de Valentin Țigău
Anul 1913 a găsit Balcanii, şi întreaga Europă, într-o teribilă încercare de a „ţine legaţi câinii războiului”. La Londra, Conferinţa Ambasadorilor căuta, de luni în şir, calea către pace. Către o pace stabilă. Însă nu doar echilibrul precar al orientului european - cu un Imperiu Otoman bolnav şi multe naţiuni care luptau pentru eliberarea deplină - se afla pe ordinea de zi a ambasadorilor şi miniştrilor de externe de pe tot continentul, ci şi situaţia unui petec de pământ care avea o condiţie aparte: Muntele Athos.
Read more: O scrisoare a clerului ortodox către Guvernul de la Bucureşti 1913 - Rolul jucat de România în...
de Gheorghe Zmaranda
Se pornise o ploaie măruntă când am ajuns la Biserica „Sfântul Nicolae” din localitatea Densuș, aflată la aproximativ 10 kilometri de județul Hunedoara. Norii, unii mai aspri, alții mai domoli se coborau amenințător spre cupola vechiului lăcaș de cult. Sub asaltul lor, micuța bisericuță, cea mai veche din țară unde se oficiază încă slujbe religioase, așa cum este recunoscută, căpătase o alură și mai misterioasă. Cerul, cu nuanțele lui plumburii de ploaie, natura, cu verdele ei de august și bisericuța erau într-o armonie desăvârșită. Aproape fără să sesizezi, legendele începeau să se desprindă din acest peisaj enigmatic și să insinueze în mintea ta. Era suficient să privești spre această scenă, ca să înțelegi că aici misterele vor dăinui pentru totdeauna. Poate și de asta, după vizita sa aici, Nicolae Iorga a numit biserica „fără pereche în toată românimea”.
Read more: A fost ridicată de uriaşi şi numită „fără de pereche în toată românimea“ Biserica „Sfântul...
de Adelina Constantin
Absolventă a Facultăţii de Teologie ortodoxă, secția restaurare icoane, pictorița de icoane Mihaela Andrei consideră că și-a atins destinul, că aceasta a fost menirea venirii ei pe Pământ, transformându-și pasiunea în meserie şi încercând să fie cât mai aproape de Dumnezeu. Cu un talent greu de contestat, Mihaela Andrei pictează în principal icoane pe lemn și pe sticlă. A simțit pe propria-i piele ce înseamnă ajutorul dat de sfinți, a înțeles rolul și rostul icoanelor și a identificat crucea pe care o poartă. Se simte împlinită ca lucrător de talant, deși mai are mult de muncă și își dorește să aducă culoare și bucurie în viața oamenilor.
Read more: Pictoriţa Mihaela Andrei: „A fi iconar e un dar. E un talant pe care ţi-l dezvolţi prin multă muncă“
de Simona Lazăr
Cunoscut sub numele de Sfântul Cuvios Lazăr Zugravul (sau Iconarul) și prăznuit pe 17 noiembrie, cel asupra vieții căruia ne vom apleca în rândurile ce urmează s-a născut în 810, în Armenia, într-o familie cazară, care se convertise la creștinism cu două generații înainte. Venit pe lume în plină epocă iconoclastă (726-842) în Imperiul Bizantin (care acceptase creștinismul, ca religie, în timpul Sfântului Constantin cel Mare, la începutul secolului IV), Lazăr avea să se remarce tocmai datorită harului său de a picta icoane și ziduri de biserici cu sfinți și scene biblice. De altfel, el este cel dintâi sfânt din sinaxar care a fost canonizat tocmai datorită acestei îndeletniciri pe care o avea. El este, de asemenea, un mărturisitor al credinței ortodoxe.
Read more: A luptat împotriva iconoclasmului bizantin Sfântul Cuvios Lazăr Zugravul, cel dintâi protector...
de Simona Lazăr
12 noiembrie este ziua în care Biserica Ortodoxă Română aduce cinstire celor patru Sfinți Martiri și Mărturisitori Năsăudeni, care s-au jertfit, în secolul al XVIII-lea, refuzând să treacă la catolicism și astfel să se îndepărteze de credința ortodoxă strămoșească. Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile Dumitru din Mocod, Marin Grigore din Zagra și Vasile Oichi din Telciu sunt cei care au întărit „oastea” de protectori ai ortodoxiei, dinaintea stăpânirii habsburge care, pentru a nivela și supune pe români, le-a cerut imperativ să se dezică de dreapta credință, le-a bombardat mănăstirile, le-a închis bisericile. Cei patru, asupra cărora ne vom referi astăzi, au fost torturați, ceea ce a determinat, în vremea noastră, ridicarea lor în rândul sfinților, de către Sfântul Sinod.
