de Gheorghe Zmaranda

Se pornise o ploaie măruntă când am ajuns la Biserica „Sfântul Nicolae” din localitatea Densuș, aflată la aproximativ 10 kilometri de județul Hunedoara. Norii, unii mai aspri, alții mai domoli se coborau amenințător spre cupola vechiului lăcaș de cult. Sub asaltul lor, micuța bisericuță, cea mai veche din țară unde se oficiază încă slujbe religioase, așa cum este recunoscută, căpătase o alură și mai misterioasă. Cerul, cu nuanțele lui plumburii de ploaie, natura, cu verdele ei de august și bisericuța erau într-o armonie desăvârșită. Aproape fără să sesizezi, legendele începeau să se desprindă din acest peisaj enigmatic și să insinueze în mintea ta. Era suficient să privești spre această scenă, ca să înțelegi că aici misterele vor dăinui pentru totdeauna. Poate și de asta, după vizita sa aici, Nicolae Iorga a numit biserica „fără pereche în toată românimea”.

Legende și istorioare ale sătenilor

În jurul Bisericii Sfântul Nicolae din Densuș s-au țesut multe legende, povestioare populare care au trecut mai departe prin timp, spuse de bătrânii satului, apoi de copiii lor, de nepoții lor. Chiar la momentul vizitei mele, în bisericuță se afla un sătean care delecta vizitatorii cu povestea micuței bisericuțe. Era un om blând, senin care povestea cu multă dăruire tot ce știa despre acest lăcaş de cult. În lipsa unor documente sau informații istorice pe care să le găsești aici, poveștile locale sunt singurele care tălmăcesc istoria lăcașului, așa cum știu ele mai bine, în mod fantasmagoric. Ghidul care ne-a întâmpinat ne-a vorbit despre uriașii care au construit biserica și al căror mormânt spune că ar fi fost descoperit chiar lângă biserică. Mărturisește chiar că a asistat la săpăturile arheologice realizate aici și că a fost martor atunci când acestea au scos la iveală scheletele a trei uriași care măsurau trei metri înălțime. Osemintele lor au rămas să se odihnească în continuare lângă biserica pe care se presupune că au construit-o. „Biserica s-a construit în două etape. Aici a fost un templu roman, săpăturile arheologice au scos la lumină mormântul generalului Longinus, generalul împăratului Traian. Era înmormântat în fața templului, la doar 60 de centimetri adâncime. Rămășițele pământești ale generalului au rămas în acest mormânt, încă se află aici în biserica noastră, dar monedele descoperite aici, datate de prin anii 600-700 î.Hr., au fost luate. În secolul al XI-a a început construcția propriu-zisă a bisericii, pe locul fostului templu roman și atunci au fost clădite nava, turnul, absida și diaconiconul. În secolul al XII-lea s-a finalizat construcția bisericii. În anul 1450 biserica a fost pictată de zugravul Ștefan. În anul 1500 turcii au distrus picturile acestea, scrijelind fețele sfinților și îngerilor de pe pereți. Niciunul dintre îngerii și sfinții de aici nu mai au ochii pictați, acea bucată de pictură a fost scoasă de turci”, ne-a declarat ghidul.

Este monument istoric din anul 1870

Firește că toate legendele țesute în jurul bisericii din Densuș îi sporesc farmecul, dar chiar și „dezgolită” de toate aceste mistere legate de construcția ei de către uriași sau de asocierea cu imaginea unui templu roman aceasta rămâne fascinantă prin istoria ei. Bisericuța închipuită ca o făptură firavă și diafană are doar 30 de metri lungime, 8 metri lățime, iar interiorul ei este de 15 mp, iar o particularitate a ei este faptul că altarul este situat pe direcţia sud, nu spre est ca în cazul majorității bisericilor ortodoxe. Deși au trecut peste ea șapte secole, zidurile ridicate din cărămizi pe care încă se văd inscripții romane i-au asigurat longevitatea. În interiorul bisericuței, ești ca într-o capsulă a timpului. Sunetele din exterior nu pătrund pentru că piatra antifonează aproape perfect încăperea. Așa că ești doar tu, pelerinul, sfinții și frânturi de istorie romană. Aproape fiecare element al bisericii aduce aminte de marea civilizație a romanilor pentru că au fost folosite la construcția ei coloane, pietre funerare romane, capiteluri, marmură. Pronaosul, spre exemplu, are de-a stânga și de-a dreapta lui patru stâlpi groși realizați din rămășițe de pietre funerare. Masa Altarului, deasupra căreia se află doi lei ce stau spate în spate, este realizată tot dintr-o piatră funerară romană. De-a lungul timpului peste biserica de piatră de la Densuș s-au abătut multe „furtuni”. A fost supusă multor distrugeri prin care s-au pierdut, în special, picturile originale și există un moment în istoria ei, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, când chiar se hotărâse dărâmarea ei. În cele din urmă, prin intervențiile autorităților maghiare de la Budapesta, viitorul Bisericii Densuș se schimbă din nou, în 1870 este declarată monument istoric și, implicit, dărâmarea sau distrugerea ei este interzisă. Biserica de la Densuș a fost supusă multor lucrări de consolidare și conservare. Istoria ei consemnează în anul 1890 o lucrare a arhitectului Möller István care modifică acoperișul turlei prin adăugarea unui coif piramidal similar celor de la bisericile din Sântămărie-Orlea și Strei. Alte reparații și lucrări de consolidare au fost realizate între 1960 şi 1962 când au fost consolidate bolţile și zidurile ruinate, s-au refăcut pardoselile și a fost înlocuită cu lespezi învelitoarea din țigle, iar în 1990 s-au realizat o rigolă și un dren pe laturile de nord și de vest, iar biserica a fost protejată printr-o construcție provizorie.

Ştiaţi că...

... chiar dacă multe aspecte din istoria bisericii nu sunt încă pe deplin lămurite, datorită unei inscripții aflate la intrare, în stânga, se știe cu certitudine cine a fost pictorul mănăstirii? „A pictat Ștefan”, inscripție completată cu câteva scrisuri în slavonă „… la anul 6952 (adică 1443) luna octombrie 23 s-a pictat Sfântul Nicolae… jupâneasă și fetelor… Amin”

... Biserica „Sfântul Nicolae” este recunoscută astăzi ca una dintre cele mai vechi biserici din România? În timp, aceasta a servit ca lăcaș pentru cultul creștin-ortodox, protestant și greco-catolic

... biserica este trecută pe lista monumentelor istorice din județul Hunedoara și este propusă pe lista monumentelor UNESCO?

... „Istoricii specializați pe arheologie medievală consideră că biserica aparține categoriei edificiilor cneziale românești. Ctitori ai lăcașului se bănuiesc a fi nobilii hațegani din familia Mușana. O altă variantă, în afara legendei că Longinus însuși ar fi înălțat monumentul religios, este aceea că biserica ar fi fost ridicată, de fapt, în memoria generalului roman” (www.GOHunedoara.com)