de Carmen Ciripoiu
Suferința unui înger! Așa s-ar putea descrie în doar câteva cuvinte viața cântăreței Denisa Răducu, pe care toţi cei care au iubit-o o caută permanent în tăcere. Sau doar într-o simplă adiere de vânt... Fără să conștientizeze uneori că fata de doar 27 de ani nu a plecat niciodată. S-a grăbit doar printre stele... să se odihnească puțin... Pesemne obosise de atâta răutate și durere. Dar de câte ori veți privi în sus, fiți convinși că Denisa Răducu vă vede. Și de acolo, vă zâmbește! Acum e cu adevărat fericită. Veți afla în rândurile următoare lucruri neștiute despre îndrăgita cântăreață, adunate într-un interviu cutremurător cu mama Denisei, Geta Dovleac, dar și cu sora acesteia, Adelina.
„O îmbrăcam în cămașă albă de mătase şi sandale, și fugea la bunica să se laude”
- Au trecut trei ani de când faimoasa cântăreață Denisa a plecat dintre noi, într-un loc unde nu există durere, nici întristare. Doamna Geta, ați reușit să treceți peste acest moment cumplit? Cum vă duceți zilele?
- Pentru mine, Denisa nu a murit niciodată, ea doar a plecat în turneu. (plânge) Trăiesc doar ca să-i împart pomană. Mi se rupe sufletul, atât de dor îmi este de fata mea deșteaptă și cuminte, de îngerul meu... Atunci când a murit, am început să urlu de durere și mi-au dat niște calmante, apoi îmi venea să joc. După o săptămână mi-am revenit, dar în fiecare noapte, la ora 12:00, mă duceam la cimitir. (suspină)
- Dacă ar fi să dăm puțin timpul înapoi și să vă gândiți la un moment frumos din copilăria Denisei, cu ce ați începe?
- Mi-amintesc de momentul când era mică, puțin mai dofolană și îi împleteam codițe. Erau clipe când o mai trăgeam de păr, fără să vreau, dar nimic nu spunea, chiar dacă o durea. Cred că avea vreo 7-8 ani, iar pe la 10 ani îi împleteam părul sub formă de spic. Întotdeauna înainte de Paște, Denisei și Adelinei le cumpăram rochițe și fustițe. Se purtau pe vremea aceea costumașele din piersică. Denisei îi luam roșu, iar Adelinei grena, ca să fie diferite. O îmbrăcam cu cămașă albă de mătase și sandale și fugea repede la mama care stătea foarte aproape de noi, ca să se laude.
„A muncit de copil, căra apă să câștige bani ca să-i cumpăr blugi şi trening”
- Când am interviul cu dumneavoastră, spuneați că Denisa a început să muncească de mic copil...
- Era la școală când a început să câștige primii bani. La noi, la țară, există obiceiul ca atunci când moare cineva să i se care apă. Și Denisa, fără să știu eu, se ducea și făcea asta. Când am prins-o, mi-a spus că își dorește ca din banii luați pe căratul apei să-i cumpăr blugi și trening.
- Și tot de micuță a început să și cânte?
- 14 ani avea când a început să cânte folclor cu George Nucă și din acel moment, până a plecat de lângă mine pentru totdeauna, nu mi-a mai cerut niciun ban. I-a descoperit talentul la școală un băiat, Dorel Vlada îl cheamă, și el a dus-o la Nucă, apoi au început să plece la diferite concursuri. Și mereu a câștigat, fata mea. Întotdeauna venea cu banii la mine. Pentru ea, banii nu au contat. Și ținea mereu în buzunar prăjituri pentru soră-sa, pe care a iubit-o foarte mult. Denisa a fost cel mai iertător și iubitor om, a ajutat pe toată lumea, dar pe ea nimeni! La un moment dat, a văzut la televizor un băiat, care scăpase ca prin minune dintr-un accident. I-au murit părinții și rămăsese cu bunica. Ea cântase întâmplător la Zilele comunei de unde era copilul și l-a sunat pe primar. I-a spus edilului să-i dea copilului tot ce vrea să mănânce, că plătește ea. Când Denisa a murit, copilul plângea de ți se rupea sufletul și spunea că din acel moment nu va mai avea cine să-l hrănească. Sunt necăjită acum că fanii i-au ars mormântul, fără niciun fel de intenție rea. Pur și simplu, au aprins lumânări și a ars și ursulețul Denisei. L-a primit de la iubitul ei, Florin, și l-a îndrăgit atât de mult, încât nu dormea niciodată fără el. M-am căit mult că nu i l-am pus în sicriu, dar era prea mare și nu încăpea. Așa că l-am dus eu la mormânt...
