de Roxana Istudor şi Adrian Pătrăuceanu
Mulți oameni au experimentat sentimentul ciudat că au văzut deja ceva în timp ce văd acel ceva - este celebrul déjà vu, unul dintre numeroasele mistere ale creierului uman. Mult mai puține persoane știu că există opusul acestei percepții: se numește jamais vu și în esență este sentimentul că o experiență familiară pare nouă.
Recunoașterea subiectivă negativă contrastantă cu recunoașterea obiectivă pozitivă
În mod normal, oamenii experimentează o aliniere perfectă între recunoașterea obiectivă și cea subiectivă: lucrurile pe care le știm ne par familiare, iar setările/persoanele care nu au fost experimentate se simt nefamiliare. În timp ce déjà vu este o nepotrivire între cele două cu recunoaștere subiectivă pozitivă în fața recunoașterii obiective negative, jamais vu este opusul - recunoașterea subiectivă negativă contrastantă cu recunoașterea obiectivă pozitivă. A intra în bucătăria din casa în care o persoană a crescut și a i se părea un loc necunoscut este un exemplu standard de jamais vu. Acest tip de percepție este mult mai rar decât déjà vu, cercetările pe acest subiect sunt puține, dar există experți care și-au propus să aprofundeze acest subiect.
„Orbirea prin cuvinte”
Jamais vu a fost remarcat în câteva studii și unul dintre cele mai captivante aspecte a fost descoperirea că există în interiorul acestui fenomen o experiență mai comună - „orbirea prin cuvinte”. Un sondaj derulat printre studenții americani a constatat că aceștia s-au confruntat cu un cuvânt familiar care părea brusc de nerecunoscut, astfel încât, pentru moment, părea a fi un „noncuvânt”. Cercetarea a mai concluzionat că femeile raportează acest lucru mai mult decât bărbații (56% față de 38%) și studenții mai mult decât elevii mai mici (58% față de 35%). Dintre cei care recunosc acest tip de „orbire”, majoritatea au experimentat-o cel puțin o dată la câteva luni. Cuvintele despre care respondenții au relatat că provoacă acest efect s-au dovedit surprinzător de simple - fost, prin, sunt, cresc, din, actuale. De asemenea, legată tot de jamais vu este saturarea semantică - sensul unui cuvânt se dizolvă după scrieri sau pronunții orale repetate.
Sarcinile repetitive generează confuzie
În cazurile în care experții au încercat să studieze această percepție în condiții controlate, de laborator, au cerut subiecților sarcini repetitive, care în final au generat confuzie în mintea participanților. De exemplu, li s-a cerut să scrie de nenumărate ori diverse cuvinte banale, cele mai frecvente opriri fiind nu din motive de dureri de mână, ci de… jamais vu. Blocajele au avut loc de regulă după circa un minut de scriere neîntreruptă. Voluntarii și-au descris experiența astfel: „Cuvântul își pierde sensul cu cât te uiți mai mult la el” sau „Aproape că nu este un cuvânt, dar cineva mă păcălește să mă gândesc că este”.
Semnal că ceva a devenit prea automat
În 1907, una dintre fondatoarele psihologiei, Margaret Floy Washburn, a publicat un experiment cu unul dintre elevii săi, în care a arătat „pierderea puterii asociative” în cuvinte care au fost privite timp de trei minute. Cuvintele au devenit ciudate, și-au pierdut sensul și s-au fragmentat în timp. Jamais vu este, practic, un semnal că ceva a devenit prea automat, prea fluent, prea repetitiv. Acest mecanism al creierului ajută o persoană să iasă din procesarea actuală, iar sentimentul de irealitate este de fapt o verificare a realității. Jamais vu poate implica o față familiară care pare brusc necunoscută. De asemenea, muzicienii experimentează fenomenul mai des decât alți oameni, pierzând brusc și inexplicabil linia unei partituri pe care au exersat-o îndelung. Pe de altă parte, și unii conducători auto pot avea senzația de nefamiliaritate a pedalelor de ambreiaj și accelerație, raritatea fenomenului fiind, în acest caz, un mare avantaj.
Experiență aproape extracorporală
O teorie a cercetătorilor sugerează că jamais vu poate rezulta din perturbări ale mecanismelor de atenție. Atunci când nu se acordă toată atenția unui aspect familiar, creierul poate procesa temporar acel aspect ca fiind necunoscut. David Merrill, psihiatru geriatric și director al Pacific Neuroscience Institute’s Pacific Brain Health Center, din Santa Monica, SUA, a emis ipoteza că ar putea exista o suprapunere între jamais vu și experiențele disociative, extracorporale, generate prin utilizarea psihedelicelor: „Ceea ce este atât de zguduitor la acest fenomen este că intervine în mod neașteptat - această experiență aproape extracorporală ar putea fi foarte înspăimântătoare, deoarece nu există certitudinea că este temporară”.
Realitatea începe să se dilueze
Percepția jamais vu a fost pusă și în legătură cu cercetarea tulburării obsesiv compulsive, analizându-se efectul privirii fixe la obiecte, de regulă luminoase. Ca și în cazul scrisului în mod repetat, efectul se poate dovedi straniu și există opinii potrivit cărora ar însemna că realitatea începe să se dilueze pentru persoana respectivă. Practic, în contexte nonpatologice tipice, jamais vu este un episod scurt și poate fi ușor de reglat - individul face o pauză și se întoarce la subiect. „În cazurile în care persoana nu pare să poată anula în mod conștient aceste experiențe, un neuropsiholog poate analiza fenomenul sau poate lua în considerare o reacție psihologică precum disocierea”, explică neuropsihologul american Karen D. Sullivan, fondator al Pinehurst Neuropsychology. Totodată, specialiștii afirmă că jamais vu poate fi experimentat și în timpul crizelor de epilepsie, în afazie sau amnezie, iar persoanele diagnosticate cu schizofrenie pot manifesta jamais vu cronic. „Fenomenul apare de obicei atunci când o perturbare electrică începe în lobul temporal, o zonă asociată cu memoria - și, de asemenea, zona asociată cu déjà vu. În timpul unei convulsii, sentimentul de jamais vu este adesea asociat cu frica”, punctează specialistul Jacqueline A French, de la NYU Grossman School of Medicine, New York.
„Deconectare temporară între percepţie şi memorie“
Ce anume cauzează jamais vu rămâne în prezent un mister. Cu toate acestea, unii experți au o serie de ipoteze. „Jamais vu este o experiență de reamintire fără recunoaștere, o deconectare temporară între percepție și memorie. Este probabil ca traseele cerebrale care sunt de obicei sincronizate să se deconecteze temporar. A fost teoretizat faptul că oamenii fac diferența între nou și familiar printr-o serie de circuite din mezencefal și că o deconectare de la structurile de memorie temporală medial poate genera jamais vu”, afirmă Sullivan.