de Cătălina Tăgârţă

Simplitatea oamenilor de la ţară i-a marcat copilăria lui Gelu Voicu şi, în consecinţă, viaţa de adult. După părerea interpretului de muzică populară, viaţa la sat e o pildă din care ai de învăţat continuu, motiv pentru care promovează şi obiceiurile, şi tradiţiile poporului român. Însă, dincolo de cariera artistică încununată de succes, Gelu Voicu are o prestaţie impecabilă şi în spatele scenei: este tată şi soţ iubitor şi grijuliu.

„Prima melodie la un concurs a fost doina, la caval”
- Unde aţi copilărit şi cum aţi descoperit dragostea pentru folclor?
- Copilăria mi-am petrecut-o în comuna Olteni, judeţul Teleorman. Crescând şi formându-mă în lumea satului românesc, am deprins dragostea pentru valorile noastre autentice încă din primii ani ai vieţii.

- Unde şi când aţi cântat pentru prima oară în faţa publicului? Cum v-a primit acesta?
- Prima apariţie în faţa publicului a fost la Craiova, în cadrul unui concurs ce avea menirea de a descoperi talente noi şi „crude” ale cântului popular autentic. Primul cântec interpretat a fost doina, la caval - piesă relevantă pentru repertoriul meu. De altfel, aceasta este şi prima melodie pe care am învăţat să o interpretez în copilărie. Sunetul cavalului este în continuare foarte drag sufletului meu şi simt că exprimă cel mai bine esenţa poporului român.

- Care au fost cele mai importante concursuri la care aţi participat?
- De-a lungul timpului am participat la multe, însă cel mai aproape de sufletul meu rămâne Festivalul-Concurs Naţional al Interpreţilor Cântecului Popular Românesc Maria Tănase, ediţia a 17-a (anul 2002), unde am câştigat premiul I. La fel de importante au fost şi premiile obţinute la Festivalul Maria Lătăreţu, ediţia a 12-a, şi cel de la Festivalul-Concurs Naţional „Pe deal la Teleormănel”, ediţia a 32-a.

„Colaborarea cu Liviu Vasilică mi-a marcat viitorul”
- Care sunt idolii dumneavoastră? Cine v-a inspirat să porniţi pe acest drum?
- Bunicii mei dragi au constituit un model de viaţă, de înţelepciune şi de dedicaţie pentru noţiunea de familie. La noi în casă s-a ascultat dintotdeauna muzica marilor artişti ai neamului, dintre care îmi voi permite să-i enumăr pe Sofia Vicoveanca, Maria Lătăreţu, Nicolae Sabău, Mariana Drăghicescu, Ion Dolănescu, Maria Ciobanu, Mioara Velicu, Tudor Gheorghe, Dumitru Fărcaş, Sava Negrean Brudaşcu şi lista poate continua. De la fiecare în parte mi-am dorit să preiau dragostea în slujirea autenticităţii şi mă încăpăţânez ca, şi în timpurile actuale, marcate de modernism, să rămân la esenţa autentică a cântecului popular românesc.

- Aţi avut ocazia să cântaţi cu regretatul Liviu Vasilică. Ce ne puteţi povesti din această experienţă?
- În anul 2009 am devenit solist instrumentist al Ansamblului Burnasul, Alexandria, şi membru al grupului vocal Teleormanul, condus de regretatul Liviu Vasilică. Colaborarea cu acest mare artist al neamului a fost un moment important al carierei mele şi, ca toate momentele-cheie ale parcursului meu profesional, mi-a marcat viitorul. Am foarte multe amintiri frumoase din acea perioadă. Am regăsit alături de regretatul Liviu Vasilică şi împreună cu grupul Teleormanul de la acea vreme aplecarea către cântecul autentic românesc şi către portul tradiţional din zona Teleormanului. Au fost, în acea vreme, multe concerte, apariţii tv ce mi-au bucurat sufletul şi pentru care sunt recunoscător în continuare, mai ales că viaţa în acel grup condus de Liviu Vasilică a însemnat şi legarea de prietenii sincere cu ceilalţi colegi din Ansamblul Burnasul, pe care le preţuiesc şi în prezent.

„Mi-e drag să am grijă de casa mea”
- Şi, uşor-uşor, ajungem şi la... familie. Cum aţi cunoscut-o pe soţia dumneavoastră? A fost dragoste la prima vedere?
- Sunt unul dintre oamenii norocoşi, care se bucură de o viaţă de familie împlinită. Sunt căsătorit de opt ani şi împreună cu soţia mea, Felicia, avem un băieţel de 6 anişori, Tudor Bogdan. Pe Feli am cunoscut-o cu ocazia unui spectacol desfăşurat în oraşul său. Nu pot spune că a fost dragoste la prima vedere, a fost mai degrabă o regăsire pentru amândoi. Eu mi-am spus că e genul de fată pe care aş lua-o de soţie, iar ea - am aflat mai târziu - a simţit că şi-a întâlnit omul pe care l-ar dori aproape toată viaţa. Suntem norocoşi să ne avem unul pe celălalt.

