de Raluca Grințescu

Pristolnicul (Abutilon theophrasti), cunoscut și ca floarea-pâinii sau crucea-pâinii, este o plantă erbacee malvacee ale cărei fructe se întrebuinţau drept pecete pentru modelarea pâinilor ceremoniale. Obiceiul de a însemna pâinea nu aparţine doar creştinilor, chiar dacă nouă ne sunt familiare pâinicile şi turtele ştampilate cu pristolnice de lemn sau de piatră, cu însemne chirilice, aduse la biserică la sărbători, la nunţi şi la înmormântări.

Folosit drept model pe aluaturi

Pristolnicele sunt sigiliile de piatră sau de lemn cu care se imprimă pe prescuri (pâinişoare rotunde sau în formă de cruce, făcute din aluat dospit, folosite în ritualul creştin-ortodox pentru pregătirea împărtăşaniei şi a anafurei) semnul crucii şi iniţialele rituale. De aici vine şi numele plantei, căci fructele sale stelate, uscate, şi prin urmare întărite erau folosite drept peceţi cu care se imprima aluatul. Una dintre referirile entografice la acest obicei apare în „Bucătăria ţăranului român” a învăţătorului de la sat Mihai Lupescu, pe care a trimis-o spre publicare Academiei Române în 1916, dar care a rămas necunoscută publicului până la data primei sale publicări, abia în 2000: „Când se fac turte pentru plocoane, la nuntă ori la cumătrii, le mai fac diferite flori, până nu le pune la copt, pe faţă, cu furculiţa ori cu coada lingurii, ori cu floarea unei plante ce se cultivă prin grădini numai pentru acest scop, numită «floarea pâinilor»”.

Uz alimentar

Frunzele tinere sunt comestibile şi se pot consuma soté sau tocate în omletă. Probabil cea mai cunoscută bucătărie tradiţională care folosea frunzele de pristolnic este cea din Insulele Maldive, în Oceanul Indian, unde acestea erau servite cu pește sau adăugate la un preparat local, mas huni - o tocătură din pește, ceapă, miez de nucă de cocos şi ardei iute. Seminţele, când sunt încă verzi, sunt comestibile şi au un gust asemănător cu cele de floarea-soarelui. Se consumă încă în China şi în Cașmir, unde sunt considerate un fel de gustărică de copii. Când se coc complet devin amare, şi de aceea necesită un pic de preparare înainte de-a fi consumate. Se lasă în apă până îşi pierd amăreala, apoi se usucă şi se macină fin, obţinându-se o făină care, în aceste zone, se foloseşte pentru prepararea unor tăiţei. Făina obținută din fructe este utilizată pentru tratarea dizenteriei, are efect laxativ și stomahic. Seminţele conţin între 15% şi 30% ulei, astfel că erau de multe ori păstrate în acest scop, deşi astăzi această activitate a fost abandonată în favoarea altor tipuri de ulei, mai uşor de obţinut.

Rețete

Sos de pristolnic cu tempeh

Ingrediente: 2 linguri cu ulei, 2 căței de usturoi tăiați fin, 5 cepe roșii tăiate în felii subțiri, apă, 1 chili roșu, 100 g tempeh, 2 frunze pristolnic tocate, sare, piper și zahăr și piper cayenne, după gust.

Mod de preparare: se încălzește uleiul. Căliți ceapa și ardeiul câteva minute, apoi adăugați tempeh și amestecați. Completați cu puțină apă. Adăugați sarea, piperul, zahărul și piperul cayenne și mestecați un minut. Luați de pe foc.

Carne de vită cu pristolnic

Ingrediente: 100 g frunze de pristolnic, 100 g carne de vită tăiată cuburi, 50 ml apă, zahăr, sare, 1 lingură cu ulei, 4 cepe roșii tăiate felii, 3 căței de usturoi tăiați felii, 2 ardei mari tăiați felii, 5 chilli tăiați felii, 3 frunze de dafin.

Mod de preparare: încălziți uleiul, adăugați carnea de vită, ceapa, usturoiul, ardeii, chilli și frunzele de dafin și amestecați trei minute. Completați cu apă și cu frunzele de pristolnic și mai lăsați un minut. Adăugați sarea și zahărul și opriți focul.