Main menu

header

781 12 1de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu

Chiar dacă este comună la copii, în special la cei de până la 10 ani, boala gură-mână-picior poate apărea și la adulți, caz în care manifestările sunt mult mai severe. Infecție virală ce cauzează apariția petelor pe mâini și pe picioare, dar și a aftelor bucale, această boală nu are tratament, fiind considerată o afecțiune autolimitată, adică organismul reușește singur să neutralizeze virusul.

Febra mare, primul și cel mai comun simptom

Potrivit specialiștilor, primul și cel mai important simptom al bolii îl constituie febra mare, de peste 39, chiar 40 de grade, care apare cu o zi, chiar două înainte de erupție. De asemenea, suferinzii se confruntă cu dureri în gât din cauza leziunilor ulcerative și veziculare de la nivelul mucoasei bucale, iar din acest motiv copilul sau adultul nu pot mânca și uneori cu mare greutate pot înghiți chiar apa. În ceea ce privește erupțiile, oamenii de știință spun că acestea au mai multe stadii. La început, în jurul gurii și al cavității bucale, respectiv limbă, gingii, în interiorul obrajilor, cerul gurii și faringe, apar mici pete roșii, care într-o zi, maximum două zile, se transformă în vezicule de culoare gri, înconjurate de un halou eritemtos roșu. Durerile provocate de acestea sunt foarte mari, iar lipsa lichidelor poate duce deseori la deshidratare. De aici la perfuzii nu mai e decât un singur pas. Pentru că aceste leziuni lasă adevărate răni în interiorul gurii, specialiștii spun că cel mai bine tolerat de organism rămâne iaurtul, pentru că nu provoacă usturimi în momentul în care intră în contact cu mucoasa bucală.

În unele cazuri, pot cădea unghiile de la mâini și de la picioare

781 12 2Totodată, pacientul se confruntă și cu leziuni la nivelul palmelor și al tălpilor, care au aceeași evoluție ca și cele din cavitatea bucală. La început sunt acele macule roșii, apoi apar veziculele în special pe palme, între degete și la nivelul tălpilor, dar au fost întâlnite cazuri când acestea se pot instala și pe coapse, dar și pe trunchi. Singurul lucru bun este că acestea nu sunt însoțite de mâncărime și dispar fără să dezvolte cruste sau să lase cicatrici. Au existat și cazuri când, la o lună de la instalarea bolii, pacienților le cad unghiile de la mâini și de la picioare sau acestora li se poate modifica textura. Există și persoane unde veziculele au apărut și pe genunchi, fese sau zona genitală. Oamenii de știință susțin că în formele ușoare și moderate, boala se vindecă în șapte până la zece zile. Începând cu cea de-a șaptea zi de boală, se formează anticorpi care elimină virusul din organism.

Există persoane care pot fi infectate fără să prezinte simptome

Potrivit oamenilor de știință, virusurile care provoacă boala gură-mână-picior pot fi depistate la persoanele care au probleme cu secrețiile nazale sau gâtului, respectiv salivă, spută sau mucus nazal, în lichidul din vezicule și în materiile fecale. Vă puteți infecta cu această maladie prin contact apropiat cu persoana bolnavă sau pe cale aeriană, dacă aceasta strănută sau tușește. Nu în ultimul rând, boala se poate lua prin contact cu materiile fecale ale persoanei suferinde, precum schimbatul scutecelor, apoi atingerea ochilor, nasului sau a gurii înainte ca mâinile să fie curățate. Dar boala se poate instala și dacă ați atins suprafețe contaminate, precum o clanță și apoi prin atingerea feței. De asemenea, vă puteți infecta dacă înghițiți apa din piscină care nu a fost tratată corespunzător cu clor și a fost contaminată cu materiile fecale ale unui purtător al bolii. Atenție! Există persoane care pot fi infectate fără să prezinte simptome, însă pot răspândi virusul. Pentru ca virusul să fie identificat în laborator, se recomandă exudat faringian sau coprocultură.

Consumați lichide reci!

Din nefericire, nu există un tratament specific bolii, ci doar unul simptomatic. Primele măsuri care trebuie luate constau în administrarea de antipiretice. De asemenea, se recomandă să vă hidratați cât mai bine și să aveți un aport suplimentar de lichide. Dar, atenție! Cel mai indicat e să beți lichide reci sau la temperatura camerei. Evitați lichidele fierbinți și sucurile. Puteți consuma însă înghețată, pentru că aceasta contribuie la ameliorarea durerilor. Tot pentru a calma durerilor folosiți spray-uri cu efect antiinflamator și anestezic, iar pentru calmarea erupției tegumentare se administrează creme și mixturi calmante. În general, tratamentul se face la domiciliu, însă pacientul trebuie izolat. Când vine vorba însă despre infecțiile cu manifestări neurologice, este absolut necesar ca pacientul să fie internat.

Măsuri de prevenție obligatorii

Ca și măsuri de prevenție, e important să vă spălați mâinile cât mai des posibil și învățați-i pe cei mici să facă acest lucru de la cele mai fragede vârste. Atunci când vă duceți copiii în parc sau în locuri aglomerate, luați cu dumneavoastră și un gel dezinfectant cu care să ștergeți mâinile. Mai mult, obișnuiți-vă să spălați cât mai des jucăriile celor mici. Cana, periuța de dinți, tacâmul nu trebuie folosit decât exclusiv de dumneavoastră. Cumpărați-le aceste lucruri și copiilor. Dezinfectați frecvent și suprafețele din baie, bucătărie, dar și podelele. Nu în ultimul rând, evitați sărutările și îmbrățișările cu persoana care are boala gură-mână-picior.

Printre complicațiile bolii gură-mână-picior se numără meningita virală, encefalita și hipertensiunea intracraniană

Avort spontan în cazul femeilor însărcinate

Infecția este mult mai periculoasă în cazul femeilor însărcinate, mai ales dacă infecția s-a produs în primul trimestru de sarcină. De regulă, cele mai multe femei însărcinate care s-au infectat nu au simptome sau fac doar o formă ușoară a bolii, o femeie care se infectează la scurt timp după naștere poate transmite infecția bebelușului. Deși nu s-a demonstrat, sunt rare cazurile în care femeile infectate în trimestrul doi sau trei de sarcină, au născut copii cu retard al creșterii intrauterine a fătului. Întrucât această infecție virală este cauzată de mai multe tipuri de viruși, o puteți contracta de mai multe ori în viață.

Se transmite pe cale orală, secreţii nazofaringiene, tuse, strănut şi contactul direct cu obiecte contaminate

Boala gura-mână-picior nu este transmisă la sau de la animale de companie sau alte animale