Farmacie verde

Sfecla roşie distruge tumorile cancerigene

Sfecla roşie este nutritivă, energizantă, răcoritoare, antianemică, mineralizantă, hipotensoare, stimulatoare a activităţii ficatului. Frunzele sunt deosebit de bogate în vitamine, fiind o sursă sigură de calciu şi fier natural. De reţinut că prin fierbere se distrug o parte din principiile active, iar prin conservare în oţet de mere, sfecla roşie se îmbogăţeşte în vitamine prin procesul de fermentaţie.

  Aliment nutritiv  
  Consumată coaptă sau crudă, ca salată, cât şi sub formă de suc simplu sau în amestec cu alte ingrediente, sfecla roşie este un aliment extrem de nutritiv, deoarece, pe lângă gustul deosebit de plăcut, are avantajul că este uşor digerabilă, fiind bogată în vitaminele A, B, C şi PP, potasiu, fier, calciu, proteine, hidraţi de carbon, zaharuri, glutamină. Dieta bazată pe consumul zilnic de sfeclă roşie durează o săptămână şi se poate mânca sub diferite forme: în supa de legume, crudă în salată de zarzavat, fiartă şi conservată, împreună cu murături şi ciuperci. Este deosebit de gustoasă datorită glucidelor pe care le conţine.
Read more: Sfecla roşie distruge tumorile cancerigene

Murele alungă durerile de cap!

  Murele sunt fructele de toamnă de care ar trebui să profităm din plin, deoarece conţin foarte multe vitamine şi antioxidanţi. Pot fi  folosite ca remedii în multe boli, de la dureri de cap până la hipertensiune arterială. Recent, cercetătorii britanici au realizat un studiu din care reiese că murele au rezultate bune în tratarea cancerului de plămâni.  Fructele de mur conţin apă (84%), acid izocitric, succinic, oxalic şi malic, monoglucidă cianidică, zahăr, materii grase, proteine, tanin, flavone, un principiu colorant, săruri minerale, calciu, magneziu, fosfor, potasiu, însă diferă în funcţie de solul pe care au fost crescute. De asemenea, vitaminele A, B1, B2, B5, B6, C, E.

  Ţin în frâu diabetul
  Murele sunt un bun tonic, dar au şi acţiune astringentă, laxativă, depurativă şi, în acelaşi timp, reglează acţiunea melaninei, ceea ce le face utile în tratarea unor boli de piele (vitiligo). Murele redau acuitatea vizuală, refac celulele lezate ale tubului digestiv şi, mai ales, sunt bune în ţinerea sub control a diabetului de tip II.  Mai sunt recomandate contra aftelor, amigdalitei, anemiei, anginei, bolilor de colagen, renale, dar şi a bronşitelor, cancerului, ciclului menstrual neregulat, constipaţiei cronice, colitei de putrefacţie. Murele acţionează ca un bun dezinfectant intestinal, fiind util contra diareii, a enterocolitei şi a fisurilor anale.  Sucul de mure poate fi folosit ca un remediu în orice maladie menţionată. Sucul poate fi băut în orice cantitate, în funcţie de toleranţa fiecărei persoane, şi se prepară simplu, prin stoarcere, fiind recomandată o cură de o lună, câte un pahar de 200 ml de trei ori pe zi. Se poate bea în amestec cu orice alt suc.

Vitamina K prelungeşte viaţa

  Vitamina K se găseşte în special în legumele cu frunze verzi, cum este salata, în lapte, iaurt, gălbenuşul de ou şi untura de peşte. Din păcate, vitamina K se asimilează foarte greu, într-o proporţie ce variază între 10% şi 80%, în funcţie de ponderea de lipide în alimentaţie.

