de Carmen Ciripoiu şi Ştefania Băcanu
Poate apărea când stați în trafic bară la bară, când aveți de îndeplinit un termen limită și timpul devine insuficient, când sunteți îngrijorați din cauza unei afecțiuni, când vă certați cu partenerul de viață și lista poate continua. Indiferent când se instalează și cum se manifestă, stresul afectează pe toată lumea și poate duce la probleme grave. Pentru a combate cât mai rapid efectele stresului, cea mai mare problemă a omului modern, puteți apela la o tehnică nouă în România, fasciaterapia, o metodă care nu se bazează doar pe forța de autovindecare a corpului. Tot ceea ce trebuie să știți despre beneficiile acestei terapii revoluționare, aflați de la profesor Petros Liolios (medalion), formator și trainer în psihopedagogie perceptiva și fasciaterapie, cercetător asociat la Institutul Academic CERAP, membru la diverse asociații profesionale din Franța și din Grecia.
„Se intervine asupra anumitor probleme din sfera psihologică, precum indispoziţia, anxietatea, depresia”
- Puțini români o cunosc, însă sunt destui cei care în ultima perioadă aleg să se vindece apelând la ajutorul fasciaterapiei. Ce este aceasta și când a apărut?
- Este o terapie manuală şi corporală, concepută în urmă cu 30 de ani, în urma cercetărilor profesorului doctor Danis Bois, care permite tratarea cauzelor anumitor simptome şi reechilibrarea în profunzime a funcţionării generale a individului. Dincolo de eficacitatea ei asupra simptomelor fizice, prin fasciaterapie se intervine cu succes asupra anumitor probleme din sfera psihologică, precum indispoziţia, anxietatea, depresia şi oferă astfel noi perspective atât sub aspect curativ, cât şi preventiv sau pedagogic. Fasciaterapia este o abordare manuală care atinge în acelaşi timp profunzimea corpului şi a persoanei. Sub denumirea de fasciaterapie există diferite practici, dar cea pe care o folosesc este cea după metoda Danis Bois, care a cunoscut o evoluţie considerabilă. Aceasta metodă de terapie este predată exclusiv în şcolile agreate şi practicată de terapeuţi licenţiaţi, care lucrează în acord şi complementaritate cu abordările medicale tradiţionale și nu se substituie nici medicului, nici examenelor medicale, nici tratamentelor prescrise.
- Care sunt principiile după care se ghidează această nouă metodă de tratament?
- În funcţie de tulburările întâlnite în timpul tratamentului (tulburări posturale sau de coordonare), este necesar să acţionăm asupra mişcării însăşi pentru a modifica obiceiurile gestuale. Pentru început, pacientul stă întins, cât mai destins cu putinţă, iar terapeutul îi cere să se consacre propriei persoane. Iată o primă binefacere a şedinţei: odihneşte, oferă un spaţiu şi un timp în afara ocupaţiilor zilnice. În această perioadă, terapeutul pune mâinile pe diferite zone ale corpului pentru a intra în legătură cu mişcarea internă, iar pentru aceasta, el exercită o presiune în acelaşi timp blândă şi fermă, ce „caută” mişcarea internă în interiorul muşchilor, oaselor, organelor. Într-o primă fază, practicianul realizează un adevărat „bilanţ al stării de sănătate” a mişcării interne: este aceasta activă sau încetinită, sau chiar oprită, în anumite zone ale corpului pacientului? Este ea repartizată uniform, este onctuoasă sau sacadată? Traseele sale sunt variate sau repetitive, ample sau restrânse? Pentru a efectua acest bilanţ, terapeutul are drept sprijin o grilă de analiză a mişcării interne pusă la punct de doctorul Bois şi care studiază patru caracteristici ale traseelor acesteia: orientarea, amplitudinea, viteza şi cadenţa. Adesea, zonele în care mişcarea internă este restricţionată corespund unor zone dureroase pentru pacient sau, cel puţin, nepercepute. Terapeutul îşi consacră apoi şedinţa restabilirii unei omogenităţi a circulaţiei mişcării interne în ansamblul corpului pacientului. Foloseşte gesturi precise, blânde şi profunde, ce alternează presiuni mai mult sau mai puţin pronunţate, mişcări şi puncte de sprijin, ritmuri...
„Utilă în toate formele de durere, precum şi în diverse tulburări funcţionale digestive sau respiratorii”
- Cu alte cuvinte, pacientul nu beneficiază de vreun masaj, așa cum s-ar părea la prima vedere...
