de Cristina Cristache
Dispareunia sau durerea la contactul sexual afectează femeile din întreaga lume, provocând deseori traume psihice şi emoţionale. Statistic, între 10% şi 20% dintre femei suferă de această tulburare, însă, dacă adăugăm şi cele 50 de procente care suferă de uscăciune vaginală, putem lesne realiza cât de puţine femei se bucură cu adevărat de intimitatea sexuală. Afecţiunea poate fi trecătoare, dar sunt şi situaţii în care durerea poate ascunde o problemă serioasă, de aceea indicat este consultul de specialitate. Cum putem scăpa de neplăcutele dureri ne spune doctorul Alexandru Filipescu (foto), medic primar obstetrică-ginecologie, cercetător ştiinţific grad II şi şef de lucrări în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, de la Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”.
Procentul femeilor afectate este în continuă creştere
- Domnule doctor, ce este această tulburare şi care sunt situaţiile care favorizează apariţia ei.
- Pe scurt, această afecţiune reprezintă disconfortul sexual şi, mai ales, durerea apărută în momentul actului sexual. Aceasta poate fi resimţită superficial, la penetrare, sau mai profund, la nivelul pelvisului. Desigur, cele două situaţii pot apărea şi împreună. Realitatea ne arată că acest tip de afecţiune este în creştere, numai că incidenţa reală este greu de precizat, întrucât multe cazuri nu sunt raportate. Indiferent că este vorba despre femei sau despre bărbaţi, căci dispareunia poate fi întâlnită şi în rândul domnilor, ea se poate trata, şi pacienţii pot reveni la a simţi plăcere în loc de durere. Fizic, poate fi favorizată de o contractură a musculaturii vaginale la momentul penetrării. Afecţiunea se numeşte vaginism, şi uneori este atât de dureroasă, încât penetrarea devine imposibilă.
„Pentru a diagnostica, este nevoie să discutăm fiecare pas, până la apariţia suferinţei”
- Care sunt cauzele care favorizează dispareunia?
- Determinanţii sunt multipli, poate de ordinul zecilor, de aceea comunicarea cu pacienta este cheia succesului. În general, durerea la contactul sexual poate fi provocată de inelele fibroase ale himenului, bartholinite - inflamarea glandei Bartholin, vulvovaginite provocate de candida, herpex simplex, trichomonas, gardnerella, alergii sau iritaţii chimice, boli dermatologice (lichen plan), administrarea de bromcriptină, ce poate avea ca efect secundar o tumefiere dureroasă a clitorisului. Prin urmare, dacă durerea este resimţită în special la intrarea în vagin, atunci se caută existenţa de cicatrice dureroase, în special după epiziotomia profilactică din timpul naşterii vaginale; o rigiditate a inelului himenal sau malformaţii ale vaginului, prezenţa unei vulvovaginite, vaginismul sau un istoric de radioterapie locală aplicată pentru o patologie malignă. În aceeaşi categorie intră şi lipsa lubrefierii, de natură psihologică, ce apare în anxietate, depresie sau în vaginita atrofică.
- Aşadar, localizarea durerii este primordială în diagnostic?
- Nu aş spune primordială, ci mai degrabă orientativă. Spre exemplu, durerea resimţită la circa jumătatea penetrării ne poate indica prezenţa unui vagin scurt congenital sau a unor patologii urovezicale asociate, precum cistitele şi uretritele. Când durerea apare în momentul orgasmului, atunci ea poate fi cauzată de contractarea musculaturii uterine - fără să semnifice existenţa unei boli. Totuşi, dacă se întâlneşte doar la penetrarea profundă, atunci putem vorbim despre boală inflamatorie pelvină, vaginite, cervicite, endometrioze sau adenomioze, uter mărit de volum prin prezenţa de mioame, boli cu transmitere sexuală. Durerea profundă mai poate fi cauzată şi de unele dispozitive intrauterine sau de prezenţa unor mase în cavitatea pelvină, precum tumorile sau fecaloamele din constipaţia cronică. Durerea după actul sexual poate fi dată de vaginism, vaginite, cervicite, dispozitive intrauterine care nu sunt bine poziţionate, endometrioză/adenomioză, bolile cu transmitere sexuală sau boala inflamatorie pelvină.
- Fiecare tip de durere poate fi cauzat de mai multe afecţiuni. Cum îl diagnosticăm pe cel care este de fapt vinovat pentru dispaneurie?
- În primul rând trebuie să aflăm vechimea afecţiunii, dacă precede unei naşteri însoţite de epiziotomie profilactică sau unei naşteri traumatice, nivelul la care este simţită durerea, localizarea ei, momentul apariţiei, dacă în prezent actul sexual mai este totuşi posibil sau dacă s-au folosit lubrefianţi artificiali. Desigur, istoricul sexual este la fel de important în ceea ce priveşte riscul de infecţii cu transmitere sexuală sau al unor posibile abuzuri, şi aici vorbim despre acte sexual traumatizante fizic sau psihic. La fel de importante sunt vârsta femeii şi simptomele asociate menopauzei, dacă este cazul. După efectuarea unei anamneze riguroase se face consultul ginecologic propriu-zis, care este etapa-cheie, pentru că medicul poate observa anumite modificări, urmat de examenele de secreţie şi ecografia ginecologică.
„Recomand evitarea automedicaţiei”
- Ce ne puteţi spune despre tratamentul acestei afecţiuni?
- Consultul este obligatoriu, pentru ca patologiile din spatele dispareuniei să poată fi diagnosticate şi tratate. Fiecare pacient trebuie să primească tratamentul corespunzător cauzei durerilor, de aceea recomand evitarea automedicaţiei, care poate face şi în acest caz, ca în mai toate celelalte cazuri, mai mult rău decât bine. Toate investigaţiile pentru această tulburare se pot face în spitalele de stat, cu trimitere de la medicul de familie şi chiar şi fără, dacă durerea este intensă şi constituie o situaţie de urgenţă. În rest, pot face recomandări privind igiena genitală, care ne poate feri de multe neplăceri, precum şi în privinţa folosirii măsurilor de protecţie adecvate, care să ne ferească nu doar de o sarcină nedorită, ci şi de multitudinea de boli cu transmitere sexuală. Mai mult, în acest tip de patologie, un rol foarte important îl joacă încrederea pe care pacienta i-o acordă medicului său, de aceea profitaţi de confidenţialitatea la care este obligat doctorul dumneavoastră şi oferiţi-i toate detaliile necesare diagnosticării.
• Experienţa sexuală precară, dar şi peri şi post- menopauză poate favoriza dispareunia
- Traumele emoţionale pot provoca dureri la contactul sexual?
- În acest caz dispareunia se poate datora lipsei de dorinţă la momentul actului sexual, unor episoade traumatizante în antecedente sau în caz de violenţă domestică. Cauzele psihice sunt traduse la nivel fizic printr-o durere cât se poate de reală. Deseori, în această situaţie, durerea este asociată cu vaginismul, cu deficitul de lubrifiere sau cu anorgasmia. În astfel de patologii, pacientul/a trebuie îndrumat/ă către consult psihologic. Într-o astfel de afectare, de ordin emoţional, ambii parteneri trebuie să participe la terapie, pentru a se sprijini unul pe celălalt şi pentru a şti ce situaţii declanşează episodul dureros.
• Contrar aşteptărilor, după histerectomia totală nu creşte frecvenţa dispareuniei, ci uneori chiar se remarcă o îmbunătăţire a vieţii sexuale