de Simona Lazăr
Rude apropiate ale păgânului Saul - cel care avea, mai târziu, să ceară botezul și să se creștineze sub numele de Paul - Sfântul Andronic și soția sa, Sfânta Iunia, se numără printre cei 70 de apostoli care au dus în lume cuvântul lui Dumnezeu dreapta credință, întru Hristos. Creștinismul le datorează mult acestor apostoli, chiar dacă mulți dintre creștinii de azi nu le știu tuturora numele și faptele. Prăznuiți pe 17 mai, Sfinții Andronic și Iunia mai sunt sărbătoriţi și în ziua de 5 ianuarie, o dată cu ceilalți 68 de apostoli de același rang cu ei. Cei doi sfinți, soț și soție, au răspândit Evanghelia pe teritoriul Panoniei (în Ungaria de astăzi), dar și în partea de apus a României de azi, în zona Bihorului.
Rudele Sfântului Pavel
După moartea și Învierea lui Hristos, cei 12 Apostoli rânduiți de acesta au pornit în lume, pe toate cele trei continente cunoscute, ca să împlinească porunca cea nouă a Evangheliei. Aceștia fuseseră discipolii lui Iisus. Dar aceeași poruncă au primit-o și ucenicii apostolilor, care au ales/au fost aleși să răspândească Evanghelia. Iar porunca, așa cum ne arată și Evanghelia după Luca (10, 3-4) era următoarea: „Iată, Eu vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. Nu purtați pungă, nici traistă, nici încălțăminte; și pe nimeni să nu salutați pe cale. Iar în orice casă veți intra, întâi ziceți: Pace casei acesteia. Și de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi!”. Cât despre Saul din Tars, acesta a fost convertit mai târziu decât rudele sale. Înainte de botez, a participat chiar la lapidarea unuia dintre discipolii direcți ai lui Iisus, Sfântul Ștefan. A fost un fariseu și un puternic prigonitor al creștinilor. Convertirea lui Saul din Tars se înscrie în rândul argumentelor care atestă realitatea Învierii din morţi a Domnului Iisus Hristos. Dar ce a dus la transformarea lui Saul din Tars dintr-un prigonitor al credinţei într-un apologet al ei, dintr-un apostol al Legii lui Moise într-un apostol al lui Hristos? Cine putea să-i schimbe lui Saul convingerile cu privire la creştinism? Răspunsul e simplu: însuşi Iisus Hristos cel înviat din morţi. Amintim această istorie personală a lui Saul/Pavel pentru că el, care se numărase printre prigonitorii rudelor sale, Sfântul Andronic și Sfânta Iunia, avea să colaboreze apoi îndeaproape cu aceștia și să laude râvna lor. Ba, chiar, pe Iunia avea să o considere cea dintâi printre cei 70 de Apostoli.
O familie misionară
Ca și, mai târziu, Sfântul Aquila și soția sa, Sfânta Priscila, ori Sfântul Filimon cu soția ta, Sfânta Apfia, și cu fiul lor, Sfântul Arhip - Sfinții Apostoli Andronic și Iunia reprezintă un simbol al „familiei misionare”, în zorii creștinismului. Ei sunt sărbătoriți și ca „ocrotitori ai familiei”. Cei doi soți s-au creștinat la Ierusalim și au plecat să propovăduiască între evreii din diaspora - mai ales la Roma, locuind acolo cam în aceeași perioadă în care Sfântul Apostol Pavel își scria „Epistola către Romani”. Acest document este, de altfel, și o sursă importantă de informații despre cei doi: „Îmbrățișați pe Andronic și pe Iunia, cei de neam cu mine și împreună închiși cu mine, care sunt vestiți între apostoli și care înaintea mea au fost în Hristos” (Romani 16, 7). În aceeași epistolă, Sfântul Pavel îi descrie ca „vestiți între apostoli”, datorită zelului lor misionar. De altfel, tocmai de aceea, afirmă și Sfântul Sfințit Mucenic Ipolit (episcop al Romei în zorii creștinismului, deceniile 4-5 din secolul I), Sfântul Apostol Andronic a fost înălțat la demnitatea de episcop, fiind trimis în ținutul Panoniei. Spre deosebire de alți episcopi din aceeași perioadă, el nu avea o reședință episcopală, ci mereu se muta dintr-un oraș în altul. Astfel, se pare, a ajuns și în zona Bihorului și în zona Munților Apuseni. Printre cei dinaintea cărora au propovăduit evanghelia se numără și dacii liberi din tribul „predavensilor”, care locuiau în regiunea celor trei crișuri: Crișul Negru, Crișul Repede și Crișul Alb, ceea ce ne face să fim mândri încă o dată de originile apostolice ale creștinismului, la români.
