de Andrei Dicu

Arhitectul peisagist Robert Broekema (medalion) este maestrul armoniei în grădinile europene. Pentru crearea unui cadru perfect, Broekema a învăţat trucuri cu ajutorul cărora amenajează spaţiile mici, astfel încât acestea să pară mari. La început, până când ideile sale inovatoare să fie recunoscute şi apreciate pe plan european, el a experimentat „tacticile” la Amsterdam.

Modelul olandez, experimentat pe trei case alăturate

Cum a început povestea lui Broekema? „Acum patru ani, proprietarii a trei case alăturate au apelat la mine şi mi-au spus că-şi doresc în locul celor trei terenuri lungi de 20 de metri şi late de doar câţiva metri un spaţiu verde comun, cu locuri de relaxare, plante, gazon şi un iaz sau un mic bazin cu apă”, a povestit olandezul. Zis şi făcut. Cu excepţia unui fag roşu şi a doi pomi fructiferi, toate celelalte plante au fost îndepărtate, iar pământul a fost săpat în profunzime. „Chiar la marginea uneia dintre clădiri am plantat un gard de tisă înalt de 1 metru şi lung de 4 metri, care încadrează terasele. Pentru pavaj am ales cărămizi din clincher (n.r - care se folosesc şi la construcţia canalelor specifice oraşelor olandeze, deoarece reţin căldura), iar pentru contrast am amenajat în stânga şi în dreapta alei din scoici deschise la culoare, încadrate cu canturi de oţel. Am pavat cărarea din mijlocul grădinii cu granit belgian albastru, deoarece această piatră, de origine calcaroasă, este foarte dură şi rezistentă la ger”, a explicat arhitectul. Bazinul cu apă are 1 metru adâncime şi 11 metri lungime, unind cele trei terenuri, care erau iniţial separate. Bazinul are un suport din lemn şi este tapetat cu folie.

Aranjamentele în linie dreaptă, cheia reuşitei

Aranjamentul în linii drepte, care se păstrează şi în cazul iazului aflat la o uşoară înălţime, subliniază axa vizuală a zonei centrale a grădinii, care este formată doar dintr-o mică suprafaţă de gazon. Aranjamentele naturale din straturi sunt alcătuite din plante care s-au dezvoltat perfect în pământul fertil din grădină. Aici cresc câteva varietăţi de trandafiri, tufe şi arbuşti cu floricele roz, albastre şi albe. „Pentru a pune cât mai bine în valoare florile albe, le-am combinat cu crini de toamnă cu frunze gri şi cu ovăz decorativ”, a explicat Broekema. Un alt avantaj constă în faptul că florile albe luminează fundalurile întunecate şi tocmai de aceea, în spatele grădinii se află acum un grup de mesteceni de Himalaya, cu tulpini albe. Îngrijirea acestei grădini nu necesită un efort prea mare. În plus, toţi cei care beneficiază de grădină, de la proprietari şi locatari şi până la angajaţii dintr-un birou situat în casa din mijloc, se simt excelent în spaţiul verde, primitor, confortabil şi relaxant.

Brazdele de gazon, iasomia şi trandafirii, „ingrediente” de bază

În grădinile „marca” Broekema, peisajul este, pur şi simplu, rupt din basme... Arţarii cu coloană îngustă tivesc terasele. Copacii cu frunziş purpuriu se asortează cu fagii roşii, iar simetria şi liniile drepte sunt criteriile esenţiale de amenajare. Una dintre florile deseori folosite este iasomia, care îşi deschide petalele albe din luna mai până în iunie, unde mai pui că arbuştii învăluie locurile de relaxare în miresme seducătoare. În general, terasele din spatele grădinilor sunt delimitate lateral de garduri vii de tisă, în ale căror straturi înfloresc trandafiri roşii, căpşunică şi alte tipuri de flori.

