de Gabriela Niculescu

Alina Puşcaş a fost model, a lucrat în turism şi în vânzări de publicitate, iar rolul principal din serialul „Narcisa Sălbatică” i-a adus recunoaşterea. Acum este coprezentatoarea show-urilor „Te cunosc de undeva” şi „TopChef”, difuzate de postul Antena 1, iar la sfârşitul lunii mai a făcut cununia civilă la Sibiu, oraşul natal, cu iubitul său de naţionalitate germană, Viktor Bieltz. Alina îşi doreşte să devină mămică în scurt timp, dar până atunci ea însăşi trăieşte viaţa ca un copil frumos şi vesel. Am vorbit despre drumul pe calea succesului, întâlnirea cu marea sa dragoste şi norocul pe care-l are.

„Eram înnebunită să mă implic în pregătirea cozonacilor”
- Care-ţi este cea mai dragă amintire din copilărie?
- Nu pot să aleg o singură amintire, pentru că sunt prea multe care îmi bucură sufletul. Oricum, cele mai frumoase şi dragi amintiri au legătură cu vacanţele de vară petrecute la bunici şi mai ales Sărbătorile de iarnă, când eram înnebunită să mă implic în „anevoiosul” proces de pregătire a cozonacilor, a pâinii pe vatră, a prăjiturilor, în prepararea ţuicii la cazan şi scoaterea mierii. Cred că adoram momentele acestea mai ales pentru că doar atunci aveam voie să stau trează până la ore târzii, plus că mă simţeam utilă şi în acelaşi timp responsabilă de ceea ce aveam de supravegheat.

- Ai lucrat o perioadă bună ca model, în prezent mai ai contracte în domeniul modellingului?
- Nu, însă nu pentru că nu mi-aş dori, dar România este plină de fete frumoase, mai tinere, dornice de afirmare.

- De la ce vârstă îţi câştigi banii?
- Cu mici discontinuităţi la începuturi, cam de la 18 ani.

- Cum eşti dincolo de lumina reflectoarelor?
- Dincolo de lumina reflectoarelor sunt cam aceeaşi persoană. Evident, mai puţin machiată, mai puţin coafată, cu ţinute mai puţin glamouroase, dar cu la fel de multă poftă de viaţă, de râs, de glume, de distracţii, de a-mi satisface curiozităţile. Aş putea spune că în lumea aceasta, în care mondenul dictează, sunt chiar banală, pentru că nu fac lucruri extreme, nu simt nevoia niciodată să mă laud cu vreun contract sau cu o nouă achiziţie, nu-mi place să fiu subiect de tabloid.

„După terminarea serialului nu am ştiut încotro să o apuc”
- Mulţi spun că eşti o femeie superbă. Consideri că frumuseţea ţi-a deschis uşi?
- Mă flatează acest lucru şi chiar nu mă simt superbă. Poate, dacă aş fi fost chiar aşa cum se spune, aş fi obţinut nenumărate contracte de imagine sau aş fi ajuns pe la Hollywood (râde!). Nu sunt nici urâtă, recunosc, dar aşa cum am spus... să nu exagerăm. Nu cred că uşile mi-au fost deschise pe acest motiv, cred că am avut mult noroc şi mi-am dorit foarte mult să iau castingul proiectului de serial „Narcisa Sălbatică” şi, în plus, cred că faţă de un actor profesionist am fost considerată bună ca „material” de lucru uşor de modelat pe dorinţele regizorilor, neavând convingeri proprii în materie de actorie.

- Ce joburi ai avut până ai ajuns în televiziune?
- Pe lângă modelling, am lucrat în turism şi în vânzări de publicitate.

- Cum ai făcut trecerea la televiziune?
- Trecerea la televiziune a fost foarte bruscă, mai exact într-o lună. Lucram în vânzări, şi cei de la agenţia de modelling m-au trimis într-o după-amiază, pentru prima oară, la un casting de film. Nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce era vorba. În momentul în care am ajuns acolo mi s-au înmuiat picioarele, pentru că am observat că în acel studio de casting toată lumea se ştia cu toată lumea, eu fiind singura picată oarecum din neant între ei. Castingul a durat, cu tot cu rechemări, în jur de o lună, timp în care cred că făceam în fiecare seară mătănii, sperând că poate influenţez cumva providenţa pentru un răspuns pozitiv din partea producătorilor, lucru care s-a şi întâmplat. Din momentul în care mi s-a spus la telefon să stau jos şi să ascult răspunsul, viaţa mea s-a schimbat la 180 de grade. Am luat rolul principal în serialul „Narcisa Sălbatică”, am cântat alături de Grasu XXL melodia serialului, „Jungla”, şi timp de un an şi jumătate am trăit în realitate mai mult viaţa personajului meu, pentru că petreceam cam 14 ore pe zi la filmări. După terminarea serialului a existat o pauză de şase luni în care nu am ştiut încotro să o apuc, moment în care a apărut show-ul „Te cunosc de undeva”, ce se află în prezent la al patrulea sezon, apoi show-ul „TopChef”, care este la cel de-al doilea sezon. Aşadar, de trei ani viaţa mea este cum nu se poate mai frumoasă din toate punctele de vedere.

