Main menu

header

774 15 1de Ştefania Băcanu şi Florica Pintea

Teamă, anxietate, depresie, neîncredere, nesi- guranță sunt doar câteva dintre sentimentele și stările care ne copleșesc în această perioadă de grea încercare. Numărul bolnavilor crește de la o zi la alta. Cei mai mulți dintre noi suntem izolați, însă alții pierd lupta cu viața. Psihologul Liviu Elefterie (medalion) ne-a explicat cum ne afectează aceste schimbări și cum putem să ne menținem un echilibru, astfel încât să depășim cu bine criza care a pus stăpânire pe tot mapamondul.

„Teama trăită pe un termen mai lung este nocivă corpului, atacând sistemul imunitar”

- Cum suntem afectaţi psihic?

- Anxietatea și depresia stau la pândă, în aceste zile de izolare, zile în care stilul nostru de viață este atacat din toate părțile. Este normal ca în această perioadă să simțim teamă pentru noi, însă și pentru cei dragi nouă. Important este să fim conștienți că sindromul posttraumatic, depresia, confuzia, insomnia, furia pot apărea. Este bine de știut că, dacă ne regăsim în una dintre situațiile acestea, nu trebuie să ezităm să discutăm cu cei apropiați, dar și cu specialiștii. Panica este foarte contagioasă și foarte periculoasă în același timp. În momentul în care îi observăm pe cei din jur că sunt foarte panicați, creierul nostru răspunde cu o panică de intensitate similară. În mintea noastră apare ideea că, dacă toți ceilalți văd un pericol, înseamnă că el există, dar nu-l văd eu. Am fost construiți în acest fel, fiind un instinct care ne-a ajutat să supraviețuim ca și specie. Teama trăită pe un termen mai lung este nocivă corpului nostru, atacând sistemul imunitar.

- Ce este, în fapt, panica?

- Este bine să înțelegem, mai întâi, că frica este un mecanism de supraviețuire care ne permite să ne protejăm de eventualele pericole. Panica apare, însă, ca o negociere nereușită între centrul emoțional al creierului, Creierul Amigdalian, care ne spune să ieșim imediat din calea pericolului, și Neortexul, care se ocupă de partea logică care ne spune să analizăm înainte situația de a lua o decizie. Cred că, dacă urmăm regulile impuse de autorități și ne protejăm pe noi și pe cei apropiați, dacă încercăm să ne canalizăm pe ceea ce ne este indicat să facem pentru a ne apăra și nu doar pe ceea ce s-ar putea întâmpla, am putea reduce din stres.

„Și copiii suferă de depresie”

- Cum ne afectează izolarea?

- Noi suntem ființe sociale, iar izolarea, mai ales cea impusă, ne poate provoca o serie de tulburări de personalitate, însă ne și poate duce în introspecție. A fi pus în carantină acasă cu alți membri ai familiei poate fi o binecuvântare sau un „blestem”. Este o oportunitate pentru familii de a se reuni și de a-și consolida legăturile. Dar a fi constant împreună involuntar poate pune un stres considerabil asupra relațiilor. Copiii mici ar putea fi bucuroși de oportunitatea de a fi alături de mama și de tata aproape tot timpul. Adolescenții, pe de altă parte, pot fi mai puțin entuziaști și pot apărea tensiuni. Cât despre cupluri, pot spune că acesta este testul de rezistență.

- Ce simte un om izolat de restul lumii?

- În primul rând, se poate simți singur. Putem spune că este momentul în care reușim să îi înțelegem pe cei care suferă de depresie, cei care se simt deja izolați de restul lumii. Noi nu suntem învățați să trăim singuri. Izolat de restul lumii, omul trece prin diferite stadii, de la teama ușoară la anxietate, la furie și depresie. Este firesc să ne fie teamă, în acest prezent, să ne gândim la scenarii groaznice și să ne îngrijorăm pentru noi și pentru cei apropiați nouă. Atât timp cât conștientizăm ceea ce simțim și gândim, putem spune că este un prim pas către acceptarea stării. Și copiii sunt afectați de izolare. Chiar dacă, la început, sunt fericiți că sunt împreună cu părinții, pe parcurs intervine plictiseala și pot deveni chiar depresivi. Da, și copiii suferă de depresie. Știm cu toții că un copil are nevoie de socializare, de activități în exterior, de lucruri care să îi consume energia.

„Traumele și anxietățile pot fi trăite la o intensitate mult mai înaltă”

774 15 2- Vedem oameni tot mai speriaţi. Este o traumă sau doar anxietate?