  Esenţială pentru buna funcţionare a colonului
  Persoanele care consumă alimente cum sunt grăsimile în principal (cârnaţii şi prăjelile) obţin prea puţină vitamină K din hrană, iar un asemenea meniu perturbă şi flora intestinală. Astfel, lipsa vitaminei K poate avea urmări grave asupra colonului. Producţia proprie de vitamină nu poate merge bine fără o alimentaţie sănătoasă şi astfel apar inevitabil dereglările. Unele simptome, cum sunt durerile menstruale, sângerările de lungă durată şi scaunele negre, consecinţă a hemoragiilor gastrice sau intestinale, trebuie să dea de gândit. În sânge, vitamina K parcurge acelaşi traseu ca şi celelalte vitamine liposolubile: este depozitată în ficat, dar disponibilizată mai rapid decât alte vitamine. Organismul uman are nevoie zilnic între 50 şi 100 de micrograme de vitamină K. Acest aport trebuie reînnoit la fiecare 24 de ore. Ficatul înmagazinează în proporţii aproximativ egale vitamina K provenită din alimente, dar şi pe cea produsă de bacteriile aflate în propria floră intestinală.
Read more: Vitamina K prelungeşte viaţa

Cistita, îndepărtată cu ceai de năsturel

  Năsturelul este o plantă erbacee, perenă, întâlnită pe lângă izvoare, râuri, în locuri cu exces de umiditate, mlăştinoase, pe malul bălţilor, fiind folosită încă din antichitate în tratarea diverselor afecţiuni. Efectul tonic, depurativ şi vitaminizant al năsturelului este dat de conţinutul bogat în vitaminele A, B2, C, PP, heterozide, uleiuri eterice, săruri de fosfor, iod, calciu, fier.

  Penicilină naturală
  În perioada rece, femeile au mai mult de suferit şi răcesc mai uşor, cistitele fiind destul de frecvente, căci frigul favorizează fixarea bacteriilor în vezica urinară. Se recomandă salată şi ceai de năsturel neîndulcit. Uleiul de muştar de năsturel are un efect antibacterian, asemănător cu cel al penicilinei. De asemenea, de ajutor sunt şi lichidele (apă plată în special) băute în cantităţi mari, curăţând vezica urinară.
 
  Stopează căderea părului
  Năsturelul este, de asemenea, util şi în lupta împotriva căderii părului, sucul său fiind utilizat pentru stimularea creşterii podoabei capilare. Se freacă scalpul cu acest suc şi se clăteşte părul după spălare, având un excelent rol tonifiant. Sebumul în exces este şi el combătut cu banalul năsturel. Remediul este simplu. Din plante verzi, zdrobite şi strecurate se obţine un suc cu care se spală zona afectată de acnee. Pe acelaşi principiu se pot aplica frunze şi tulpini pisate, sub formă de cataplasme, direct pe piele: la 30 de grame de frunze zdrobite se adaugă un albuş bătut spumă, se amestecă bine, se pansează porţiunea de piele dorită şi se lasă să se usuce. După 20 de minute se clăteşte cu apă rece. Rezultatele sunt uimitoare.
   Sfat! Năsturelul se utilizează exclusiv proaspăt, deoarece planta uscată îşi pierde proprietăţile.

Seminţele de fenicul combat cel mai repede colicii

   În medicina populară românească, decoctul seminţelor de fenicul se dădea copiilor mici pentru afecţiunile abdominale. La origini este o plantă mediteraneană, cultivată la noi încă din vremea dacilor (a fost adusă din Grecia sau, după alte surse, chiar din Egiptul antic). Seminţele de fenicul au o aromă dulce, un efect de stimulare a digestiei şi a metabolismului blând, fiind probabil planta condimentară cea mai bine tolerată de organism. Poate fi administrată şi bolnavilor de gastrită, cu colonul iritabil sau care suferă de cancer localizat pe tubul digestiv. 
  Fiertura de seminţe de fenicul se lua pentru a spori secreţia laptelui la femei şi pentru a uşura durerile abdominale în perioada dintre menstre. La ora actuală, seminţele de fenicul sunt cel mai bun medicament din lume împotriva tulburărilor ce ţin de colici. Un studiu recent a dovedit că seminţele de fenicul reduc spasmele intestinale, împiedică formarea gazelor şi ajută intestinul subţire.
Read more: Seminţele de fenicul combat cel mai repede colicii

Lichenii de piatră, întăritori ai sistemului imunitar

  Lichenii nu au organul vegetativ bine diferenţiat (vegetale taliforme), iar înmulţirea se realizează prin fragmentarea talului său, prin corpurile de fructificaţie ale ciupercii. Majoritatea au în constituţie o ascomicetă ca ciupercă şi o algă verde sau albastră, fiind  simbiotice inferioare, formate din unirea unei ciuperci filamentoase cu o algă unicelulară.

