- Rădăcina de măcriş se foloseşte în cure de detoxifiere şi în tratamentul afecţiunilor ficatului. Rădăcina se macină şi se consumă ca atare sau sub formă de decoct, obţinut prin fierberea timp de trei minute a unei linguriţe cu pulbere într-o cană cu apă. Cura durează o lună.
Principala acţiune a şofranului este aceea de reglator hormonal, această minunată plantă medicinală fiind extrem de utilă în tratamentul impotenţei, sterilităţii, ejaculării precoce, acneei, slăbiciunii fizice şi în unele afecţiuni psihice. Consumat în cantităţi mici, şofranul poate întârzia efectele îmbătrânirii şi înviora creierul. 
Cerenţelul înfloreşte din mai până în octombrie, dar în scopuri terapeutice sunt folosite în special rădăcinile, dar şi florile şi frunzele. Acestea conţin eugenol, o substanţă cu miros plăcut, ce aminteşte de aroma cuişoarelor, concentraţia fiind mai mare primăvara şi toamna, motiv pentru care se recomandă să se facă recoltarea în aceste anotimpuri. Planta medicinală este cunoscută pentru eficienţa cu care opreşte sângerarea gingiilor afectate de parodontoze, pentru dezinfectarea rapidă a rănilor, vindecarea diareii, fiind aplicată cu încredere în medicină, în general, şi în stomatologie, în special.
Ţelina, o plantă des folosită în glumele ce privesc potenţa sexuală, dar prea puţin cunoscută pentru adevăratele ei proprietăţi medicinale. Dacă oamenii le-ar cunoaşte şi ar folosi ţelina ca pe un medicament şi nu doar ca pe un aliment, multe dintre boli ar fi oprite din evoluţie. Ideală pentru bolnavii de gută Cele mai cunoscute proprietăţi ale ţelinei sunt: antireumatismală, depurativă, regeneratoare sangvină, diuretică, antiscorbutică, drenatoare pulmonară şi hepatică. 
Vitaminele sunt substanţe organice necesare creşterii şi bunei funcţionări a organismului, pe care acesta le fabrică în cantitate insuficientă pentru a-şi acoperi nevoile sau pe care nu le poate sintetiza. Vitamina A este extrem de importantă pentru un organism sănătos, pentru că măreşte rezistenţa la infecţii a cartilajelor, mucoaselor şi pielii, ajută la adaptarea vizuală, la dezvoltarea normală a scheletului şi a smalţului dentar, precum şi la buna funcţionare a ficatului, tiroidei şi a altor organe. 
„Ia seminţe, neamule! De floare şi de dovleac”, aşa strigă femeile prin pieţe şi mai ales pe stadioane.
Având mai multe proteine decât grâul măcinat şi orezul brun, ovăzul nu numai că ne reduce nivelul de colesterol, dar ne aduce vindecarea în foarte multe afecţiuni. Stop oboselii cronice! În cazul persoanelor care suferă de oboseală cronică, specialiştii în medicină naturistă recomandă următorul tratament: un pahar cu ovăz se spală de opt ori cu apă rece, apoi se pune la fiert în 500 ml de apă, până când aceasta scade la jumătate. Se adaugă două linguri cu miere şi se mai lasă câteva minute la fiert. 
- Cataplasmele cu infuzie concentrată din volbură (două linguri la cană) sunt excelente pentru tratarea abceselor, dar şi a furunculelor; 
Cătina este una dintre plantele ce au efecte extraordinare asupra pielii. Boabele ei portocaliu-translucide secretă un ulei cu proprietăţi miraculoase. În primul rând, acest ulei gras, ce se extrage prin procedee industriale, disponibil în farmacii, este substanţa naturală cea mai bogată în vitamina E din lume. 
Camforul este obţinut din răşina unui copac originar din sudul Chinei, înrudit cu arborele din care se obţine scorţişoara. Arborele de camfor este un adevărat fenomen: ajunge la vârste de peste două mii de ani, atinge cincizeci de metri înălţime, secretă substanţe antibiotice şi antimicrobiene atât de puternice, încât este practic invulnerabil la boli. 
Sfecla roşie este nutritivă, energizantă, răcoritoare, antianemică, mineralizantă, hipotensoare, stimulatoare a activităţii ficatului. Frunzele sunt deosebit de bogate în vitamine, fiind o sursă sigură de calciu şi fier natural. De reţinut că prin fierbere se distrug o parte din principiile active, iar prin conservare în oţet de mere, sfecla roşie se îmbogăţeşte în vitamine prin procesul de fermentaţie.