„Ne-am mutat împreună la trei zile după primul sărut”
- Ce a însemnat experienţa serialului pentru tine? Ce lucruri bune şi mai puţin bune ţi-a adus?
- Experienţa „Narcisei Sălbatice” nu mi-a adus decât lucruri bune în viaţă, şi cel mai important aspect are legătură cu încrederea în mine că pot face orice îmi doresc, chiar dacă nu am de la bun început o pregătire în domeniu. Şi mai are legătură cu maturizarea mea, ce a venit în special datorită responsabilităţii pe care o simţeam în momentul în care vedeam în spatele meu o echipă de 120 de oameni care se bazau pe mine că voi face întocmai ce mi se cere din partea scenariului şi regizorilor, să nu muncim degeaba multe alte ore suplimentare.

- Ştii să găteşti?
- Da, ştiu să gătesc. Cred că pot să gătesc cam orice, deşi nici până acum, chiar şi după ce m-am măritat, tot nu ştiu să fac mămăligă. Am ars până acum vreo patru oale, aşa că m-am lăsat păgubaşă (râde!). Îmi place să prepar paste proaspete şi curcan la cuptor.

- Cum l-ai cunoscut pe Viktor şi cum te-a cucerit?
- L-am cunoscut pe Viktor acum patru ani, la o petrecere a unui prieten comun. Ne-am mutat împreună la vreo trei zile după primul sărut, şi de atunci am fost nedespărţiţi şi, iată, acum căsătoriţi. M-a cucerit cu pofta de viaţă, eleganţa, sex-appeal-ul său, atenţia pe care mi-a acordat-o de la prima discuţie şi cu un singur dans.

- Cum te-a cerut în căsătorie?
- M-a cerut la vreo şase luni de la momentul în care ne-am cunoscut. Cererea în căsătorie a fost de fapt cadoul meu de Crăciun. Eu cred că a ales acel moment pentru a fi sigur de răspuns, că doar nu era să refuz un cadou de Moş Crăciun.

- Care sunt lucrurile esenţiale în relaţia ta care te-au determinat să spui DA?
- Iubirea, încrederea, susţinerea reciprocă, potrivirea perfectă de caracter şi fizică.

„Sibiul este un oraş foarte romantic şi intim”
- De ce ai ales Sibiul pentru cununia civilă? Când va fi cea religioasă de la Bucureşti?
- Am ales Sibiul pentru că este oraşul în care m-am născut şi pe lângă asta mi se pare că este un oraş foarte romantic şi intim. Nu ştiu încă data la care voi face şi cununia religioasă.

- Veţi pleca în luna de miere?
- Teoretic spus „luna” de miere. Poate „săptămâna” de miere. S-ar putea să o facem undeva prin septembrie, dacă nu se poate atunci, poate în decembrie. Pentru moment nu pot pleca, pentru că am început filmările la „Te cunosc de undeva” şi voi fi în Bucureşti cam toată vara.

- Vă doriţi şi un copil în viitorul apropiat?
- Da, chiar suntem hotărâţi, ne dorim un copil, aşa că rămâne de văzut când se va şi întâmpla.

- Povesteşte-mi o situaţie amuzantă din relaţia voastră.
- I-am cerut permisiunea lui Viktor pentru acest răspuns, pentru că umorul nu este punctul său forte. Cam o dată pe lună reuşeşte să facă o glumă foarte bună fără să-şi propună efectiv şi să mă facă să râd cu lacrimi. De obicei, umorul de calitate se naşte din incapacitatea sa de a înţelege glumele şi apropourile româneşti şi din incapacitatea mea de a le înţelege pe cele nemţeşti. De exemplu, o glumă la care nemţii se prăpădesc de râs - tradusă mot à mot - este când, din senin, eşti foarte hazliu şi spui glumă după glumă, ţi se spune: „Ce ai? Ai mâncat un clovn la micul dejun?” Ei, eu cum să mă prăpădesc de râs la gluma asta? Înţelegeţi?