- Este foarte posibil să fie ambele, însă cel mai probabil vorbim despre anxietate. În momentul în care citim foarte mult despre accidente aviatice începem să ne imaginăm în acel accident și atunci apare foarte rapid teama de a merge cu avionul. Generația noastră nu a mai trăit o experiență asemănătoare, iar această incertitudine hrănește anxietatea. Avem nevoie de stabilitate, noi nu suntem obișnuiți să trăim în nesiguranță. În situația aceasta, atât traumele, cât și anxietățile pot fi trăite la o intensitate mult mai înaltă.

- Cum este afectat personalul medical?

- Aș vrea să încep prin a le mulțumi pentru efortul și dedicarea de care dau dovadă acești superoameni! Sunt sigur că ei sunt pregătiți, însă, oricât de pregătit ai fi, sunt situații de genul acesta care te fac să te simți neputincios, situații în care îți vezi colegii din alte țări cu ce se confruntă și să nu uităm că și medicii și asistentele sunt oameni. Și lor le este teamă. Și ei sunt îngrijorați pentru cei dragi și, ca și noi, ceilalți, au momente de cumpănă sau se simt depășiți. Punând la socoteală și oboseala acumulată în toată această perioadă, distanțarea de familie prin carantină, consider că sunt expuși, pe lângă virus și complicații ale acestuia, și la traumă, anxietate și depresie. Ce pot spune este că sunt niște oameni curajoși, care merită toată aprecierea și suportul nostru.

„Cei infectați cu COVID-19 trec prin două traume”

774 15 3- Dar pacienţii deja infectaţi ce trăiesc?

- Cei infectați cu COVID-19 trec prin două traume. Una fizică, în care organismul se luptă să respire, și cea psihică în care, probabil, se gândesc că nu își vor mai revedea persoanele iubite. Pe lângă acestea, intervin și teama și vinovăția că cei de lângă ei pot fi infestați. Dacă nu reușesc să treacă peste aceste clipe, se vor lupta cu o traumă severă. Familiile pacienților, la rândul lor, pot suferi de traumă. Gândiți-vă câtă frică îți poate provoca știrea că nu îți mai poți vedea soțul, soția sau părintele și că, poate, acest lucru se va transforma în ceva permanent. Acesta este momentul în care conștientizăm serios ce și cât avem de pierdut.

- Cât şi cum dăunează frica, spaima?

- Frica este bună, atât timp cât ne ajută să ne protejăm. Problema apare în momentul în care aceasta ne paralizează. Noi avem nevoie să reacționăm, să intervenim, să evoluăm, ori dacă lăsăm spaima să ne copleșească, atunci rămânem paralizați și nu vom fi capabili să ne protejăm. În momentul în care simțim frica, corpul nostru eliberează hormonul stresului, cortizolul, acesta fiind inamicul numărul unu pentru sănătatea noastră. Nivelurile ridicate de cortizol afectează învățarea, memoria, funcția imunitară mai mică și densitatea osoasă, creșterea în greutate, a tensiunii arteriale, a colesterolului și a bolilor de inimă. Cortizolul este eliberat ca răspuns la frică sau la stres de glandele suprarenale ca parte a mecanismului de luptă sau de zbor.

„Chiar dacă suntem izolaţi, asta nu înseamnă că suntem singuri“

- Ce îi sfătuiţi pe oameni, astfel încât să privească situaţia cu optimism şi nu cu frică?

- Trebuie luată în serios situația de față și, dacă vrem să ne fie bine, trebuie să respectăm toate recomandările autorităților. Pentru a vedea cu optimism situația în viitor, putem alege să învățăm ceva pozitiv din această experiență, să observăm ce contează cu adevărat în viață și cât de dor ne este de conexiune fizică, cât de mult ne dorim să stăm în natură, să facem sport. Putem considera că acum este un moment foarte bun să ne regăsim, să facem acele lucruri pe care am tot amânat să le facem. Este un moment oportun să reluăm legătura cu prietenii, să stăm cu familia și să ne regăsim ca și cuplu, să fim inventivi și să găsim activități care să nu ne lase să ne plictisim. Este acel răgaz pe care nu l-am fi avut dacă situația ar fi fost normală. Chiar dacă suntem izolaţi, asta nu înseamnă că suntem singuri. Dacă privim în avans și ne gândim că este doar o pauză, nu un stil permanent de viață, că tot ceea ce se întâmplă se va termina și atunci o vom lua de la capăt cu traiul alert, cu graba și stresul, sau realizăm că nu eram bine în acel ritm alert și căutăm soluții pentru a începe o nouă viață.