- O ajutaţi la treburile gospodăreşti? Ce vă place să faceţi prin casă? De exemplu, am văzut la emisiunea „Cireaşa de pe tort” că gătiţi foarte bine...
- La treburile gospodăreşti particip atunci când timpul îmi permite. Eu am fost dintotdeauna genul de bărbat căruia îi place să-şi găsească de lucru în jurul casei, să mai repar câte ceva, să mai construiesc altceva dacă se impune. Mi-e drag să am grijă de casa mea. Am învăţat să-mi placă în bucătărie şi gătesc ori de câte ori am puţin timp liber.

- Sunteţi romantic de fel?
- Nu pot spune că sunt genul romantic într-un mod copleşitor. Ştiu să fiu sincer, să-mi iubesc familia, să preţuiesc ceea ce mi-a dat Dumnezeu, şi cred că toate acestea sunt definitorii în menţinerea unei relaţii. E adevărat că nu ezit să ofer flori soţiei mele în momentele cu o însemnătate aparte sau să petrecem momente romantice în vacanţele pe care ni le permitem, ce-i drept, destul de rar, din cauza programului încărcat al amândurora.

„Atât eu, cât şi soţia mea suntem părinţi grijulii şi responsabili”
- Tudor dă semne că v-ar călca pe urme? V-ar plăcea să cânte şi el?
- Tudor şi-a petrecut primii ani ai copilăriei înconjurat atât de dragostea noastră necondiţionată, cât şi de muzică autentică. E natural să cunoască şi să perceapă cu sufletul său de copil „meseria” lui tati, pe care îl vede la televizor sau pe scenă. Îi place să cânte, să cerceteze pe clapele pianului, să înveţe a cânta melodiile copilăriei, şi nu ezită să sufle în fluier, ocarină sau caval. A şi învăţat câteva cântecele, cu puţin ajutor din partea mea, însă nu am insistat pe acest lucru, îl las pe el să-şi aleagă momentul şi să-şi exprime dorinţa de a învăţa. Are ureche muzicală, însă nu ne străduim de pe acum să o dezvoltăm, trebuie lăsat să se bucure de cea mai frumoasă perioadă a vieţii: copilăria.

- Sunteţi un tată grijuliu? Cine e cel care pune punctul pe „i” atunci când cel mic greşeşte?
- Atât eu, cât şi soţia mea suntem părinţi grijulii şi responsabili şi încercăm să-i oferim copilului nostru educaţia ce presupune a aprecia lucrurile de calitate, a-şi iubi semenii, a munci pentru un scop în viaţă. În acelaşi spirit am fost crescuţi şi noi şi încercăm să fim, la rândul nostru, părinţi buni pentru Tudor. Nu există în familia noastră un personaj mai bun şi altul mai dur. Amândoi, atât eu, cât şi Felicia, ştim să corectăm greşelile copilului, fără a-i diminua încrederea în sine. Şi dacă nu ştim, învăţăm împreună.

„Mă încarcă momentele petrecute cu Tudor şi cu Feli”
- Cum vă petreceţi timpul liber?
- Puţinul timp liber de care mă pot bucura îmi place să-l petrec alături de familie, de prieteni. Îmi place să mă întâlnesc cu prietenii în jurul focului şi să gătim româneşte, să degustăm băuturi pregătite de mine în casă. La fel de bine mă încarcă şi momentele petrecute în aer liber cu Tudor şi cu Feli, jucându-ne în parc cu mingea sau mergând pe bicicletă.

- Vă place să călătoriţi? Unde a fost cel mai frumos concediu pe care l-aţi petrecut vreodată? Sau cel mai frumos loc pe care l-aţi văzut dumneavoastră?
- Ca artist, călătoreşti destul de mult şi ai norocul să întâlneşti multe locuri frumoase. Mie îmi face o deosebită plăcere să descopăr locuri frumoase şi inedite în ţara noastră. Avem atât de multe bogăţii naturale şi atât de mulţi oameni frumoşi în ţară, încât e păcat să nu le descoperim. Pe de altă parte, cea mai frumoasă vacanţă am petrecut-o recent cu familia la Disneyland, un loc în care ne-am simţit cu toţii copii şi am savurat fiecare clipă.

„Nu mă văd făcând altceva în afara cântatului”
- Să îmi spuneţi, vă rog, dacă vă mai ocupaţi şi cu altceva în afară de cântatul la nunţi/spectacole...
- Un lucru făcut bine necesită toată energia şi dedicaţia de care poţi da dovadă. Profesia de artist presupune mult efort fizic, psihic, mult timp dedicat în această direcţie. Nu mă văd făcând altceva în afara cântatului şi, adiacent acestei activităţi, am participat în multe proiecte ca şi prezentator-realizator de emisiuni tv. A fost o onoare pentru mine să colaborez pe acest plan cu titani precum Valeriu Lazarov sau Florentina Satmari...

