de Roxana Istudor şi Gabriela Comşa
Purificator cu renume consolidat, cârcina pitică aduce sănătății compuși cu efect astringent, antibacterian și diuretic. În aceste condiții, planta este considerată un redutabil vindecător al rănilor, dar nu numai.
Adjuvant al antibioticelor
Plantă originară din Europa, cârcina pitică are în rădăcină, singura parte utilizată în scop terapeutic, substanţe amare, glicozide, inulină, acizi organici, saponine, scabioide şi tanini. Principala sa aplicaţie medicinală este cea de vindecare a rănilor, planta fiind un adjuvant remarcabil al antibioticelor, pe care, în cazuri mai ușoare, chiar le poate înlocui. La nivel extern, cârcina pitică poate fi utilizată împotriva furunculelor și negilor, a edemelor și boreliozei (care survine în urma unei mușcături de căpușă), a pistruilor și a unor afecțiuni superficiale de piele. Planta se poate folosi sub formă de comprese cu ceai, preparat din două linguriţe cu rădăcină de cârcină pitică la 250 ml apă rece, care se pune la foc şi se fierbe un minut, apoi se lasă zece minute la infuzat.
Stimulează producerea de bilă
Aliat al unei digestii sănătoase, cârcina pitică poate fi folosită pentru tratarea balonărilor și disconfortului abdominal, precum și pentru fortificarea stomacului după tratamente cu medicamente puternice, întrucât planta are capacitatea de a reface mucoasa stomacului. De asemenea, preparatele pe bază de cârcină pitică stimulează producerea de bilă, cu efecte directe asupra îmbunătățirii digestiei și detoxificării naturale. În același timp, cârcina pitică este de folos împotriva afecțiunilor inflamatorii, cum sunt reumatismul și guta, întrucât poate atenua simptomele acestor afecțiuni. În general, planta se poate utiliza sub formă de tinctură, obținută din rădăcină proaspătă de cârcină pitică, ce se taie mărunt şi apoi se lasă la macerat în alcool timp de trei săptămâni. Se administrează de trei ori pe zi, între 5 şi 50 de picături, în funcție de recomandarea specialistului.