. Iar când tocmai se împodobea cu pene, iată că intră pe uşă şi părintele ei. Ea îşi luă zborul pe fereastră. Atunci, împăratul repede a apucat-o de coadă ca să o ţină în loc. Dar Rândunica se aruncă aşa de tare, că împăratul rămase cu penele de la mijlocul cozii în mână. De aceea, rândunica are coada în două părţi, ca o foarfecă deschisă. În odaia ei a rămas doar rochia, care îndată s-a prefăcut într-o floare albă în forma unei rochiţe de păpuşă, căreia lumea îi zice „rochiţa-rândunicii”.
Se utilizează în dischinezii biliare
Volbura conţine următoarele substanţe: rezine de natură glicozidică, jalapină, convolvulină, tanin, vitamina C, substanţe minerale. Proprietăţile sale curative sunt: laxativ sau purgativ, în funcţie de doză, coleretic, colagog, depurativ. Planta intră în compoziţia ceaiurilor laxative şi hepatice.
Intern, planta se utilizează sub formă de pulbere, infuzie sau tinctură în boli gastrointestinale, constipații, dischinezii biliare, tuse. Iar extern sunt folosite frunze proaspete, aplicate direct, în caz de abcese, arsuri, furuncule şi răni.
Infuzia se prepară din două linguri cu plantă măcinată, la o cană cu apă opărită şi se lasă la infuzat 30 de minute. O beți o dată pe zi, seara, înainte de culcare. Are efect laxativ.
Decoctul are efect purgativ şi este recomandat în constipaţiile cronice, doza recomandată fiind de o cană pe zi. Mod de preparare: fierbeți la foc mic, timp de 30 de minute, patru linguri cu plantă uscată în 500 ml apă, apoi filtrați, având grijă să completați apa evaporată.
Tinctura este utilă în constipații, doza recomandată fiind de trei lingurițe pe zi. Principiile active măresc secreţia biliară, influenţând favorabil ficatul. Doza recomandată în acest caz fiind de două-patru linguri pe zi. Pentru preparare aveți nevoie de 20 g volbură uscată şi măcinată groscior, pe care le puneți la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat obţinut în gospodărie, timp de zece zile, având grijă să le agitați de trei-patru ori pe zi. La sfârşitul perioadei filtrați şi apoi lăsați la decantat timp de șase luni. Termenul de valabilitate este de doi ani de la data preparării.
Vinul de volbură este recomandat în constipaţie, câte 50 ml de două ori pe zi. Se prepară în felul următor: 100 g plantă uscată, mărunţită groscior, se pune timp de 30 de zile într-un litru de vin alb, agitând de două ori pe zi. După această perioadă filtrați şi puneți la păstrat în flacoane.
SFAT. Pulberea de volbură luată pe nemâncate, dimineața, ajută la tratarea constipației.
Precauţii şi contraindicaţii
Volbura trebuie utilizată în cantităţi mici, din cauza efectelor sale puternic laxative. Cantităţile mari pot provoca dureri de stomac. Nu utilizați rochiţa-rândunicii dacă sunteți însărcinată sau alăptați! De asemenea, nu utilizați planta dacă suferiți de apendicită, colită, boala Crohn sau sindromul colonului iritabil.
Mărunţirea se realizează înaintea fiecărei utilizări
Volbura se recoltează înainte de înflorire sau la începutul perioadei de înflorire, astfel încât să fie cât mai puţine fructificații (aprilie, mai). Recoltarea se face când terenul este uscat, prin smulgerea plantei, căutându-se a se recolta cât mai multă rădăcină, pentru că aceasta este mult mai bogată în principii active decât restul plantei. Uscarea se face cel mai bine pe cale naturală, la umbră, în strat subţire, în spaţii aerisite, în poduri, în şoproane, verande sau pe balcon. După uscare, se depozitează în săculeţi de tifon sau pungi de hârtie şi se păstrează la loc uscat ca plantă întreagă (mărunţirea se realizează înaintea fiecărei utilizări). Randamentul de uscare este de 4:1, adică, din 4 kg plantă rezultă 1 kg plantă uscată.