  Indicatori ecologici
  Nu apar niciodată unde este poluare, deoarece sunt foarte sensibili la vaporii de sulf şi la oxizii acestuia şi au un rol important în natură, ei ajutând la instalarea treptată a vegetaţiei. Gama de utilizare a lichenilor este foarte variată, începând de la fitoterapia şi continuând cu industria farmaceutică, alimentară, cosmetică şi chimică (se extrag substanţe pure, uleiuri volatile, substanţe gelatinoase, alcool, turnesol etc.).

Read more: Lichenii de piatră, întăritori ai sistemului imunitar

Pirul revitalizează organismul

  Invadează şi secătuieşte solul de minerale (azot, fosfor, potasiu), este foarte prolific (o tufă poate produce până la 10.000 de seminţe) şi are, prin bogăţia de substanţe active, certe efecte terapeutice. Pirul, că despre el este vorba, reprezintă o adevărată „forţă a naturii”, deoarece străpunge tuberculii de cartofi, dar şi rădăcinile puternice ale copacilor. Chiar dacă este tăiat de plug sau discuri, din resturi de rizom răsare o nouă plantă.

  Remineralizant al sistemului osos
  Rădăcina de pir are un gust aromat, dulce, cu miros slab, asemănător cornului de secară şi se întrebuinţează în panificaţie şi ca surogat de malţ şi cafea. Este bogat în vitamina A, tot complexul de vitamine B, săruri de potasiu şi fier, alte săruri minerale, uleiuri volatile (cu proprietăţi antimicrobiene şi antifungice), mucilagii. Principiile active sunt: tonice, remineralizante ale sistemului osos (rahitism, calusarea fracturilor, osteoporoză), antimicrobiene. În plus acţionează diuretic, febrifug şi hipotensiv.

Util în stările gripale
Read more: Pirul revitalizează organismul

Genţiana luptă cu dischinezia biliară

  Apărută ca urmare a perturbării mecanismului de eliminare a bilei, dischinezia biliară se caracterizează prin greutăţi în zona ficatului, dureri de cap, balonări, greaţă, arsuri epigastrice, constipaţii, oboseală sau insomnii.

 Cicoarea, prietena ficatului
Numită de Galen „prietena ficatului”, cicoarea este un remediu excelent în dischinezie biliară. Se poate folosi în alimentaţie ca salată, preparată din frunze tinere sau ca infuzie obţinută din 15 grame de frunze uscate la un litru de apă. Se recomandă consumul a două căni pe zi. La fel de utilă este şi infuzia de anghinare, pe care specialiştii în medicina naturistă ne îndeamnă să o consumăm înainte de mesele principale. Infuzia se prepară din câteva linguriţe cu plantă la o cană cu apă. Gingaşa păpădie are şi ea un rol important în tratarea dischineziei biliare.
  Se foloseşte tot sub formă de infuzie preparată din două linguriţe cu plantă la o cană cu apă. Se consumă trei căni pe zi. Două dintre plantele cu rol antiinflamator, care măresc secreţia bilei, sunt cimbrul şi salvia. Se recomandă ca bolnavii să bea trei căni cu ceai pe zi. Pentru bila leneşă, bunicile noastre foloseau un amestec-minune: ulei de măsline, miere şi lămâie. Se ia o lingură cu jumătate de oră înainte de mesele principale. Efectul este uimitor. La fel de util este şi consumul de trei ori pe zi a unei linguri cu ulei de măsline, după care se stă culcat pe partea dreaptă o jumătate de oră.

