de Roxana Istudor şi Daniel Şuta
Formă severă de epilepsie, sindromul Lennox-Gastaut reprezintă aproximativ 3%-4% din toate cazurile de epilepsie diagnosticate în populația pediatrică și aproximativ 1%-2% din cea generală. Se estimează că peste un milion de persoane din întreaga lume suferă de această afecțiune gravă, foarte dificil de tratat.
Mai multe tipuri de convulsii
În caz de sindrom Lennox- Gastaut, convulsiile încep în copilăria timpurie, de obicei înainte de vârsta de 4 ani. Suportul practic și emoțional este esențial pentru ca toți copiii cu acest sindrom să aibă parte de o viață cât se poate de bună. Micuții, dar și adolescenții și adulții cu această afecțiune au mai multe tipuri de convulsii, care variază în funcție de individ. Cele mai întâlnite tipuri de astfel de episoade includ: crize tonice (rigidizarea corpului, privirea în sus, pupilele dilatate și modelele de respirație modificate); crize atonice (pierderea scurtă a tonusului muscular, care ar putea genera căderi bruște); convulsii mioclonice (smucituri musculare bruște); convulsii tonico-clonice generalizate (rigiditate musculară și convulsii ritmice). De asemenea, pot exista perioade de convulsii frecvente și unele relativ lipsite de convulsii.
Probleme de procesare a informațiilor, întârzieri de dezvoltare, tulburări de comportament
Sindromul Lennox-Gastaut este o boală care aduce cu sine multe provocări. Niciun copil nu se naște cu afecțiunea, aceasta debutează în timp, într-o anumită perioadă a dezvoltării psihomotorii. Majoritatea persoanelor care trăiesc cu sindromul Lennox-Gastaut se confruntă cu un anumit grad de afectare a funcționării mintale și intelectuale, cu probleme de procesare a informațiilor, împreună cu întârzieri de dezvoltare și tulburări de comportament. Un anumit model de activitate electrică a creierului în aceste cazuri poate fi observat folosindu-se electroencefalograma. Sindromul Lennox-Gastaut poate fi cauzat de o varietate de afecțiuni, inclusiv malformații ale creierului, scleroză tuberoasă, asfixie perinatală, leziuni grave ale capului, infecția sistemului nervos central, afecțiuni genetice moștenite și afecțiuni degenerative sau metabolice moștenite.
Tratament combinat - medicaţie, dietă, stimularea nervului vag
Potrivit statisticilor, nu se poate identifica o cauză exactă a sindromului Lennox-Gastaut la aproximativ 35% dintre persoanele afectate, iar boala este de regulă foarte dificil de tratat. În general, se utilizează o combinație de medicamente pentru convulsii și alte tratamente, pentru a se îmbunătăți trolul convulsiilor și al altor afecțiuni asociate. Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA) a aprobat canabidiolul (derivat din marijuana) pentru tratamentul convulsiilor asociate cu sindromul Lennox-Gastaut la persoanele cu vârsta de peste 2 ani. Alte opțiuni de tratament includ terapia dietetică cu dieta ketogenică, stimu- larea nervului vag, chirurgie pentru epilepsie (de obicei, o calostomie a corpului, care implică tăierea benzii de fibre nervoase care leagă cele două jumătăți ale creierului, pentru a preveni răspândirea convulsiilor). Pe de altă parte, acest diagnostic poate fi deosebit de izolant fizic, dar și mintal, atât pentru pacienți, cât și pentru aparținătorii acestora.