de Luana Mare
Dacă aveţi dureri de spate, e bine să vă evaluaţi poziţia corpului atunci când sunteţi în repaus sau când mergeţi. Doctor Ştefan Tiron (medalion), medic primar Ortopedie-Traumatologie, spune că o poziţie defectuoasă a corpului duce, în timp, la dureri de spate, de picioare, pe diferite segmente. Pentru determinarea viciilor de poziţie se poate face un posturotest computerizat care în numai zece minute să vă arate devierea de la axul central al corpului.
„Tratamentul medicamentos este eficient doar pe moment”
- Ce este posturologia şi de ce este necesar un test de postură?
- Posturologia este o ştiinţă a posturii umane, a felului în care stăm, în care ne deplasăm. S-a observat că opt, dacă nu cumva chiar nouă persoane din zece suferă de dureri de spate şi, deşi acestea sunt tratate medicamentos, ele revin. S-a pus problema atunci de ce apar aceste dureri de spate.
- Şi care a fost răspunsul dat de ortopedie?
- S-a observat că foarte rar problema este la nivelul vertebrelor, ci în poziţia corpului. Putem să stăm foarte mult înclinaţi în faţă, în spate sau într-o parte ori în cealaltă, şi atunci, nestând în poziţia normală fiziologică, apar aceste dureri. Ele nu există din cauza unor probleme locale, ci a unora generale, de postură. Folosirea corpului în altă poziţie decât în cea normală duce la dureri de spate. Mai apar probleme şi din cauza diferenţei de lungime a membrelor inferioare. Într-un caz al unui copil cu scolioză nimeni nu a observat că el are un picior mai scurt. Cum i-am pus o corecţie sub piciorul mai scurt, cum i-am făcut o înălţare, imediat a dispărut scolioza. Sunt numeroși pacienţi care vin şi-mi spun că stau mult la birou sau că cel mic poartă un ghiozdan foarte greu şi cred că din cauzele astea apar durerile de spate sau poziţiile defectuoase. Explicaţia poate fi alta: cât de mult se stă în acea poziţie viciată. Este indicat ca, după 45 de minute de şedere în aceeaşi poziţie, să se ia o pauză de zece minute, de mişcare. Apoi se poate relua lucrul la birou. Sunt importante sportul, mişcarea, dar şi relaxarea.
„Susţinătorii plantari reaşază corpul pe axa fiziologică”
- Ce evidenţiază testul de posturologie?
- Examenul de posturologie scoate în evidenţă ce se întâmplă la nivelul piciorului. Posturotestul este o nouă strategie de diagnosticare computerizată. Oferă o informaţie funcţională a activităţilor motorii pentru toate categoriile de pacienţi (copii, adolescenţi, adulţi, sportivi), urmărindu-i pe parcursul dezvoltării lor, ţinând cont şi de activităţile cotidiene. Pacientul va urca îmbrăcat cât mai sumar pe o platformă cu senzori care transmit în computer felul în care calcă persoana respectivă: dacă are un picior normal, plat sau cav ş.a.m.d. Arată şi gradul de înclinaţie a corpului. Acest test durează între șapte şi zece minute.
- Care sunt patologiile pe care le poate remedia posturologia şi cum se face reverticalizarea?
- Repoziţionarea se realizează cu nişte plantare care readuc corpul la axa corectă, ceea ce face să se schimbe programul, softul la nivelul creierului. Posturotestul ajută la o readucere la normalitate a informațiilor nervoase senzitive provenite de la punctele de proastă funcţionare, prin folosirea acestor „protecţii terapeutice”, şi anume a susţinătorilor plantari computerizaţi individualizaţi. Astfel, posturologia ajută la rezolvarea următoarelor patologii: piciorul plat sau cav, spina calcaneană, piciorul valg sau var, genunchii valg sau var, genunchii flessum sau recurvatum, „strabismul” convergent şi divergent al rotulei, asimetria centurilor scapulare şi/sau pelvice, hiperlordoza şi/sau hipercifoza coloanei, scolioza, ocluziile dentare „ascendente”, dispoziţia asimetrică a ţesuturilor adipoase şi a ţesuturilor moi, circulaţia venoasă şi limfatică defectuoasă.