  Consumaţi infuzie de ţelină!
  Specialiştii în medicină naturistă recomandă totodată şi infuzia de roiniţă. Mod de preparare: se pun 10 grame de frunze şi influorescenţe la o cană cu apă. Se pot consuma trei căni pe zi. Excelentă este şi ţelina, cei care suferă de dischinezie biliară fiind sfătuiţi să consume după fiecare masă o cană cu infuzie de ţelină, preparată dintr-o linguriţă cu frunze la o cană cu apă. Datorită substanţelor amare pe care le conţine, genţiana este foarte utilă atât celor cu dischinezie biliară, cât şi celor care suferă de lipsa poftei de mâncare sau de indigestii frecvente. Decoctul se prepară dintr-o linguriţă cu plantă, ce se fierbe în 500 ml apă, timp de 15 minute. Această cantitate se bea pe parcursul unei zile, înaintea meselor principale.

Uleiul de struguri previne bolile de inimă

  Strugurele, cel mai gustos fruct al toamnei, are efecte miraculoase asupra organismului. Uleiul de sâmburi de struguri este un panaceu excepţional, datorită conţinutului de doze însemnate de vitamina E şi vitamina F, precum şi unele minerale: zinc, cupru, seleniu.
  De asemenea, strugurii sunt un motiv întemeiat de bucurie, mai ales pentru femei, pentru că are în compoziţie un agent antiîmbătrânire de 50 de ori mai puternic decât vitamina E şi de 20 de ori mai puternic decât vitamina C. La început de toamnă, uleiul de struguri vă readuc tinereţea şi vitalitatea. Uleiul de struguri se obţine prin presare la rece şi se găseşte chiar şi în supermarketuri. Intern, acest ulei se administrează în primul rând prin alimentaţie, fiind un excelent adaos în salate, în sosuri, în diferitele feluri de mâncare, ce nu presupun prepararea la foc (încălzirea la peste 50 de grade Celsius duce la alterarea proprietăţilor terapeutice).
  Doza zilnică de ulei este de maximum patru linguri, care se pot consuma ca atare (dacă aveţi probleme cu stomacul) sau în hrană. Extern, acesta se foloseşte ca ulei de masaj pentru piele, ajutând la menţinerea elasticităţii pielii.

  Menţine tinereţea vasculară
  Utilizarea constantă a uleiului de sâmburi de struguri în salate, care vor fi consumate zilnic, este suficientă pentru evitarea unor boli vasculare, cum ar fi arterioscleroza, fragilitatea vasculară sau chiar arterita (reumatismul din ce în ce mai des întâlnit atât la tineri, cât şi la vârstnici). Grăsimile nesaturate regăsite în sâmburii de struguri ajută la menţinerea tinereţii şi elasticităţii vasculare.

  Împiedică formarea chisturilor ovariene
  Studiile arată că anumite substanţe conţinute în sâmburii de struguri împiedică dezvoltarea unor formaţiuni tumorale benigne, cum ar fi chisturile ovariene, fibroamele uterine, adenoamele şi adenofibroamele mamare. Femeile cu asemenea predispoziţii ar fi bine să facă de patru-şase ori pe an cure de câte 28 de zile, în care să consume ulei de sâmburi de struguri câte 20-30 de mililitri zilnic.

  Face pielea frumoasă
  Bogat în vitamina E, uleiul este un elixir pentru menţinerea tinereţii pielii, dar şi pentru prevenirea unor afecţiuni dermatologice (psoriazis, depigmentări). Masajul făcut după baie cu ulei de sâmburi de struguri menţine nivelul optim de hidratare a pielii.

  Un sistem imunitar perfect
  Seminţele de struguri conţin substanţe cum ar fi zincul, cuprul, seleniul, vitamina E, care sunt cei mai puternici inamici ai radicalilor liberi, contribuind astfel la creşterea imunităţii organismului. O cură cu 25 de grame de ulei de struguri pe zi, menţinută minimum o lună, ajută la mărirea rezistenţei organismului la factorii infecţioşi.