Cu florile ei de un galben strălucitor, splinuţa se întâlneşte în toată Europa. Datorită faptului că este utilizată mai ales în tratarea rănilor deschise, a primit şi numele de planta rănilor. 
Câteva porţii de broccoli consumate zilnic pot preveni dezvoltarea cancerului la prostată, datorită unei substanţe chimice ce activează genele ce luptă împotriva bolii, potrivit unui studiu al Institutului britanic pentru cercetare alimentară. Astfel, conform acestei cercetări, o substanţă chimică conţinută de broccoli, izotiocianat, poate provoca mai multe schimbări genetice, astfel încât activitatea genelor responsabile de dezvoltarea tumorii poate fi stopată. 
Deşi are un gust deosebit de bun şi de aromat, nu faceţi greşeala să folosiţi mangostanul ca pe un simplu desert. Acest fruct minunat „poate” mult mai mult, deşi sunt foarte multe persoane care sunt de părere că mangostanul este cel mai gustos din lume. Mangostanul este un fruct tropical, originar din zonele sud-estice ale Asiei, însă datorită nutrienţilor şi antioxidanţilor pe care-i conţine, fructul minunat a început să fie cultivat şi în Australia, Brazilia, America Centrală, Hawaii şi alte regiuni tropicale.
Şi continentul negru şi-a dat seama de calităţile deosebite ale acestui fruct şi a început să-l cultive, fiind deosebit de popular în Congo, şi nu numai. Vorbim doar de zonele tropicale, întrucât arborele trebuie să fie şi în perioadele reci la temperaturi mai mari de patru grade Celsius. Altfel nu rezistă.
Trifoiul de câmp este o plantă care creşte prin fâneţe şi păşuni, este cultivat uneori şi ca plantă furajeră, se adună în timpul înfloritului (mai-septembrie) şi se usucă la umbră. După uscare, trifoiul este foarte bun la prepararea de infuzii, extracte, tincturi şi unguente. 
Considerate printre cele mai puternice dezinfectante de pe pământ, cuişoarele au fost aduse din India în urmă cu câteva mii de ani, dar au atins apogeul în ceea ce priveşte utilizarea în Egiptul Antic. Cuişoarele sunt mugurii uscaţi ai florii arborelui de cuişoară (Eugenia caryophyllata), nişte lujeri asemănători viţei-de-vie. Planta face parte din familia Myrtaceae. Bobocii florali se recoltează înainte de a se deschide. Au o aromă specială iute, puţin uleioasă şi un gust fin. 
Credeaţi că ştiţi totul despre cel mai folosit fruct atât la torturi, salate sofisticate, cât şi la ciorbe aromate şi mâncăruri de peşte? Lămâia are două atuuri: proprietăţi antibacteriene şi conţinut ridicat de vitamina C. 
Deşi în mod normal apare mai ales în perioada de iarnă, în pieţele şi în supermarketurile din România, andiva poate fi găsită în cea mai mare parte a anului. Şi bine face, întrucât este una dintre cele mai bune legume. 
Cu miezul lui dulce si zemos, pepenele galben este unul dintre cele mai parfumate fructe de sezon şi un răcoritor excelent. Are şi acţiune terapeutică, în multe privinţe mai puternică decât cea a pepenelui verde. De mii de ani, pepenele galben e considerat unul dintre cele mai sănătoase fructe. Face parte din ingredientele ce compun deserturile speciale, dar şi din meniurile curelor cel mai eficiente. E un elixir al frumuseţii, stând la baza multor preparate cosmetice. 
Rostopasca deţine o putere fenomenală de a vindeca, celebru fiind cazul pictorului neamţ Albrecht Durer, care a imortalizat-o într-o pictură, după ce, cu ajutorul ei, s-a vindecat de ficat. Chiar şi în ziua de azi, rostopasca este recomandată ca remediu în peste 150 de afecţiuni, de la dermatoze banale la temutul cancer sau la infecţiile virale. Rostopasca (mai exact tulpina, frunzele şi chiar florile) se culege în zilele însorite de vară, după care se pune la uscat în strat subţire într-un loc umbros şi lipsit de umiditate. Astfel, dintr-o jumătate de kilogram de plantă proaspătă rezultă aproximativ 100 g plantă uscată. În stare proaspătă, tulpinile de rostopască lasă un suc portocaliu, care are proprietăţi medicinale foarte importante, pe care planta uscată nu le mai păstrează. Piersica este fructul cel mai indicat persoanelor care se află în convalescenţă sau care au stări de oboseală ori celor depresive.
Alungă nevrozele
Zemoasa şi parfumata piersică reface energia organismului prin conţinutul ei ridicat în zahăr şi în hidraţi de carbon. Fosforul pe care îl conţine protejează celula nervoasă, ceea ce explică de ce este prescrisă în cazul nevrozelor. Vitaminele A, B1, B2, E sunt excelente pentru echilibrul sistemului nervos, pentru a sintetiza hemoglobina, dar şi pentru a menţine magneziul în organism şi pentru a întări imunitatea organismului. Funcţia digestivă va fi reglată dacă se vor consuma câteva piersici pe nemâncate, în fiecare dimineaţă, în loc de micul dejun. În plus, astfel va fi menţinută funcţia hepatică, favorizând şi asimilaţia.
Infuzie cu uşor efect purgativ
Fiind un bun diuretic, consumul de piersici se recomandă celor care suferă de litiază urinară. Pentru a profita de calităţile piersicii, trebuie să fie consumată cu coajă. Dar nu doar deliciosul fruct are proprietăţi terapeutice, ci şi frunzele şi florile pomului, având o acţiune calmantă, antispastică şi uşor purgativă: se lasă la infuzat zece minute 30 g frunze sau flori într-o jumătate de litru de apă. Se bea câte o ceaşcă după fiecare masă. În uz extern, piersica hrăneşte pielea şi o catifelează. Puteţi aplica o mască pentru ten normal sau uscat. Se aplică pe faţă pulpa unei piersici, la care s-a adăugat o linguriţă cu ulei de migdale, se clăteşte după ce s-a lăsat să acţioneze 20 de minute.
Anda Postolache