- Nu este vorba nici despre un masaj, nici despre o punere a mâinilor aşa cum se întâmplă în anumite tehnici orientale în care acestea rămân nemişcate şi transmit o energie. Aici, mâinile captează şi însoţesc în mod dinamic o mişcare ce animă profunzimile materiei corporale. Terapeutul se adresează, în funcţie de moment, unui anume muşchi, unui os, unei articulaţii, unui organ, unui întreg membru, toracelui sau chiar capului. Mâinile sale se adaptează în egală măsură nivelului de profunzime care solicită să fie atins, adresându-se diferitelor „straturi” ale fiinţei, dând sentimentul de a fi solicitat pe diferite niveluri sau sectoare ale sinelui. Persoana resimte adesea în mod conştient acest respect şi îl verbalizează: „M-am simţit ascultată în profunzime, aşa cum nu am mai fost de foarte mult timp. Şi totuşi nu v-am spus nimic...”. Terapia manuală apare astfel ca un adevărat „dialog tisular”: mişcarea internă îşi are propriul vocabular, propria gramatică, asemenea unei limbi străine pe care somato-psihopedagogul a învăţat să o înţeleagă şi să o vorbească şi pe care o va învăţa şi pacientul. Terapeutul înţelege acest limbaj. El vede, de exemplu, într-o amplitudine restricţionată un apel la mai mult elan, într-o orientare repetitivă, un organ aflat la ananghie care cere să se mişte în alte direcţii, într-un ritm slab, o nevoie de eliberare sau de a exprima o mânie disimulată. La rândul ei, persoana care este tratată în cursul şedinţei „aude”, de asemenea, diverse lucruri în manifestările mişcării sale interne; simţurile îi „vorbesc” în sensul că îi evocă anumite gânduri. Aceasta poate merge de la „simpla” senzaţie de bine - „îmi face bine” - până la o adevărată revoluţie a punctului de vedere: „această senzaţie este pe cale să îmi arate că sunt capabil să fiu un om aşezat, în ciuda a tot ce am crezut până acum... înseamnă că mă înşelam!”.
- Căror afecțiuni le este benefică fasciaterapia?
- Fasciaterapia se adresează tuturor formelor de durere, fie ele locomotorii, viscerale sau craniene, de origine psihosomatică sau traumatică, precum şi diverselor tulburări funcţionale digestive sau respiratorii. Numeroase centre antidurere recomandă fasciaterapia în tratamentul pluridisciplinar al durerilor cronice. Fasciaterapia este indicată pentru algiile membrelor sau ale coloanei vertebrale, traumatice sau funcţionale (dureri de spate, sciatici, torticolis, entorse, lumbago, cervicalgii, nevralgii cervico-brahiale, umăr dureros, fibromialgie, rigidităţi şi dureri articulare, tendinite), manifestări craniene (migrene, acufene, ameţeli, algii ale feţei). De asemenea, este utilă în tulburările viscereale pulmonare, digestive (cum ar fi constipaţia, colita, gastrita), tulburările ginecologice (dismenoree, anumite cazuri de sterilitate), patologiile de teren respectiv oboseală cronică, stare depresivă, anxietate, tulburări ale somnului, alergii, patologii inflamatorii, dezechilibre neurovegetative şi endocrine. Fasciaterapia dă rezultate foarte bune în profilaxia tulburărilor vârstei a treia, respectiv echilibru, memorie, supleţe şi mobilitate a corpului, tulburări articulare şi viscerale, oboseală. Este indicată și în sarcină și lăuzie (lombalgie, tulburări circulatorii, constipaţie), patologiile nou-născutului (reflux-gastroesofagian la sugar, tulburări ale somnului, copil hiperactiv, anxietate, scolioză, anghine, otite, tratamente de ortodonţie), sclerodermie, fibromialgie, reeducare postoperatorie în chirurgia ortopedică, îngrijiri postoperatorii în chirurgia estetică.
„Terapeutul intervine în toate dezechilibrele implicate“
- În ce constă o ședință?
- Îngrijirile se acordă la cabinet. Oricare ar fi motivul consultaţiei, abordarea este înainte de toate globală. Pacienţii sunt miraţi să ne vadă intervenind asupra unor zone îndepărtate de problema pentru care vin la consultaţie. Terapeutul nu se focalizează pe regiunea dureroasă, din contră, el intervine în toate dezechilibrele implicate. În cazul unei tulburări digestive, tratamentul va fi local, asupra organelor în cauză şi fasciei acestora, apoi asupra circulaţiei sangvine (pulsologia abdomenului) şi, în sfârşit, global prin terapia axei craniosacrale şi a sistemului neurovegetativ. La o entorsă a gleznei, terapeutul se va ocupa mai întâi chiar de articulaţie şi de ţesuturile înconjurătoare, apoi de pulsologia locală şi globală a membrului inferior, şi, în sfârşit, de integrarea acestuia în globalitatea corporală graţie reeducării senzoriale. Pentru o stare de oboseală, se va elibera diafragma, burta, coloana vertebrală şi craniul pentru a putea acţiona asupra marilor sisteme de acţiune şi de recuperare. Astfel, terapeutul ţine cont de realitatea anatomică şi fiziologică a zonei tratate, ca şi de integrarea acesteia în contextul mai vast al corpului în ansamblul şi funcţiile sale.