Read more: Patru sfinţi martiri şi mărturisitori năsăudeni, prăznuiţi la 12 noiembrie S-au jertfit pentru...
de Simona Lazăr
Dacă în privința „cantității”, adică a numărului de manuscrise miniate, România nu se află la nivelul altor țări europene, în privința calității lor, putem să remarcăm faptul că în patrimoniul național să află destul de multe de certă valoare, atât prin vechime, cât și prin execuția artistică. Unul dintre aceste manuscrise, la care vom face referire în articolul de față, este „Slujebnicul mitropolitului Ștefan al Ungrovlahiei”, datat de N. Cartojan ca fiind din 1653 - deci realizat în urmă cu 370 de ani, fiind unul dintre cele mai frumoase de la jumătatea secolului al XVII-lea.
Read more: „Slujebnicul...“ mitropolitului Ştefan al Ungrovlahiei Un „monument“ de artă miniată românească...
de Simona Lazăr
Luminația este un termen pe care îl vom întâlni cu precădere în satele din Transilvania și Banat, precum și în unele sate din Moldova montană, acolo unde schimbul frecvent de populație și înrudirile au dus și la un „amestec” al tradițiilor. Fiind un prilej de celebrare a morților, aceasta se suprapune (fără a o înlocui) pe ceea ce românii numesc „Sâmbăta Morților” sau „Moșii de Toamnă”, moment care se ține, în biserică, la începutul lunii noiembrie, cu ceva timp înainte de intrarea în Postul Nașterii Domnului. Deși și într-un caz și în celălalt vorbim despre relația celor vii cu membrii familiei lor care au trecut deja „în ceea lume”, „pe tărâmul vieții de apoi” ori cum altfel putem numi, eufemistic, moartea, totuși, esența celor două evenimente este diferită.
Read more: Cimitirele înfloresc în noiembrie „Luminaţia“ sau întâlnirea viilor cu sufletul morţilor
de Simona Lazăr
În veacurile de demult, orice nume mare din istorie era legat de o bisericuță, un schit, fie prin ctitorire directă, fie prin moștenirea obligației de a purta de grijă unui astfel de așezământ religios. La fel s-a întâmplat și cu Dimitrie Cantemir, domn și erudit (enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor), unul dintre primii noștri academicieni (căpătând acest titlu la 11 iulie 1714, din partea Academiei de Științe din Berlin, pentru prodigioasa sa operă științifică). Născut la 26 octombrie 1673, de sărbătoarea Sfântului Dimitrie, cu 350 de ani în urmă, Dimitrie Cantemir a trecut la cele veșnice la 21 august 1723, acum 300 de ani. Dacă urmărim strict cifrele, atunci avem un argument plauzibil pentru faptul că Parlamentul României a declarat 2023 Anul Dimitrie Cantemir. „Taifasuri” vă prezintă așezământul religios care e legat de numele său: Schitul Cantemireștilor și tulburătoarea lui istorie.
Read more: Trăire duhovnicească, pe valea Elanului Schitul Cantemireştilor a renăscut de două ori, în mai...
de Georgiana Mihalcea
La 21 octombrie, calendarul creștin-ortodox îi păznuiește pe Sfinții Mărturisitori Ardeleni: Visarion, Sofronie și Oprea, canonizați în anul 1955, și pe preoții Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel, canonizați în anul 1992. Toți au luptat pentru apărarea credinței ortodoxe strămoșești în spațiul Transilvaniei într-o vreme în care se urmărea impunerea confesiunii greco-catolice.
Read more: Sfinţii preoţi martiri Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel - simboluri ale luptei pentru...
de Simona Lazăr
„Nos ossos que aqui estamos pelos vossos esperamos” - „Oasele noastre care stau aici pe ale voastre le așteaptă”. Cu aceste cuvinte ești întâmpinat atunci când intri în capela-muzeu a fostei mănăstiri franciscane din Evora, Portugalia. Capela dos Ossos (Capela Oaselor), cum este cunoscută, este cel mai vechi așezământ de acest fel din Portugalia și a fost construită în prima jumătate a secolului al XVII-lea, fiind dedicată, la început, cultului Sufletelor din Purgatoriu și care apoi a fost asociat cu „Senhor dos Passos” („Stăpânul Trecerii” - numele care îi este dat lui Iisus Hristos în timp ce parcurge Drumul Crucii, care marchează „trecerea” de la dimensiunea Sa pământească la cea dumnezeiască).
Read more: Un monument neobişnuit, care te face să reflectezi asupra esenţei vieţii veşnice Capela Oaselor...
de Georgiana Mihalcea
Iisus a spus: „Lăsaţi copiii să vină la Mine!”. Împlinirea acestei misiuni sfinte se realizează prin aducerea copiilor la biserică, unde intră în contact cu învățătura de credință ortodoxă și cu Sfintele Taine, unde învață să îl iubească pe Hristos și să urmeze învățăturile Sale. Am stat de vorbă cu arhidiaconul Dumitru Gabor (medalion), slujitor la Mănăstirea Pantocrator, care ţine de Episcopia Alexandriei și Teleormanului, despre importanța educației creștine a celor mici, despre rolul major pe care îl joacă Biserica în devenirea lor ca oameni.
Read more: Arhidiacon Dumitru Gabor: „Participarea copiilor la slujbe le aduce multe beneficii spirituale,...