„Casa Amma mi-a dat 1 miliard de lei! Liviu cheltuia banii la cazinouri. Pe patul de moarte, mi-a zic că el i-a luat şi 80.000 de euro!”
- Nu v-a fost greu s-o lăsați să plece de acasă, la București? Era totuși, foarte tânără...
- Ea mai mult a fost furată! A luat-o băiatul surorii mele, Liviu. Sigur că mi-a spus și mie că o duce la București, să facă bani. Și am plecat în Capitală eu cu Denisa, soră-mea cu soțul ei și Liviu. Și am ajuns la Casa de discuri Amma. Cei de acolo îmi tot spuneau că e minoră și știu că Denisa tot făcea semn din cap să o las să cânte, să fiu de acord. Urma ca după cinci ani să aibă contract cu ea. Și mi-au dat 1 miliard de lei! Se întâmpla când Denisa era în clasa a XI-a. Dar niciun ban nu am luat, nici măcar o foiță. Eu m-am întors acasă cu microbuzul. (râde trist)
- Și ce s-a întâmplat cu banii. Cine i-a luat?
- Liviu. A zis și el, și cumnatul, că trebuie să îi folosească pentru imaginea Denisei. După ce fata a crescut și a început să fie invitată peste tot, a terminat cu cei de la Amma. Și atunci Liviu a făcut un contract exclusiv cu ea. A prostit-o și a luat-o la toate evenimentele. Nici nu știți prin câte a trecut, Liviu îi vorbea foarte urât... Ca să nu mai spun că el cheltuia banii prin cazinouri. Iar Denisa, din toată munca ei, mititica s-a ales doar cu o garsonieră la București, pe care a mobilat-o. Mai mult, Liviu i-a luat și 80.000 de euro, asta mi-a spus fata mea când era pe patul de moarte.
- Se aude prin târg că Liviu s-a opus totdeauna ca Denisa să aibă o relație cu un bărbat...
- M-am dus cu ei la o biserică să mă rog, să-și găsească copilul meu o soartă mai bună și el a spus NU. Cum se mai descurcă el fără Denisa? Mi-amintesc că ei îi tremurau buzele atunci. Și, gândiți-vă, că amâdoi au crescut împreună!
Pepenele din vis
- Doamnă Geta, o visați pe Denisa?
- Poate nu mă credeți, dar o visez seară de seară. A trecut la un moment dat cineva cu pepeni de vânzare pe drum și am luat și eu să dau de pomană pentru Denisa.
- Să înțeleg că îi plăcea pepenele...
- Foarte mult! Și noaptea am visat-o pe Denisa. Mă certa că nu am tăiat bine pepenele în cubulețe, nu l-am pus în castron, nu l-am așezat în frigider și nu am spus când l-am împărțit „Primească Dumnezeu pe Emilia Denisa”. În altă zi, am făcut varză călită cu coaste și mi s-au părut cam multe, așa că am scos una și am pus-o pe o farfurie, pe aragaz. Noaptea am visat-o pe Denisa, care-mi cerea coasta rămasă. De Moșii de Iarnă am împărțit piftie și unei singure vecine am uitat să-i pun o lingură. Din nou mi-a apărut în vis și mi-a spus să iau 30 de euro să cumpăr linguri, pentru că a mâncat piftia cu mâna.