În zilele noastre, terenurile de numai 250 mp nu mai sunt demult o raritate. Iată cum puteţi transforma o asemenea suprafaţă într-o grădină încărcată de farmec şi de culoare, la un preţ estimativ de 20.000 de euro, dar preţul poate scădea, în funcţie de preferinţele dumneavoastră. În primul rând, locul de relaxare de lângă casă reprezintă pentru mulţi punctul de atracţie al grădinii, deoarece acolo se adună întreaga familie şi au loc reuniuni cu prietenii. De aceea, suprafaţa rezervată acestui spaţiu trebuie să fie generoasă, pentru ca aici să încapă masa, câteva scaune, grătarul, două şezlonguri şi câteva plante de ghiveci. O eventuală canapea confortabilă şi o masă cu scaune ar ocupa destul de mult loc, iar din acest motiv este indicat să amenajaţi lângă casă o terasă suficient de mare. Spaţiul de relaxare ar trebui să măsoare în jur de 12 mp, astfel încât amenajarea să fie aerisită şi oaspeţii să se simtă în largul lor. Flora unei grădini se compune, în afară de gazon, din copaci, arbuşti şi din numeroase tufe. Arbuştii îndeplinesc diverse funcţii. Gardurile vii tăiate, din tisă sau din carpen, protejează de privirile indiscrete şi separă terenul în mai multe spaţii. Astfel, grădina capătă un aspect dinamic şi pare mai mare, deoarece nu poate fi cuprinsă dintr-o singură privire. Mai mult, în acest fel iau naştere colţişoare în care membrii familiei se pot retrage pentru a citi o carte sau pentru a savura cafeaua în aer liber.

Inflorescenţele deschise la culoare creează senzaţia de spaţiu larg

Stratul de tufe este apreciat mai ales atunci când este multicolor şi variat. Dacă veţi crea un schelet format din mai multe grupuri în care creşte aceeaşi specie, imaginea de ansambul a stratului va fi mai relaxantă. Dacă doriţi ca straturile să fie atrăgătoare mai multe săptămâni la rând, puneţi accentul pe tufele cu o perioadă mai lungă de înflorire. Printre acestea se numără şi priboiul, în special soiul Rozanne. La fel, salvia de stepă şi ochiul-fetei înfloresc mai multe săptămâni la rând. Un efect rafinat se poate obţine şi cu ajutorul culorilor alese, în sensul în care un colţ de grădină în care predomină florile deschise la culoare şi frunzele panaşate cu alb creează senzaţia de spaţiu larg. Un bazin cu apă sau un iaz mic conferă acelaşi efect. Bazinul de lângă terasă, a cărui suprafaţă oglindeşte jocul schimbător de lumini şi de umbre, are un efect liniştitor. Apa aduce în grădină o bucăţică de cer, pentru că pe luciul ei se reflectă norii şi soarele. Condiţia este ca în apă să nu crească plante care să acopere suprafaţa acesteia. De altfel, o grădină mică trebuie să fie amenajată simplu şi aerisit, pentru a deveni cu adevărat un loc de relaxare.

„Pentru a pune cât mai bine în valoare florile albe, le-am combinat cu crini de toamnă cu frunze gri şi cu ovăz decorativ“  (Robert Broekema)

Sunt recomandaţi cireşii Kanzan şi coniferele Fastigiata

Copacii reflectă excelent alternanţa anotimpurilor, aduc umbră în zilele de vară şi devin tot mai frumoşi, pe măsură ce îmbătrânesc. De altfel, un copac înalt de câţiva metri contracarează silueta masivă a casei. Din acest motiv, este indicat să plantaţi un exemplar cu coroană mică, chiar şi în spaţiile verzi cu dimensiuni reduse. În ultimii ani, oferta în privinţa acestor arbori a crescut semnificativ, iar printre cei mai frumoşi copaci se numără merii decorativi şi cireşii japonezi Kanzan. De asemenea, speciile în formă de coloană sunt ideale pentru grădinile miniaturale şi pot fi plantate în grupuri de câte trei sau de-a lungul aleii. Vă recomandăm carpen, spre exemplu Fastigiata Monument şi Frans Fontaine, precum şi arborele de ambră Slender Silhouette şi scoruşul Fastigiata. Dintre conifere, o varietate foarte potrivită pentru grădinile mici este Fastigiata, tisa în formă de coloană.