de Simona Lazăr
Unul dintre cei mai importanți episcopi ai celui de-al patrulea secol din era creștină, Sfântul Meletie al Antiohiei este cunoscut atât pentru „schisma meletiană”, cât și pentru că a prezidat primul Sinod de la Constantinopol, dar și ca protector al persoanelor cu deficit de auz. Acesta este prăznuit de Biserica Ortodoxă în fiecare an, la data de 12 februarie.
Mărturisitor al credinței
Pe scaunul episcopal al Antiohiei Sfântul Meletie a urcat în anul 360 și și-a condus „turma” de credincioși până la trecerea sa în lumea drepților, în anul 381, la scurtă vreme de la încheierea Primului Sinod de la Constantinopol (381). Dar, înainte de aceasta, el a susținut mărturisirea de credință împotriva ereziei arienilor, promovată în primul Sinod de la Niceea (325), motiv pentru care mai este numit și „mărturisitor al Sfintei Treimi” (care era în mijlocul disputelor cu arienii), iar Sfinții Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare și Grigore Teologul l-au numit „părinte” și învățător al lor și multe cuvinte de laudă au ridicat despre acesta. Născut în localitatea Militene din Armenia la începutul secolului IV, într-o familie înstărită, Meletie (al cărui nume e împrumutat de la cel al orașului în care s-a născut) ar fi putut să trăiască fără griji. Dar el, cunoscând sfânta și dreapta credință, impulsionat și de cunoașterea vieților primilor sfinți martiri care au hălăduit pe pământ, alege să ducă o existență de ascet. În acea perioadă a avut loc și martiriul celor 40 de mucenici din Sevasta (localitate de asemenea aflată în Armenia). Iar cei 40 nu au fost singurii despre jertfa cărora a auzit Meletie - trebuie spus că fiecare dintre acești mucenici, prin pilda și voința lor, nu au făcut decât să întărească și mai mult credința lui Meletie.
Pe scaunul episcopal al Antiohiei
Unul dintre acești martiri care l-a impresionat pe Sfântul Meletie a fost episcopul Toma de Marash, care fusese torturat de eretici 22 de ani. După o vreme, datorită râvnei sale întru Hristos, Meletie este ales episcop al Sevastei și propagă, prin vorbele sale, învățăturile și rânduielile Conciliului de la Niceea. Era nevoie de aceasta pentru că, în acea perioadă, mai mulți împărați se declaraseră susținători ai arianismului și chiar sprijiniseră pe față pe eretici. După aceea avea să urce pe scaunul episcopal al Antiohiei, în anul 360 d.Hr. Dar nu a stat necontenit la conducerea acelei importante episcopii din zorii creștinismului, fiind alungat de două ori din scaun de către arieni și tot de două ori reînscăunat, până în 381, când urcă în alaiul celor aflați la dreapta Tatălui. Când a ajuns episcop al Antiohiei (o regiune mult încercată în acel secol) el a încercat, cu multă răbdare, să păstorească atât pe creștini, cât și pe ereticii arieni, crezând că prin aceasta avea să îi scoată din erezie pe cei din urmă. De asemenea, a dorit să fie aproape de toți cei năpăstuiți, fie ei săraci sau bolnavi, motiv pentru care Sfântul Ioan Gură de Aur vorbește de el ca despre un „apostol al săracilor”.
