de Roxana Istudor şi Daniel Alexandrescu
Cele mai neprimitoare locuri de pe Terra, deșerturile, sunt definite, înainte de orice, prin condițiile extreme, aproape complet nepropice vieții. Totuși, plantele au puterea extraordinară de a supraviețui chiar și în aceste spații, unele astfel de pustietăți transformându-se uneori în grădini naturale de vis.
„Pustiul înflorit”, spectacol la câțiva ani o dată
La câțiva ani o dată, deșertul Atacama, din Chile, oferă un spectacol al naturii greu de imaginat într-un loc atât de neprimitor. După anumite sesiuni de ploi intense, așa-numitul „desierto florido” („pustiul înflorit”) se acoperă cu florile a peste 200 de specii de plante multicolore, ultimul astfel de eveniment petrecându-se în anul 2017. Nenumărați turiști umplu deșertul în căutarea unor imagini cât mai spectaculoase, și au ce vedea și ce fotografia: covoare de flori galbene, roz, mov, albe. De asemenea, acest show al naturii este un fenomen de mare interes pentru botaniștii care determină puterea plantelor de a germina și de a da în floare una după alta.
Inflorescențe în sterpa Sahara
În Sahara, poate cel mai faimos deșert al lumii, supraviețuiesc - și uneori înfloresc spectaculos - peste 500 de specii de plante. Pe lângă exemplare impresionante de cactuși care ajung la dimensiuni apreciabile există, paradoxal, o specie de măslin - Lamperrine - un tip de palmier care trăiește și 150 de ani și din fructele căruia populațiile băștinașe scot un tip de melasă, alături de cimbru și alte ierburi, efendra alata sau arborele de tutun. Acele momente în care direct din dunele sterpe de nisip ies flori minunat colorate sunt pe cât de rare, pe atât de memorabile. Aici se poate vedea înflorirea aproape magică a trandafirului Jericho, care uimește cu frunzele verzi închis și corolele albe, fermecătoare și care, atunci când se încheie sezonul ploios ce îi favorizează înflorirea, se închide în el însuși ca o minge brună și pare mort, înflorind imediat, în prezența unei cantități oricât de mici de apă.
Giganții verzi din Sonoran
Deșertul Sonoran, din America de Nord, este spațiul complet neprietenos în care pot fi văzuți adevărați giganți verzi, cum sunt exemplarele din specia de cactuși Carnegiea, care pot ajunge și la 16 metri înălțime. Acesta este singurul loc din sălbăticie în care pot fi întâlnite aceste monumente ale naturii, care adună puțina apă disponibilă în acest spațiu și rezistă din această minirezervă un an, până la ploile ulterioare. Uimitoarea adaptare și rețeaua de rădăcini aflate la mică distanță de suprafață pot duce viața acestei specii și până la 220 de ani. Cactușii încep să înflorească după vârsta de 40 de ani și sunt vedetele unui spațiu care adăpostește, paradoxal, cele mai multe plante care s-au descoperit vreodată capabile să se dezvolte într-un deșert, de la palmieri la agave. De altfel, un spectacol al cactușilor, cu o vedetă ca specia numită „dansator” în prim-plan, se află în deșertul din Parcul Național Saguaro, din Arizona, unde între lunile martie și august înfloresc pe rând și alte sute de specii de flori sălbatice.
Explozie de primule în Anza-Borrego
În fiecare primăvară - și mai ales atunci când plouă mai serios în California - unul dintre cele mai aride și mai fierbinți locuri de pe Terra, deșertul Anza-Borrego, devine pentru scurt timp un tablou cu milioane de flori colorate, care schimbă complet peisajul golaș din restul anului. Valuri de maci, primule, crini și sute de alte specii de flori sălbatice explodează în covoare multicolore. „Este extraordinar ce se întâmplă în această perioadă. Deșertul pur și simplu revine la viață”, detaliază Kathy DeMunck, directorul Centrului care răspunde de Anza-Borrego State Park. Procesul este cu atât mai uimitor cu cât vara, în acest loc, temperatura medie depășește 42 de grade Celsius, iar cantitatea de precipitații este de… șapte mililitri!
„Valea de Foc”, un covor multicolor
La mai puțin de o oră distanță de Las Vegas, în Parcul Național „Valley of Fire” („Valea de Foc”), deșertul ocupă primul loc. Peste tot în jur sunt doar roci sterpe, valuri de nisip, arșiță și o cantitate infimă de apă - zece centimetri de precipitații pe an. Rămâne un mister minunat al naturii felul în care în fiecare sezon ploios aici reușesc să se ivească de sub scoarța aspră covoare de flori multicolore, care transformă total spațiul, atrăgând și faună, și turiști fascinați. Chiar dacă sezonul acestei înfloriri spectaculoase este foarte scurt, deșertul se transformă într-un tablou în culori pastel, speciile de cactuși fiind într-o competiție a frumuseții cu crini, gălbenele, spheralcea, creozot, indigo sau salvie.
Yucca și muștar-de-nisip în dune albe
Deșertul din Bazinul Tularosa, din New Mexico, este un tărâm al nisipurilor albe, care se întind la infinit și nu par să fie propice pentru prezența luxuriantă a plantelor. Dar, ca în atâtea alte cazuri, natura a găsit și aici capabilitățile de adaptare necesare pentru existența unor yucca de toată splendoarea. De asemenea, uimitor pentru cei 200 de milimetri de precipitații care se înregistrează într-un an întreg, este faptul că florile găsesc resurse de a prezenta un adevărat show în fiecare sezon de explozie de culoare. Primăvara apar bobocii timpurii de muștar-de-nisip, apoi zeltnera și primulele-de-seară își fac apariția, prelungind existența peisajului de vis până spre mijlocul verii.
Covoare de margarete în aridul Namaqualand
În sud-vestul Namibiei, deșertul Succulent Karoo este, paradoxal, spațiul foarte arid în care trăiesc sute de specii de plante și cea mai impresionantă colecție de suculente aflate în sălbăticie. Pe lângă acestea, în fiecare vară explodează în sute de culori și mii de nuanțe plante dintre cele mai diverse, care înfloresc spectaculos, atrăgând valuri de turiști uimiți de spectacolul greu de reprodus al naturii. Nu foarte departe, atunci când apa reușește, printr-un miracol, să ajungă la semințele și bulbii din adâncurile nisipoase ale deșertului Namaqualand, din Africa de Sud, înflorirea abundentă a unor specii de plante, cu suculentele și margaretele în prim-plan, antrenează proliferarea insectelor, apariția păsărilor și a micilor șopârle.