„Și eu am fost bolnavă de cancer! Mi-a dat Denisa bani și am scăpat”
- Este incredibil ce spuneți! Relația dumneavoastră cu ea pare dincolo de moarte...
- Așa spun și eu. Când a murit Denisa, l-am înjurat pe Dumnezeu, atât de multă durere am strâns. Am visat la scurt timp de la înmormântare că o aștepta lumea la marginea drumului. La un moment dat, am văzut-o, a venit la mine și m-a rugat să rămân în locul acela, că ea se duce în biserică să se cunune cu Florin. I-am spus că merg și eu, dar a spus nu. Zicea că dincolo face sendvișuri toată ziua. Apoi a luat o mașină neagră și a plecat...
- Apropo de visul cu varza călită. Ce vă cerea să-i faceți cel mai des de mâncare?
- Carnea îi plăcea foarte mult, pomana porcului, șuncă cu usturoi. Și eu am fost bolnavă de cancer și mi-a dat Denisa bani și am scăpat. Și ori de câte ori veneam la control la București, mă ruga să-i aduc șuncă. A plâns mult când m-am îmbolnăvit, îi era frică să nu mor. Și uite ce s-a întâmplat. S-a dus ea... M-a salvat şi de la coxartroză. Nu mai puteam să merg și când m-a văzut, m-a operat! Acum am două proteze la picioare și sunt un om normal. Dar pe ea nimeni nu a putut să o ajute. Când era pe patul de moarte, oricărei persoane care intra în casă îi spunea: „Ajută-mă, că nu vreau să mor!”. Cu puțin timp înainte să plece la Domnul, m-a rugat ca tot ce are ea să-i lase Adelinei. Și când s-au împlinit șase săptămâni, am trecut casa pe numele Adelinei, sora ei.
„A fost la Ierusalim, s-a botezat în Iordan și se ducea tot timpul la părintele Arsenie Boca”
- Știu că nu putea să stea în casă dacă nu era curățenie...
- Era obsedată de curățenie, spăla oale, făcea totul singură, nu a avut niciodată o femeie să o ajute. Un singur lucru nu prea știa: să facă mâncare. Dar nici nu ar fi avut timp. Dar mi-amintesc că atunci când avea vreo 7 ani, m-am întors de la serviciu foarte obosită și Denisa mi-a făcut clătite cu zahăr.
- Era apropiată Denisa de Dumnezeu?
- A fost foarte credincioasă. S-a dus la Ierusalim, s-a și botezat în Râul Iordan și mergea foarte des la mormântul părintelui Arsenie Boca. Mă suna seara și îmi spunea că pleacă să se roagă la părintele pentru mine, nu pentru ea. A iubit-o Dumnezeu prea mult, poate de aceea a plecat atât de repede dintre noi. Denisa a suferit de când era mică și până a murit. Eu credeam că este fericită, dar abia acum înțeleg...
„Nu păstrez legătura cu Florin pentru că m-a jignit“
- Ați pomenit mai devreme de Florin, fostul iubit al Denisei. Mai păstrați legătura cu el?
- Denisa l-a iubit enorm pe Florin, lui îi spunea totul, mie, nu! A fost atât de fericită când a primit de la el un inel cu diamante... Nu mai păstrez legătura cu el, pentru că m-a jignit la înmormântare. Mi-a spus că am vândut-o! O fi fost cum a zis el, dar nu am făcut-o intenționat. Dar ea, după ce a devenit majoră, făcea doar ce voia, nu mai asculta de mine. Și acum am rămas atât de singură, Adelina e departe, e ocupată cu serviciu și cu fetele și vine acasă doar o dată pe an.
Georgel Nucă: „A fost un talent înnăscut, avea voce şi se prezenta mereu impecabil“
- Sunteți prima persoană cu care a colaborat Denisa. Cu ce amintiri ați rămas legat de ea?
