Sfântul Vasile, Boboteaza şi Sfântul Ioan, sărbătorite la 1, 6, respectiv 7 ianuarie, încheie timpul magic al celebrării naşterii fizice (Crăciunul) şi spirituale (Botezul) a Mântuitorului, aceasta din urmă fiind prima dintre cele trei mari Taine. Despre aceste sfinte sărbători ne vorbeşte Gabriel Grecu, preotul Parohiei „Sfântul Pantelimon”, din Piteşti.
„Sfântul Vasile, conducătorul bisericesc, făcător de pace”
Prima zi din an, românii i-o dedică Sfântului Vasile, care a preferat supunerea lui Hristos şi s-a grăbit către viaţa în sărăcie şi fără plăceri. Sfântul este cu adevărat vrednic de admiraţie şi de fericire veşnică. Despre viaţa sa ne povesteşte preotul Gabriel Grecu: „Educaţia sfântului a început din familie, aceasta contribuind esenţial la formarea sa. Studiază apoi în Cezareea Capadociei, iar mai târziu, la Constantinopol. Sfântul a luptat pentru asigurarea unităţii Bisericii din întregul Răsărit, a dreptei credinţe şi a păcii, luminând creştinătatea cu învăţăturile sale şi apărând dogma Sfintei Treimi, iar prin faptele sale s-a dovedit a fi cu adevărat conducătorul bisericesc făcător de pace”. Despre marele cunoscător al Sfintei Scripturi, preotul ne mai spune: „Sfântul Vasile îşi fundamentează întreaga lui gândire, scrierile morale şi ascetice, precum şi acţiunile sale. Împreună cu activitatea pastorală şi bisericească a evoluat şi creaţia sa scriitoricească, îndreptăţind pe mulţi să constate că opera scrisă, rămasă de la el, este impresionantă.”
Boboteaza, sărbătoarea tuturor ortodocşilor
Boboteaza are trăsături de mare sărbătoare populară, având loc sfinţirea apei în timpul slujbei de Iordan. Pregătirea acestui moment se face în fiecare ţară ortodoxă. Locul de desfăşurare a slujbei se alege împreună cu preotul, unde să fie cel puţin o fântână, în imediata vecinătate a unei ape curgătoare, în gospodăria unui om sau în curtea bisericii. Părintele istoriseşte: „Sărbătoarea Botezului Domnului se mai numeşte şi «epifanie», care înseamnă «arătare» pentru că în această zi s-a arătat în lume Dumnezeu, Sfânta Treime. Tatăl a grăit din ceruri, Fiul era în apă şi se boteza, iar Duhul Sfânt s-a pogorât asupra Lui.” Boboteaza cumulează elemente specifice de reînnoire a timpului calendaristic, la riturile creştine adăugându-se practici populare de purificare a spaţiului şi de alungare a spiritelor malefice. Despre botezul înfăptuit Mântuitorului, părintele Grecu spune: „Lui Iisus nu-I trebuia botezul pocăinţei, pentru că El era preacurat, fiind născut din Preacurata şi Preasfânta Fecioară, El Însuşi fiind izvorul a toată curăţia şi sfinţenia. Iisus a venit la Ioan pentru ca acesta să-I fie martor şi mărturisitor. Văzând pe Duhul Sfânt pogorându-Se peste Cel pe care-L boteza şi auzind glasul Tatălui de Sus, Ioan se încredinţează că misiunea sa se încheia”.
„Sfântul Ioan, proorocul pocăinţei”
Sfântul Ioan s-a născut în Antiohia Siriei, din părinţi necredincioşi, care îi slăveau pe cei bogaţi. Necredinţa părinţilor nu l-a făcut să îşi piardă esenţa duhovnicească. „Ioan a fost un proroc al pocăinţei. A dus o viaţă aspră în pustia Iordanului şi s-a ostenit cu postul şi cu rugăciunea, hrănindu-se doar cu miere sălbatică şi cu lăcuste ca un adevărat înger în trup, cum este zugrăvit şi în icoane”, ne spune preotul. Fericitul Ioan, nelenevindu-se de mântuirea sa şi nici de a altora, lupta prin cuvânt, învăţându-i şi pe alţii să facă la fel. Apoi şi pe cei leneşi îi învăţa să-şi omoare patimile, iar trupurile să le supună duhului. După aceea, fericitul a făcut multe minuni, ostenindu-se în mănăstire cu plăcere de Dumnezeu. „Mesajul lui era: schimbarea vieţii, întoarcerea la Dumnezeu şi împăcarea cu El, pentru a primi viaţa nouă pe care o aduce Împărăţia lui Mesia: «Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia cerurilor» (Matei 3, 2)“, povesteşte parohul Bisericii Pantelimon. „Ioan continuă să fie pentru creştini, în sens duhovnicesc, model de înfrânare, de pocăinţă, de curăţire de patimi prin asceză şi prin rugăciune, iniţiator al vieţii monastice şi a celei pustniceşti, el rămânând întotdeauna cel care găseşte calea ce duce la Hristos”, încheie părintele Grecu.
Claudia Stan
Moliftele izgonesc duhurile necurate
Despre însemnătatea moliftelor ne luminează tot părintele Grecu: „Moliftele Sfântului Vasile cel Mare şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur, numite şi exorcisme, fac parte din categoria ierurgiilor, adică a slujbelor sfinţitoare a vieţii omului şi a firii înconjurătoare. Ele se citesc la 1 ianuarie şi sunt cele mai puternice rugăciuni către Dumnezeu de izgonire a duhurilor necurate din oameni şi din case. Se citesc numai de arhiereu sau de preot în zile de post. Nu se citesc de persoane fără hirotonie”.
Sfântul Vasile, Boboteaza şi Sfântul Ioan, sărbătorite la 1, 6, respectiv 7 ianuarie, încheie timpul magic al celebrării naşterii fizice (Crăciunul) şi spirituale (Botezul) a Mântuitorului, aceasta din urmă fiind prima dintre cele trei mari Taine. Despre aceste sfinte sărbători ne vorbeşte Gabriel Grecu, preotul Parohiei „Sfântul Pantelimon”, din Piteşti.
Treime. Tatăl a grăit din ceruri, Fiul era în apă şi se boteza, iar Duhul Sfânt s-a pogorât asupra Lui.” Boboteaza cumulează elemente specifice de reînnoire a timpului calendaristic, la riturile creştine adăugându-se practici populare de purificare a spaţiului şi de alungare a spiritelor malefice. Despre botezul înfăptuit Mântuitorului, părintele Grecu spune: „Lui Iisus nu-I trebuia botezul pocăinţei, pentru că El era preacurat, fiind născut din Preacurata şi Preasfânta Fecioară, El Însuşi fiind izvorul a toată curăţia şi sfinţenia. Iisus a venit la Ioan pentru ca acesta să-I fie martor şi mărturisitor. Văzând pe Duhul Sfânt pogorându-Se peste Cel pe care-L boteza şi auzind glasul Tatălui de Sus, Ioan se încredinţează că misiunea sa se încheia”. 
parohul Bisericii Pantelimon. „Ioan continuă să fie pentru creştini, în sens duhovnicesc, model de înfrânare, de pocăinţă, de curăţire de patimi prin asceză şi prin rugăciune, iniţiator al vieţii monastice şi a celei pustniceşti, el rămânând întotdeauna cel care găseşte calea ce duce la Hristos”, încheie părintele Grecu.