de Cătălina Tăgârță
Odată cu înaintarea în vârstă, oamenii încep să se vaite ba că îi doare mâna, ba piciorul, iar într-o oarecare măsură acest lucru poate fi înțeles, întrucât puțini sunt cei care mai fac mișcare și se mențin în formă, iar mobilitatea specifică tinereții dispare treptat. Atenție însă! Dacă simptomele (articulațiile mâinilor și ale picioarelor prezintă tumefacții, dureri și uneori chiar distrucție articulară) persistă mai bine de șase săptămâni, ar fi cazul să vă adresați medicului de familie sau direct unui specialist reumatolog, căci poate fi vorba despre probleme mult mai grave de atât.
Este o boală autoimună
Bolile articulare reprezintă jumătate din totalul problemelor cronice după vârsta de 65 de ani. Dintre acestea, poliartrita reumatoidă este cea mai frecventă (afectează circa 1% din populația generală, ceea ce înseamnă aproximativ 200.000 de români). Incidența poliartritei reumatoide este mai mare în rândul femeilor decât în rândul bărbaților, iar statisticile arată că se instalează din ce în ce mai devreme, între 25 și 50 de ani. Poate să apară și la copii, însă atunci medicii vorbesc despre artrita reumatoidă juvenilă, simptomatologia și prognosticul fiind ușor diferite față de cele ale adulților. „Cauza apariției poliartritei reumatoide nu se cunoaște exact, dar se știe că este o boală autoimună, adică sistemul imunitar (care, de obicei, acționează pentru apărarea organismului) ajunge să lucreze împotriva propriului organism. Astfel, el atacă țesuturile articulare moi și pe cele conjunctive din componența altor structuri ale corpului, cum ar fi vasele sangvine și plămânii, pentru ca, într-un final, să se producă eroziuni ale cartilajelor, oaselor și ligamentelor articulare, cu apariția unor deformări, a instabilității și a fibrozei în articulațiile afectate”, a declarat doctor Cătălin Codreanu, în cadrul evenimentului „How to web about... afecțiuni autoimune”, organizat de Agenția „Deci se poate”.
„Afectează multiple organe și sisteme”
Printre factorii de risc ai acestei probleme de sănătate se numără fumatul - care induce o modificare a proteinelor în organism. Așadar, stoparea acestui obicei este o modalitate bună de prevenție primară. Alt factor de risc important este igiena orală deficitară, care duce la infecția cu Porfiromona gingivalis. Dar ce înseamnă, mai exact, poliartrită reumatoidă? Potrivit specialiștilor, odată declanșate afecțiunile de tip inflamator, ele devin autoîntreținute. Iar artrita sau poliartrita afectează multiple organe și sisteme, după cum a afirmat doctorul Codreanu. Spre exemplu, una dintre consecințele inflamației este accelerarea evoluției arteromatozei. Frecvența bolii coronariene la persoanele cu probleme articulare e mai mare și se instalează neașteptat mai devreme. „În corpul nostru apar în permanență celule anormale, care pot declanșa boli maligne, iar la acești, pacienți creșterea acestor celule este favorizată, organismul fiind mult mai predispus la infecții”, a declarat medicul Cătălin Codreanu.
„Redoarea matinală, principalul simptom”
Boala se poate instala treptat sau brusc. Viteza distrucției articulare variază de la o persoană la alta, tabloul clinic fiind influențat de numeroși factori, printre care predispoziția genetică. „Printre primele simptome ale poliartritei reumatologice se numără: redoarea matinală (anchilozare), tumefierea articulațiilor și o stare generală de oboseală. Pe măsură ce evoluează boala, durerile sunt din ce în ce mai mari. Inflamația apare în mod simetric în cele două jumătăți ale corpului, primele afectate fiind articulațiile mici, ale degetelor mâinilor și picioarelor, ale încheieturilor de la mâini, de la glezne. Zonele afectate sunt dureroase și rigide, în special dimineața sau după o perioadă prelungită de inactivitate”, a mai spus specialistul. Potrivit acestuia, din punct de vedere estetic, boala poate afecta și aspectul articulațiilor, care se măresc din cauza tumefacției sau se deformează. Se mai pot produce mici luxații falangiene, cu devierea degetelor de la fiecare mână către degetul mic. De asemenea, la nivelul articulațiilor tumefiate se pot produce compresii ale nervilor din vecinătate, cu apariția anesteziei sau paresteziei (sindrom de tunel carpian). „Până la 30% dintre persoanele care suferă de poliartrită reumatoidă prezintă și chisturi, noduli reumatoizi, adică niște proeminențe de consistență dură, situate imediat sub piele”, a completat doctorul Codreanu.
Remisiunea, doar când diagnosticul e pus în stadiu incipient
Strategiile actuale de abordare a poliartritei reumatoide se bazează pe: un diagnostic precoce, tratament precoce și un control strict al bolii. Terapiile moderne sunt capabile să inducă remisiunea, dar intervenția reumatologului ar trebui să fie făcută înaintea apariției leziunilor structurale. În cele mai multe cazuri, pacienții ajung la medicul reumatolog cu dizabilități deja instalate, în această situație remisiunea fiind aproape imposibilă. „Ținta oricărui doctor ar trebui să fie vindecarea. Dar cum acest lucru nu-i posibil decât dacă diagnosticul este pus în stadiu incipient, se dorește remisiunea - deci, controlul foarte strict al simptomelor și bolii. Așadar, obiectivele tratamentului putem spune că sunt: combaterea inflamației, împiedicarea sau minimalizarea handicapului locomotor și creșterea mobilității, prevenirea complicațiilor extraarticulare, calmarea durerii, conservarea structurii articulare și creșterea calității vieții”, a subliniat specialistul. Căci deficitul funcțional ireversibil înseamnă pierderea capacității de muncă, afectarea stimei de sine a individului și modul în care e perceput în colectivitate. „Spre exemplu, la un moment dat, o pacientă de 35-36 de ani m-a rugat, jenată, să-i deschid o sticlă cu apă, pentru că îi era sete. Sunt gesturi simple pe care individul nu le poate face. Mai mult, complicațiile distale pot duce la pierderea unor extreme ale degetelor. Cât despre cazurile cu debut în copilărie... acestea afectează mult dezvoltarea”, a exemplificat specialistul în reumatologie.
Celebrul pictor Renoir, unul dintre pacienţi
Două cazuri celebre în istoria artei și medicinei îi învață pe oameni că nu trebuie să renunțe pentru nimic în lume la pasiunile lor. Pierre Auguste Renoir, celebrul pictor, a suferit de poliartrită reumatoidă, ajungând până la a fi imobilizat complet în scaun cu rotile din acest motiv. Din fericire pentru el, în comparație cu alte cazuri, boala a debutat târziu, cu nouă ani înainte de deces. Dar artistul nu s-a dat bătut nicio secundă. Se spune că ruga pe cineva să îi lege pensulele de încheietura mâinii și picta în acest fel. Nici medicii nu au fost scutiți de suferință. Renumitul Christian Barnard (primul specialist care a făcut o intervenție cardiovasculară) a suferit enorm din pricina afecțiunii, motiv pentru care a scris și o carte pe această temă: „Cum să supraviețuim cu artrita și reumatismul”. „Este deosebit de dificil a opera pe cord... atunci când durerea îți paralizează piciorul sau mâna și aproape toate articulațiile se inflamează și dor”, scria acesta.