de Ștefania Băcanu şi Florica Pintea

Ventrilocia sau arta vorbirii din buric, așa cum mai este numită în popor, este o artă în adevăratul sens al cuvântului, la fel ca actoria sau muzica. Crina Zvobodă, prima femeie ventriloc din România, absolventă a UNATC, secția actorie-păpuși-marionete, ne-a împăr- tășit din secretele ventrilociei, cum poți vorbi fără să-ți miști buzele și ce calități trebuie să ai ca să fii un ventriloc de succes.

„Pe vremuri, era utilizată în scopuri mai puțin ortodoxe”

- Ce este ventrilocia?

- Ventrilocia este mai mult decât arta de a vorbi fără să îți miști buzele, mai mult decât arta „vorbitului din buric”. Este atât de specială pentru că îți dă posibilitatea să fii tu și să fii și altcineva pe scenă, îți dă posibilitatea să fii mai multe personaje în același timp. Actoria, arta mânuirii păpușilor și vorbitul fără să îți miști buzele fac parte din arta ventrilociei.

- Vorbim despre o artă veche, folosită încă din Antichitate?

- Da, vorbim despre o artă veche. Pe vremuri, era utilizată în scopuri mai puțin ortodoxe. Cei cu bani angajau un ventriloc nu pentru amuzament și distracție, ci pentru a invoca persoane decedate. Practic, ventrilocii, erau niște șarlatani care cereau bani grei pentru serviciile lor.

„Prima reprezentație a fost în troleibuzul 86”

- Tu cum ai descoperit-o?

- Am descoperit-o între anul I și anul II de Master. Am urmărit mulți ventriloci, mi-am comandat o carte și o păpuță din SUA și am trecut la treabă. Iar de ziua mea, am primit de la mămica unde lucram ca bonă, o păpușă ventriloc profesională și m-am hotărât să devin ventriloc adevărat. Am tremurat toata ziua aceea de bucurie, iar când mi-am terminat programul, m-am urcat în troleibuzul 86, care mă ducea acasă, și am avut prima reprezentație. A fost de vis... am primit aplauze de la toți călătorii când am coborât. Practic deja de nouă ani, sunt ventriloacă bătrână.

- Ce te-a atras?

- M-a fascinat magia care se întâmplă în timpul unui spectacol de ventrilocie. Dedublarea atât de rapidă a ventrilocului este fascinantă pentru mine. Și m-a mai atras umorul specific.

„Dinții sunt ușor încleștați, iar fața trebuie să rămână relaxată”

- Ce face, mai exact, un ventriloc?

- Un ventriloc dă viață unei păpuși, unei șosete, unui obiect de orice fel, unui desen, folosind vorbitul fără să își miște buzele și mânuirea păpușilor.

- Cum reușește? Care este mecanismul?

- Prin exercițiu. E ceva ce poate fi antrenat. Unii trebuie să exerseze mai mult, alții mai puțin. În timpul vorbirii cu gura închisă, limba este foarte activă, mult mai activă ca atunci când vorbim normal. Se mișcă la fel ca atunci când vorbim normal, dar este mai încordată. Dinții sunt ușor încleștați, limba foarte activă și încordată în timpul vorbitului, iar fața trebuie să rămână relaxată.

„Este definită și ca arta vorbitului din buric”

- Presiunea este pusă pe corzile vocale sau sunetele vin din stomac?

- Ventrilocia este definită și ca arta vorbitului din buric. Presiunea este pusă pe corzile vocale, dar diafragma lucrează foarte mult. Mușchii abdominali sunt încordați în timpul vorbirii ventriloc, de aceea mulți ventriloci au pătrățele. Eu mă număr printre aceștia. (râde)

- E dificil? Poate face oricine?