- Am cunoscut-o când avea doar 9 ani. Pe vremea aceea, realizam un concurs pentru copii și tineri la un post de televiziune din Drăgășani, care se prindea în toate satele. Știu că ea a văzut, s-a înscris și a venit la mine cu Dorel Vlada. A trecut toate probele și a câștigat. Premiul nu consta în bani, dar a fost foarte fericită când a primit un trofeu și o diplomă. Îmi aduc aminte că fiecare concurent trebuia să cânte o doină și o piesă cu orchestra. La un moment dat, o fetiță a aruncat pe scenă o floare, dar Denisa nu s-a oprit din cântat. A contat mult asta pentru juriu. Ulterior, am luat-o la multe concursuri locale și județene și pe toate le-a câștigat. În locurile unde se făceau recitaluri, ea era întotdeauna cap de afiș. A fost un talent înnăscut! Avea voce, îi făcusem și un repertoriu și se prezenta mereu impecabil. La 14 ani însă, a trecut la alt gen muzical și drumurile noastre s-au despărțit. Dar va rămâne mereu în sufletul meu!
Adelina: „Fata mea, Lucia, mi-a spus că Denisa o îmbrăţişează în fiecare seară şi îi spune «Noapte bună!»“
- De la ultima noastră întâlnire au trecut trei ani. Cum te descurci, Adelina? S-a mai atenuat durerea? Am înțeles că încerci să duci la bun sfârșit casa pe care a început-o Denisa...
- Nici după trei ani de când nu mai e lângă noi, nu m-am obișnuit cu gândul. De aceea, nu vin atât de des în România. Ne-am stabilit în Spania. Dar am început să ne ocupăm de casa pe care începuse să o construiască Denisa. Ne-am gândit ca la etaj să-i punem cât mai multe fotografii. Poate că ne vom retrage acolo, când fetele vor fi pe picioarele lor, acum în niciun caz.
- Mama ta are o legătură incredibilă cu Denisa, o visează des, vorbește cu ea, pare că nimic nu s-a schimbat. La tine cum este?
- Eu mi-aș dori să o visez, dar nu se întâmplă asta. Acum doi ani, nu știu dacă a fost vis sau realitate, dar Denisa era lângă mine și i-am reproșat că m-a lăsat singură. Și ea m-a luat în brațe, mi-a spus că nu e adevărat și s-a transformat într-un bebeluș. Mă surprinde mult faptul că fetițele mele gemene, Lucia și Patricia, îi spun și acum Denisei, mama. Iar Lucia, pe care sora mea a adorat-o, seamănă din ce în ce mai mult cu ea. I-a moștenit chiar și alunița, care e fix în același loc în care o avea Denisa. Acum două săptămâni, Lucia mi-a spus că Denisa vine în fiecare seară la ea, o îmbrățișează și îi spune „Noapte bună!”.
- Oare îi va călca pe urme Lucia?
- Când o vede în videoclipuri, e foarte fericită. Și cred că o moștenește, pentru că fata mea fredonează la orice oră și spune că vrea să fie balerină și cântăreață. Și Patricia o ascultă, zice că e un înger, dar nu are aceeași legătură. Cât a fost Denisa bolnavă, Patricia stătea lângă ea fără să aibă vreo reacție, dar Lucia nu putea să vadă, plângea continuu. La început, am avut impresia că Lucia inventează, acum încep să cred în viața de după moarte. Mai ales că asemănarea este izbitoare între ele.
- Nu te-ai gândit niciodată să faci un concert în amintirea Denisei?
- Ba da, când s-a împlinit un an de la înmormântare, am vrut să organizăm un concert în memoria ei, dar toți colegii ei au spus că sunt ocupați. Au fost doar trei persoane care au acceptat și nu s-a concretizat, pentru că nu am avut cu cine. Sincer, nu mă așteptam la așa ceva! Marele regret al surorii mele a fost că nu s-a protejat mai mult pe ea însăși. Doar pe patul de moarte ne-a spus că i-a fost greu, că simțea nevoia să stea mai mult cu familia ei, că a avut momente când se simțea singură. Aplana tot timpul orice discuție, ca să nu fie certuri în familie.