Li s-au descoperit moaștele în urma unei revelații ale unui călugăr
Despre trupurile celor doi apostoli, soț și soție, se știe că au fost dezgropate, în secolul al VI-lea, de arhiereul cetății Evghenia (pe atunci, un cartier al Constantinopolelui, la răsărit) și duse în biserica sa, unde au fost așezate la loc de cinste. Arhiepiscopul Toma nu știa ale cui sunt moaștele, dar au fost considerate sfinte datorită faptului că erau neputrezite și răspândeau un miros plăcut. Tradiția spunea că acolo au fost îngropați 17 sfinți mucenici, într-o singură noapte, de frica prigonitorilor creștinismului. Identificarea celor care au aparținut Sfinților Apostoli Andronic și Iunia a fost făcută în timpul Împăratul Andronic I Comnenul, în secolul al XII-lea, în urma unei revelații ale unui călugăr, cunoscut sub numele de Nicolae Caligraful. Atunci, împăratul, care purta același nume cu apostolul, a înălțat o biserică pe locul unde au fost descoperiți cei 17 mucenici și a desemnat acea biserică drept loc de închinare și prăznuire a lor. Locul este cunoscut azi sub numele de „poarta și turnul Evgheniei”.
Singura sfântă-apostol, din 70
Sfânta Iunia este nu doar apropiata colaboratoare a soțului său, în misiunea sa de răspândire a Evangheliei, ci și singura femeie din rândul celor 70 de apostoli. Interesant este că, în primul mileniu creștin, pe când existau și voci care negau rolul femeilor în Biserică, s-a încercat o „măsluire”, o „falsificare” a istoriei sale, respectiv schimbarea genului, prin schimbarea numelui său. Se vorbește despre un „Sfânt Iunias”, care i-ar fi fost tovarăș de drum și de misiune Sfântului Andronic. Totuși, avem mărturii clare că nu era nici pe departe bărbat, ci o femeie profund credincioasă. E, de altfel, singura femeie-apostol menționată în Sfânta Scriptură. Sfântul Ioan Gură de Aur (secolul al III-lea) afirmă că Iunia era soția lui Andronic, așa cum menționase și Sfântul Apostol Pavel, în scrierile sale. Mai mult, în comentariul său la „Epistola către Romani”, Sfântul Ioan Gură de Aur scrie: „Aceasta arată de asemenea ca o laudă; iar ceea ce urmează e încă și mai mult astfel. Și cum anume? Și soților mei întru robie. Căci această măreață vestire este cununa cea mai mare. (...) Și întrucât e cu putință ca pe atunci Andronic și Iunia să fi împărțit cu el (n.r. - cu Sfântul Apostol Pavel) mulțime de primejdii, îi numește «soți întru robie». Apoi și altă laudă le aduce: care sunt vestiți între apostoli. (...) Dar erau vestiți din pricina faptelor și desăvârșirilor lor. O, ce mare e înțelepciunea acestei femei, spre a fi socotită vrednică a fi chemată una dintre apostoli!”.