- Sunteţi credincios de fel? Mergeţi la biserică sau poate aveţi icoane protectoare/făcătoare de minuni în casă?!
- Mă consider un om credincios, sunt creştin-ortodox, şi Dumnezeu a făcut parte din viaţa mea de mic copil. La sat, totul se petrece în acord cu toate canoanele creştine. Acum, viaţa modernă ne îndepărtează puţin de Biserică, în sensul că nu mai am timpul necesar să merg foarte des la slujbele de duminică. Dar sărbătorile mari - Crăciunul, Paştele - sunt marcate tot timpul cu familia în sânul Bisericii. Cât despre icoane, pe acestea le avem puse la loc de cinste în casa noastră, şi majoritatea sunt primite fie cu ocazia nunţii, fie în alte momente importante din viaţa noastră.

„Câteodată sunt naiv când este vorba despre oameni”
- Dacă ar fi să vă caracterizaţi, vă rog să ne spuneţi trei calităţi şi trei defecte!
- Sunt familist, corect şi serios în activităţile pe care le desfăşor. Defectul meu principal, dacă poate fi catalogat astfel, este faptul că sunt destul de mult timp absent din sânul familiei, din pricina profesiei. Câteodată sunt naiv când e vorba despre oameni şi-mi învăţ lecţia prea târziu. De asemenea, nu prea ştiu să cedez când consider că am dreptate într-o anumită privinţă.

- Dacă ar fi să găsiţi mâine peştişorul de aur, care ar fi cele trei dorinţe pe care aţi vrea să vi le îndeplinească?
- Îmi doresc să fim sănătoşi, eu şi cei dragi mie, să-l ştiu pe Tudor fericit în toată viaţa sa şi să ne mărim familia cu încă un copil. Pe plan profesional mi-aş dori să-mi dea Dumnezeu putere de a cânta oamenilor cât mai mult timp şi înţelepciune, căci, astfel cum spunea bunicul meu, dacă nu ai minte e vai de picioare.

- Ce urmează să faceţi în viitorul apropiat?
- În viitorul apropiat voi începe înregistrările pentru un nou album şi îmi doresc să fie cel puţin la fel de bine primit ca şi precedentele. Totodată, îmi doresc să extind activitatea de îndrumător - să-i spunem - pentru copiii talentaţi care iubesc muzica şi vor să deprindă tainele cântatului la instrumentele de suflat. Mă rog să fiu sănătos, să am linişte sufletească şi să mă bucur de tot ce-mi oferă viaţa.

„Nişte colegi «binevoitori» mi-au dat cu ardei iute pe caval“

- Ce păţanii vă amintiţi de la nunţi sau alte petreceri?
- Acolo, în mijlocul oamenilor, totul se petrece într-un ritm alert, ce nu prea lasă loc de păţanii. Însă un astfel de moment comic a fost în cadrul unui concert, când nişte colegi „binevoitori” au dat cu ardei iute pe caval şi, intrând pe scenă, când am început să cânt doina, mi-au curs lacrimile instantaneu. Am simţit cum buzele îmi iau foc... Dar cum nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită, toţi oamenii din public au crezut că sunt atât de pătruns de importanţa momentului, încât nu-mi pot stăpâni lacrimile. Bineînţeles că aplauzele au fost mai intense ca oricând, şi asta a compensat cumva „bunătatea” colegilor mei.

„Nuntă ca pă Teleorman“ - un material-document cu informaţii cântate

- Câte albume aţi scos până în prezent şi care a fost primit cel mai bine de public?
- Până în prezent am editat două albume, respectiv „Pe dealul din Teleorman”, cu 16 piese de folclor autentic, şi „Nuntă ca pă Teleorman” - un material-document care cuprinde informaţii „cântate” despre desfăşurarea nunţii la ţară, cu toate momentele importante ce revin acestui eveniment. Toate piesele au fost extrem de bine primite de public, pentru că readuc în prim-plan frumuseţea cântecului tradiţional românesc.

- Le povestiţi şi cititorilor noştri ceva inedit din aceste obiceiuri teleormănene?
- Nunta în Teleorman cuprinde cam aceleaşi momente pe care le regăsim în mai toate zonele ţării: învelitul miresei, bărbieritul mirelui, hora miresei, primirea nuntaşilor şi aşa mai departe. Însă un moment inedit e împodobitul bradului cu ornamente colorate din hârtie, cu turte şi mere. Acest brad semnifică vigoarea, tinereţea şi viaţa plină de daruri divine de care se va bucura tânăra familie. Aşezat la poarta casei, el arată că în acea familie a avut loc evenimentul nunţii, unul dintre momentele-cheie ale vieţii omului şi o mare taină creştină.

- Cine vă compune piesele?
- Toate sunt cântece pe care fie le-am auzit personal la rapsozii satului, fie mi-au fost dăruite de oameni aplecaţi către tradiţie. De exemplu, pentru „Nuntă ca pă Teleorman” nu a fost nevoie să „inventez” ceva, materialul preluat din realitatea nunţii româneşti a fost cât se poate de cuprinzător.