- De câte ședințe este nevoie ca boala să fie cu adevărat vindecată și cât durează?
- Fiecare tratament este personalizat şi nu poate fi prestabilit. La prima şedinţă, terapeutul face un bilanţ al vitalităţii, al rezistenţelor, tensiunilor şi blocajelor și estimează numărul de ședințe necesar. Durata variază în funcţie de vitalitate, de caracterul cronic sau ocazional al unei probleme şi de acumularea de dezechilibre și variază de la 30 de minute la o oră. Pentru două cazuri de sciatică, de exemplu, tratamentele sunt diferite, deoarece istoria şi organizarea simptomului sunt individuale. Pentru durerile acute, trei şedinţe permit obţinerea unei uşurări evidente. Cât despre anumite patologii grave, un tratament de supraveghere de lungă durată se poate dovedi necesar.
„Este foarte important de tratat un sugar care a avut o naştere dificilă“
- Fasciaterapia poate fi folosită și în cazul copiilor? Există o limită de vârstă?
- Îngrijirile se pot acorda la orice vârstă a vieţii, fie că e vorba despre sugar, copil, adult sau despre o persoană în vârstă. Este foarte important să tratezi un sugar care a avut o naştere dificilă. Când se foloseşte forcepsul, de exemplu, întregul echilibru al craniului este perturbat şi aceasta poate avea un impact asupra întregului corp pe termen mai mult sau mai puţin lung. Unii dintre pacienţii cu migrene pe care i-am urmărit la vârsta adultă avuseseră o naştere cu forcepsul şi blocaje consecutive încă nerezolvate. La copil, tulburările schemei corporale, agitaţia, dislexia şi tulburările de concentrare se pot şi ele soluţiona. La adult, în afara simptomelor mai sus-menţionate, după orice şoc fizic sau eveniment dificil, chiar dacă nu apare nimic la examenele medicale, este recomandată o şedinţă în scopul ştergerii impactului şi a dezechilibrului generat.
- Cum le puteți ajuta pe femeile însărcinate sau cele care sunt proaspete mame?
- Fasciaterapia oferă mijloace foarte bine adaptate pentru îngrijirile necesare în timpul sarcinii, fie că se referă la confortul viitoarei mame în timpul acestor luni de transformare, fie la relaţia cu fătul sau la pregătirea pentru naştere. Sarcina este însoţită de numeroase modificări fiziologice, corpul se transformă şi, fără a fi neapărat patologice, anumite dureri banale pot genera o senzaţie de disconfort. Simptome precum greţurile în timpul primului trimestru, durerile coloanei vertebrale, senzaţiile de opresiune toracică şi de dificultate respiratorie, tulburările somnului, sciaticile, durerile ligamentelor sau perturbările circulatorii ale membrelor inferioare pot fi tratate în fasciaterapie în scopul ameliorării confortului viitoarei mame. Relaţia cu copilul nu începe doar de-abia după naştere, ci in utero. Atingerea şi terapia corporală sunt instrumente pe care le propunem atât tatălui, cât şi mamei pentru a intra în contact cu mişcarea şi prezenţa fătului şi a fi alături de acesta. Viitoarea mamă învaţă, datorită terapiei percepţiei propriei anatomii şi a celei a fătului, să simtă ce este mai oportun şi mai bine adaptat confortului lor mutual. În acelaşi timp, tatăl, fiind capabil să intre în contact intim cu fătul, se simte mult mai implicat şi participant direct la sarcină. Astfel, se creează o armonie între tată, mamă şi copil. Pregătirea pentru naştere are ca scop dezvoltarea percepţiei în vederea posibilităţii de a simţi mişcările fătului şi impulsurile sale, dezamorsarea tensiunilor, adaptarea respiraţiei, ca şi ameliorarea supleţii bazinului şi a coloanei vertebrale. Pe de altă parte, pentru a face faţă angoasei şi temerii de necunoscut, există exerciţii care-i permit viitoarei mame să-şi descopere şi să-şi reintegreze reperele corporale. Indiferent dacă naşterea se desfăşoară normal sau mai dificil, este important ca mama să facă una sau două şedinţe pentru a-şi reechilibra bazinul, perineul, axa craniosacrală şi a-şi reunifica întregul corp. În plus, tânăra mamă fiind adesea obosită, aceste şedinţe îi permit să-şi relanseze vitalitatea. În acelaşi timp, este posibil să înveţe să îşi ajusteze postura de alăptare. Fasciaterapia poate fi utilizată încă din primele zile de viaţă. Un simptom deosebit de frecvent la nou-născut, refluxul gastroesofagian, poate fi foarte bine tratat cu această terapie.