Sfânta Treime
Să ținem seama și de faptul că Ioan Gură de Aur a fost chiar ucenic al Sfântului Meletie, urmându-l atât în vremea în care se afla în scaunul episcopal, cât și în exil. Prima dată a fost alungat de Împăratul Constantin al II-lea, iar a doua oară de către Împăratul Valens. Cei doi îi foloseau pe arieni și pentru a ține poporul dezbinat, considerând că pe eretici îi vor mânui mai ușor decât pe ortodocși. Mai mult chiar, pentru a-l înfrânge pe Meletie, Constantin al II-lea organizase un sinod în Antiohia (care nu avea să fie „numărat/enumerat” în rândul sinoadelor ecumenice de care se ține seama în istoria Bisericii), unde episcopii arieni au avut posibilitatea să propovăduiască erezia lor, iar pe Meletie nu l-au lăsat să vorbească. Atunci, Meletie se „exprimă” cu ajutorul unui gest elocvent. El arată mulțimii trei degete - reprezentând pe Tatăl, Fiul și Sfântul Duh - apoi strânge două și, rămânând unul singur, comunică acestea: „Trei persoane sunt concepute în minte, dar este ca şi când ne adresăm numai uneia”. Făcând astfel, el este mai elocvent decât toți episcopii arieni antevorbitori și prin aceasta alungă îndoiala din inimile și din mintea credincioșilor. Dar aceste semne prin care a comunicat Meletie cu cei prezenți atunci sunt considerate a fi primele dintr-un limbaj mimico-gestual folosit de surdo-muți. Din acest motiv, Biserica Ortodoxă Română l-a investit ca ocrotitor al persoanelor cu deficit de auz. Se mai zice că, după aceea, în toată provincia, Sfântul Meletie era numit „tată” de către cei pe care îi păstorea, iar fidelitatea și recunoștința lor era atât de puternică, încât în acei ani, pruncii de parte bărbătească născuți acolo au primit numele lui Meletie. Iar atunci când acesta trecea prin satele și orașele Antiohiei era chemat să intre din casă în casă, credincioșii fiind convinși că simplul fapt că el le trece pragul îi va feri de toate relele lumii și de boli, că le vor fi casa și familia binecuvântate.
A prezidat Sinodul de la Constantinopol
Nu doar în Antiohia scaunele ierarhilor fuseseră ocupate de episcopi arieni, cei ortodocși fiind trimiși în temnițe sau în exil, dar asta se întâmplase peste tot în Imperiul Roman de Răsărit. Restabilirea episcopiilor ortodoxe avea să fie făcută de către Împăratul Teodosie, în 379. Meletie se reîntoarce și el și, mai mult, avea să fie ales să conducă cel de-al doilea Sinod ecumenic, organizat de împărat în capitala Imperiului, la Constantinopol. Este momentul în care Sfântul Grigore Teologul este hirotonit episcop și pus în scaun chiar în capitală, cu sprijinul lui Meletie și cu acceptarea lui Teodosie. Bătrânul episcop nu avea însă să se mai bucure de rezoluțiile sinodului pe care l-a prezidat. Moare chiar în timpul lucrărilor, iar trupul lui avea să fie dus în Antiohia și înmormântat cu toată cinstea cuvenită.
Duhovnic al sfinților părinți din Cappadocia
Am arătat aici că Sfântul Ioan Gură de Aur a fost ucenic al Sfântului Meletie. Dar trebuie știut că toți cei trei ierarhi pe care i-am prăznuit recent (pe 30 ianuarie) - Ioan, Vasile și Grigore - au fost discipolii săi. Mai mult, există o serie de scrisori purtate între Sfântul Meletie și Sfântul Vasile cel Mare, care îi scria: „Dacă prin rugăciunile tale m-aş învrednici să nu-mi închei călătoria mea pământească până ce să primesc din gura ta învăţătura mântuirii şi să primesc de la tine merinde pentru viaţa prezentă şi cea viitoare, aş socoti aceasta drept un mare bine şi dovada bunătăţii lui Dumnezeu faţă de mine”. Dar și altor slujitori ai lui Hristos le-a făcut îndreptare, cum a fost, de exemplu, Simion Stâlpnicul, care a ales să se lege cu un lanț de fier, pentru a ține piept ispitelor. Sfântul Meletie i-a zis atunci că adevărata „legătură” este cea care se face cu „voie liberă”, cu „bunăvoie”, iar Stâlpnicul și-a dezlegat lanțurile și a ales ca astfel să țină piept ispitirilor.
Testamentul mucenicilor din Sevasta
Un ultim lucru ar fi de știut despre Sfântul Meletie. Aminteam faptul că, în tinerețe, Sfântul Meletie i-a cunoscut pe mucenicii din Sevasta, care au cunoscut moartea prin frig, dezbrăcați și băgați cu trupul în lacul Sevastei, în mijloc de iarnă. Tradiția spune că Meletie ar fi cel care a scris, atunci, Testamentul celor 40 de mucenici, creștini mărturisitori ai Sfintei Treimi. Ei cereau ca rămășițele lor să fie îngropate în satul Sareim, din apropiere și își salută rudele, vecinii, pe cei cu care împărtășeau credința întru Hristos.