de Gheorghe Zmaranda
Densitatea populației este în creștere și se preconizează că suprafața orașelor se va extinde considerabil. De aceea este important să găsim soluții ca orașele să devină mai verzi și autonome. În 2020 o echipă formată din oameni profesioniști și pasionați de agricultură urbană, permacultură și economie circulară au pus bazele Urban Cultor, un proiect prin care, spune Cristina Briziou - responsabil comunicare, se dorește crearea unei comunități de „urban cultori” care să facă mai verzi și mai responsabile orașele în care trăim.
Grădinăritul urban presupune amenajarea unui spațiu dedicat producerii de legume și fructe
Spre deosebire de sate, care sunt entități aproape pe deplin independente, orașele au nevoie să fie aprovizionate cu hrană din exteriorul lor. De aceea, în unele țări, precum cele din vestul Europei, a prins viață un concept relativ nou și anume cel de agricultură urbană. Prin agricultura urbană se înțelege practica cultivării, prelucrării și distribuției alimentelor în zona urbană și în satele mici din jurul acesteia (peri-urban). „În țările în care este practicată, s-a demonstrat că agricultura urbană a avut un rol important în viața socială și culturală, dar și în economia orașului. Grădinăritul urban presupune amenajarea unui spațiu în interiorul orașelor, dedicat producerii de legume și fructe pentru consum local. Astfel, urbele pot completa producția fermelor din zonele rurale prin producție locală în interiorul orașelor, mai ales cu legume și plante aromatice care nu rezistă bine la transport. Mărarul, pătrunjelul, salata și menta, spre exemplu, se pretează foarte bine culturii în grădini urbane. În plus, putem extinde acest tip de producție pe acoperișurile clădirilor. Scopul agriculturii urbane nu este numai producția în sine, cât sensibilizarea comunității cu privire la grădinăritul fără substanțe chimice, respectul față de sol și biodiversitate, o hrană locală, respectând sezonalitatea plantelor”, spune Cristina Briziou. Deși grădinile urbane care existau în București acum 30 de ani au dispărut, proiectele de acest fel pot fi implementate cu succes atât timp cât au parte de susținerea autorităților și cât timp există o comunitate interesată să gestioneze grădinile urbane. Potrivit Cristinei, ușor, ușor comunități restrânse se formează în jurul acestei activități și încep să apară din nou grădini în jurul blocurilor. „Ideal ar fi ca administrația locală să pună la dispoziția cetățenilor un spaţiu în care pot amenaja parcele pentru grădinărit pe care să le întrețină”.
Reducerea amprentei de carbon se poate realiza și prin compostarea deșeurilor din orașe
Rolul echipei Urban Cultor presupune mai mult decât pledoaria pentru înființarea grădinilor urbane. Aceasta desfășoară o activitate unică în România prin informarea publică, în special în școli, cu scopul sensibilizării pe tema biodeșeurilor și a compostării comunitare „in situ”. Acest proces poate avea loc chiar acolo unde aceste biodeșeuri sunt produse. Astfel se reduce amprenta de carbon, iar deșeurile din orașe se transformă în resurse. „Prin proiectele noastre de compostare de proximitate dorim reducerea amprentei de carbon prin eliminarea din procesul de colectare și transport în afara orașelor a biodeșeurilor. Compostarea „in situ” are amprenta carbon aproape zero. În afară de faptul că ne ocupăm cu producția de recipiente pentru compostare, organizăm acțiuni de educare și sensibilizare pentru a reduce risipa alimentară și pentru a motiva cât mai multe persoane să composteze. Am adus în România conceptul de compostare de proximitate, dar nu există încă o lege care definește condițiile în care pot fi valorificate biodeșeurile în cantități mici la locul în care acestea sunt produse. Ne dorim să venim cu o propunere de text pentru a fi introdus în specificațiile pentru Legea nr. 181/2020 privind gestionarea deșeurilor nepericuloase compostabile, dar acest lucru necesită sprijin din partea ONG-urilor și a cetățenilor care își doresc să composteze”, ne-a mărturisit Cristina Briziou, responsabil de proiect Urban Cultor.
Zona de compostare e amenajată cu trei cutii
Definiția compostării spune că aceasta este un proces natural de descompunere a deșeurilor organice determinat de microorganisme, ciuperci și nevertebrate mici în prezența apei și a oxigenului. Deșeurile de bucătarie și grădină sunt transformate în humus foarte nutritiv pentru terenurile agricole. Zona de compostare este amenajată cu trei cutii pentru compost, respectiv una pentru aport, alta pentru rezerva de materie care conține carbon și una pentru maturare. „Acest concept funcționează foarte bine în Franța, unde majoritatea comunităților urbane beneficiază de spații similare, gestionate de o persoană sau de un grup de persoane inițiate în această activitate. Proiectele sunt de cele mai multe ori finanțate de autorități cu sau fără contribuția financiară modică a celor care aduc aport de biodeșeuri din gospodărie”.