de Ștefania Băcanu şi Daniel Alexandrescu
Sindromul Guillain Barre, cunoscut şi sub numele de poliradiculonevrită sau paralizie Landry, este o boală neurologică caracterizată prin slăbiciune musculară progresivă şi pierdere sau diminuare a reflexelor tendinoase, cauzate de afectarea sistemului nervos periferic. Din fericire, vorbim despre o boală rară, a cărei incidență este de 1,2 cazuri la 100.000 de persoane, pe an. Totuși, această boală rămâne cea mai frecventă cauză de paralizie flască la nivel mondial.
Pacienții au în istoric cel puțin o infecție virală
Sindromul Guillain Barre determină sistemul imunitar să atace nervii și afectează persoane de toate vârstele, inclusiv copiii, dar frecvența este mai ridicată la bărbații trecuți de 50 de ani. Chiar dacă, de regulă, este considerată o boală postinfecţioasă şi autoimună, potrivit ultimelor studii, aproximativ 60% dintre pacienţii diagnosticați cu această boală au în istoricul medical infecţii virale sau bacteriene ce implică sistemul digestiv, ori cel respirator. Aceste infecţii sunt, de obicei, limitate şi cei mai mulţi pacienţi îşi revin spontan înaintea debutului manifestărilor neu- rologice. Cele mai întâlnite infecții sunt cele determinate de virusul herpex simplex, virusul hepatitei A sau B, anumiți streptococi, dar și enterobacterii precum Salmonella sau Shigella. Există mai multe forme ale sindromului Guillain Barre, fiecare fiind caracterizat de o variantă diferită de atac imun. Unele se pot manifesta fie doar printr-o disfuncţie motorie, fie printr-o disfuncţie acută a sistemului autonom. În unele cazuri, implicarea senzorială poate fi absentă sau severă şi de lungă durată. Forma demielinizantă este caracterizată prin distrugerea stratului de mielină prin intermediul activării sistemului major de histocompatibilitate. O altă variantă a bolii este reprezentată de atacul direct al limfocitelor, al imunoglobulinelor G și al complementului împotriva membranei axonale.
Apare amorțeala progresivă a musculaturii
În general, sindromul Guillain Barre se manifestă prin alterarea sensibilităţii la nivelul degetelor de la picioare, al gleznelor sau de jur împrejurul încheieturilor, amorţeală, usturime şi, mai târziu, slăbiciune acută, simetrică și progresivă a musculaturii extremităţilor. Primele afectate sunt membrele inferioare, de regulă, apoi cele superioare, iar musculatura proximală are de suferit înaintea celei distale. Starea de slăbiciune poate progresa în câteva ore sau chiar săptămâni, ceea ce duce, în cele din urmă, la afectarea şi paralizia membrelor, a trunchiului, a mușchilor respiratori și a nervilor cranieni. Cei mai afectați sunt nervii III-VII şi IX-XII, situație care poate duce la paralizie facială, diplopie, dizartrie, disfagie sau oftalmoplegie. De asemenea, pacienții diagnosticați cu sindromul Guillain Barre prezintă dificultăţi în menţinerea poziţiei ortostatice sau în locomoţie, iar retenţia urinară sau constipaţia se numără și ele printre manifestările obișnuite. Pe parcursul bolii, pot fi afectați și mușchii capului și ai gâtului, la tabloul clinic adăugându-se și dificultăți de deglutiție și oftalmoplegie. Dacă se diagnostichează din timp și se urmează un tratament adecvat, sindromul nu creează probleme, dar, în aproximativ 80% dintre cazuri, pacienţii cu sindrom Guillain Barre acuză dureri severe, din cauza lezării directe a nervilor sau a imobilizării îndelungate a pacienţilor.
Se formează cheaguri de sânge
Ca orice boală netrată, și sindromul Guillain Barre duce la complicații grave. Slăbiciunea sau paralizia se poate răspândi la muşchii ce controlează respirația, fapt ce determină dureri și dificultăți de respirație. De asemenea, pot apărea probleme ale inimii şi tensiune arterială, caracterizate cu fluctuații și ritm cardiac neregulat. Aproximativ 60% dintre pacienții diagnosticați dezvoltă și tulburări nervoase severe. Fiind o boală cu manifestări intense, există și riscul formării cheagurilor de sânge. Pentru a evita astfel de episoade, medicii recomandă diluanţi de sânge și ciorapi suport, care reduc riscul formării și al dezvoltării posibilelor cheaguri. Printre complicațiile sindromului se mai numără tulburări ale vezicii urinare ce pot duce la retenția de urină, dar și un tranzit alimentar lent. Din păcate, nu există niciun tratament special pentru sindromul Guillain Barre, dar sunt variante de medicație ce pot ameliora simptomele și pot accelera recuperarea. Cei mai mulți oameni câștigă lupta cu boala, dar uneori există efecte, cum ar fi slăbiciune și unele amorțeli, ce se vor resimți toată viața.