- Pacientul trebuie să le poarte toată viaţa?
- Am observat la tineri, la copii şi la adolescenţi două categorii de pacienţi: aproximativ 40% dintre aceştia, după ce poartă plantarele un an, un an şi jumătate, ajung să stea foarte bine cu piciorul gol, se reface poziţia şi nu mai au nevoie de susţinătorii plantari. Cealaltă categorie, 60%, are nevoie mai mult timp sau chiar toată viaţa de aceştia. Se ameliorează poziţia lor, nu mai au durerile de spate, dar nu stau perfect fără plantare nici după un an şi jumătate, şi atunci recomandăm purtarea lor în continuare. La unii renunţăm după doi, trei ani, alţii au nevoie toată viaţa de ele.
„Tocurile înalte şi dăunătoare sunt un mit fals!”
- De ce se întâmplă să avem această poziţionare greşită a corpului?
- În cele mai multe dintre cazuri se perturbă ceva la nivelul softului nostru, în creier. Acolo este problema care ne ţine într-o poziţie greşită.
- Tocurile înalte pot schimba în mod nefericit poziţia doamnelor?
- Deloc! Este un mit fals! Am fost la Paris când s-a făcut o cercetare foarte interesantă la unul dintre celebrele baruri. Au intrat în studiu balerinele cărora li s-au oferit pantofi cu toc de nouă centimetri şi s-a observat ce se întâmplă cu postura lor după ce-i încalţă. Ei bine, nu se întâmplă nimic deosebit! Piciorul pare mult mai frumos, suplu, şi s-a văzut că, din punct de vedere medical, nu s-a arătat ceva rău. Dacă nu porţi multe ore pantofii cu toc, atunci nu se întâmplă nimic rău. Ei bine, dacă la Paris vezi o doamnă în timpul zilei că merge pe tocuri înalte, aceea este sigur din Europa de Est. Nu există franţuzoaică să nu aibă în cursul zilei pantofi comozi în picioare. Dacă merge seara la un eveniment, două-trei ore, atunci este altceva. Mai este un aspect la pantofii cu toc înalt: nu este bine ca diferenţa dintre călcâi şi partea din faţă să fie mai mare de șase-șapte centimetri. De aceea se recomandă platforma. Foarte interesant este că la doamne, dar şi la bărbaţi, trebuie să existe toc. A mai fost moda anilor trecuţi cu pantofi tip balerini sau încălţămintea de box fără toc. Atunci am avut invazie de paciente cu dureri ale călcâielor, pentru că greutatea corpului se lasă pe spate. Se schimbă axa corpului în mod nefericit. Balerinii se poartă numai la sala de dans, poate în casă, dar atât. Trebuie să existe un toc de patru centimetri la doamne, cinci, chiar şase centimetri. Este fiziologic acest tip de toc, conferă o poziţie bună a piciorului.
„Durerile de creştere ale copiilor sunt tot un viciu de aliniament“
- Întâlniţi des la copii aceste deficienţe de postură?
- Am avut mulţi copii cu diagnosticul de dureri de creştere. Mi-am pus întrebarea: de ce doar unii au aceste dureri, pentru că toţi cresc. Am observat că aceste dureri apar către sfârşitul zilei, la nivelul gambelor, la nivelul genunchilor, la nivelul şoldurilor, mijlocului. Am mai observat, de asemenea, că aceşti copii stau mult înclinaţi pe spate. Am folosit plantare în toate aceste situaţii, iar copiii au revenit la o poziţie normală, aşa-zisele dureri de creştere au dispărut. Nu moare nimeni dacă nu punem plantarele acestea la copii sau la adulţi, dar diferenţa rezidă în dispariţia durerilor, iar la cei mici, în dispariţia unor viitoare dureri. Aceste plantare sunt ca nişte branţuri la pantofi şi sunt făcute pe piciorul fiecăruia.