- Strict vorbitul fără să îți miști buzele poate fi mai simplu pentru unii și mai dificil pentru alții. Dificil este să poți susține un spectacol de aproximativ o oră, pe parcursul căruia schimbi mai multe voci, mai multe personaje, să te poți concentra pe fiecare personaj, pe vorbitul fără să îți miști buzele, pe dialogul cu fiecare personaj, scrierea textelor poate fi dificilă. Și la mânuirea păpușilor e mult de studiu, dacă vrei să scoți ce e mai bun din ea, dar oricine care are ceva înclinații actoricești sau muzicale poate practica ventrilocia.

„Păpușa îl ajută pe artistul ventriloc să nu pară nebun”

- Cine scrie textele?

- Majoritatea ventrilocilor își scriu singuri textele. Chiar și cei care au și un textier, cum ar fi marele Jeff Dunham, își pun amprenta asupra textelor. Poți să cumperi un scenariu, să ai un textier sau mai mulți, poți să copiezi/împrumuți un scenariu de la altcineva, dar acestea funcționează pe termen scurt. E important să îți scrii textele sau să îți pui amprenta asupra lor, să fie ceva al tău, să fii original. În cazul meu, îmi scriu singură textele.

- Care este rolul păpușii? Se spune că trebuie să distragă atenția de la gură și buze...

- Rolul păpușii este acela de a-l ajuta pe artistul ventriloc să nu pară nebun. (râde) Ar arăta destul de ciudat un astfel de spectacol fără păpuși. Atunci când vin la un spectacol de ventrilocie, atât adulții, dar mai ales copiii, sunt foarte atenți la gura ventrilocului. Păpușa te poate ajuta prin anumite mișcări mai ample ale ei, să distragi atenția privitorilor atunci când ai de rostit consoanele imposibile: p, m și b.

„Personajul meu de suflet este Bunicuța”

- Care sunt cele mai grele roluri pe care le poate practica un ventriloc?

- Roluri grele e mult spus... Cu unele personaje ai mai mult de lucru, cu altele mai puțin. Unele capătă, parcă, din prima personalitate, pentru că sunt foarte aproape de sufletul tău sau de stilul tău, iar cu altele ai nevoie de mai multe „ieșiri la public”, pentru a vedea ce funcționează, la ce se râde, la ce răspund oamenii, ce îi prinde, ce îi lasă cu gura căscată etc.

- Tu câte roluri ai?

- Eu am nouă personaje, dar acestea au fost îmbrăcate și stilizate de multe ori pentru anumite apariții tv, unde mi se cerea un anumit personaj. Bunicuța, Romeo, Țestoasa Țesti, Bebe Ornitorinc, Gheorghiță, Maimuța Fernando, Arsula, Păsăroiul Costel și, ultima, Vlăduț Vampirul. Am și un desen vorbitor, niște măști cu ajutorul cărora fac păpuși umane în timpul spectacolelor, o am și pe Șoseta Vorbitoare, dar personajul meu de suflet este Bunicuța. A fost prima mea păpușă ventriloc și i-am creat personalitatea cu multă ușurință.

„E important să îți scrii textele singur sau să îți pui amprenta asupra lor, să fie ceva al tău, să fii original“

„Cu butonul auriu al Anei, am simţit că munca mea a fost răsplătită“

- Predați și cursuri de ventrilocie?

- Da, predau și mă bucur că există copii și adulți interesați de această artă.

- Ana Maria Mărgean, câștigătoarea trofeului „Românii au talent”, a fost una dintre eleve...

- Ana Maria este un copil extrem de serios, perseverent și cu scopuri clare în viață. E determinată, ceea ce contează enorm. Până să încep să lucrez cu ea, mama ei mă ruga, de aproape doi ani, să o inițiez în această artă, dar programul meu încărcat nu mi-a permis. Când a început pandemia, mama Anei mi-a propus să încercăm online. Și am încercat, iar după ridicarea restricțiilor, Ana a început să vină la mine acasă. Am pregătit-o un an și ceva. Am învățat-o tot ce știam, tot ce am acumulat în ani de experiență. Acel buton auriu al Anei a fost o satisfacție enormă pentru mine, am simțit că munca mea a fost răsplătită.