- Cum este relaţia dintre mama ta şi Viktor?
- Este una bună, frumoasă, dar nu este ca şi când s-ar suna zilnic să mă pârască de te miri ce.

„Dintr-o banală răceală am ajuns în comă la spital”
- Care sunt pasiunile tale şi cum îţi petreci timpul liber?
- Nu ştiu dacă am o pasiune anume... să fii pasionat de ceva înseamnă să renunţi la multe, să faci sacrificii, să fii uşor obsedat de acel lucru sau de acea deprindere, aşa că aş spune mai repede că îmi place să cânt - în baie, în maşină, în faţa televizorului -, să fac sport, să fac fotografii, mai ales în restaurante la ceea ce mănânc, să urmăresc filme de toate felurile, mai puţin cele cu tematică politică, să ascult muzică, să mă relaxez la soare, să fac plimbări la munte şi să gătesc.

- Care a fost cel mai greu moment din viaţa ta şi cum l-ai depăşit?
- Acum câţiva ani, când dintr-o banală răceală am ajuns în comă la spital. A fost un episod îngrozitor, peste care am trecut cu ajutorul doctorilor în primul rând, dar mi-a fost foarte greu, pentru că eram de vreo cinci luni venită în Bucureşti din Târgu-Mureş şi nu cunoşteam aproape deloc oraşul, şi cu atât mai puţin sistemul medical. Vă spun sincer că nu există momente mai grele decât cele legate de sănătate, orice altceva trece sau se rezolvă mai uşor.

- De ce-ţi este cel mai tare teamă?
- De singurătate. Nu sunt deloc o fiinţă solitară. Chiar dacă nu mi-aş permite să fac ceva aparte, ci doar să stau pe o pătură, pe iarbă, într-un parc, prefer să o fac în doi, singură e deprimant.

- Câţi prieteni adevăraţi ai?
- Puţini, şi chiar şi pe aceia îi mai „testez” din când în când.

- De la cine ai primit cele mai bune sfaturi sau ai furat cele mai bune exemple pentru carieră?
- De la colegii de proiecte, colegii din serial mai ales, pentru că am petrecut foarte mult timp alături de ei şi am simţit că am primit sfaturile din inimă, şi nu interesat. Aceştia sunt Gabriel Duţu, Magda Catone, Andrei Aradits, Draga Olteanu Matei.

„Mă menţin în formă destul de greu“

- Cum reuşeşti să arăţi atât de bine?
- Mă menţin în formă destul de greu. Dacă la 20 de ani totul funcţiona mult mai simplu, de pe la 25 de ani a început „distracţia”. Nu ţin diete, dar de zece luni am renunţat la carne şi mănânc numai paste, peşte, legume, salate, fructe, ouă, brânzeturi. Am eliminat vita, puiul, curcanul, vânatul şi mă simt mult mai bine. Recunosc că de Paşte nu prea am avut de ales şi a trebuit să mănânc miel, dar, în condiţiile în care nu am luat această decizie din motive de sănătate sau din convingeri absurde, se acceptă şi recidiva din când în când. Fac sport ori de câte ori am timp, chef şi energie, merg la saună şi alerg.

„I-am scris câteva cuvinte drăguţe pe un şerveţel domnului Gheorghe Turda“

- Ştiu că întâlnirea ta cu domnul Gheorghe Turda a fost una deosebită. Povesteşte-mi cum a fost?
- Aş spune surprinzătoare, nu neapărat deosebită. Eram amândoi într-un restaurant din Centrul Vechi. Nu ştiam concret cine era partenerul de viaţă al mamei la acel moment, pentru că a fost decizia sa să nu-mi spună numele, dar la un moment dat mi-a sugerat ceva, aşa că bănuiam.
La vreo jumătate de oră, domnul Turda s-a apropiat de masa la care stăteam, şi-a cerut politicos scuze pentru deranj, după care mi-a înmânat o cartolină cu un autograf în care îmi dezvăluia oarecum intenţiile de căsătorie cu mama mea. L-am citit, am procesat informaţia, am zâmbit, i-am mulţumit, după care el s-a retras, iar eu am rămas uşor contrariată şi uşor dezamăgită că nu puteam să-i întorc gestul, nefiind pregătită cu material de autograf, aşa că am luat un şerveţel, i-am scris câteva cuvinte drăguţe şi am purces spre masa dumnealui. I l-am înmânat, moment în care a scos dintr-un buzunar un teanc de fotografii cu el şi cu mama, dar şi câteva cu mine. Vă daţi seama că am fost cu atât mai surprinsă şi uşor flatată. Am schimbat câteva cuvinte, după care ne-am şi reîntâlnit oficial în formaţiune completă, la masă, la noi.