de Roxana Istudor şi Florica Pintea
Suveranii pontifi ai istoriei au avut gusturi culinare dintre cele mai diverse, dar câțiva dintre ei s-au remarcat și au rămas celebri pentru tot felul de obișnuințe ciudate când vine vorba despre alimentele și felurile preferate.
Țipari în vin pentru Martin al IV-lea
De la Sfântul Petru la Papa Francisc, printre capii Bisericii Catolice au existat câțiva care au uimit lumea prin delicatesele pe care le savurau, unii în epoci de foamete cruntă. De exemplu, Martin al IV-lea (1210/1220-1285), pe care Dante Aligheri îl poziționează în Purgatoriu, era mare amator de țipari din Lacul Bolsena, gătiți în vin Vernaccia. S-a îmbolnăvit brusc după o astfel de masă și a doua zi a decedat. Papa Bonifaciu al VIII-lea (1230-1303) a fost cu adevărat un suveran pontif „de lux”: toate obiectele cu ajutorul cărora servea masa, inclusiv solnițele și lingurițele, erau din aur. Era terorizat de ideea că ar putea fi otrăvit și nu doar că avea un angajat permanent care îi gusta alimentele, dar folosea și simboluri oculte pentru obiectele din jur, cum ar fi furculițele cu limbă de șarpe. De asemenea, lua masa cu așa-numite „cuțite magice”, despre care credea că ar fi detectat otrava pe loc. Papa Clement al VI-lea (1291-1352) obișnuia să afirme că predecesorii săi care fuseseră asceți „nu știuseră să fie Papi”, așa că organiza mese copioase, cu câte nouă feluri, la care doar el avea voie să se folosească de cuțit (ca măsură de precauție). Mare băutor de vin Châteauneuf, Papa a generat schimbarea denumirii acestui soi în Châteauneuf-du-Pape.
Pius al IV-lea prefera broaștele fripte cu usturoi
Papa Martin al V-lea (1369-1431) mânca enorm. Chef-ul său, germanul Giovanni Bockenheym, a alcătuit 74 de rețete (adunate sub titlul „Registrum coquine”, primul document care arată ce serveau la masă suveranii pontifi), diferite pentru clasele sociale din care proveneau oaspeții Papei: supă de pui picantă pentru regi și supă de praz cu pâine pentru clericii de rang mic. Celor despre care știa că sunt adulterini le servea un meniu cu portocale și frișcă, întrucât credea că astfel... le scade libidoul. Papa Paul al II-lea (1417-1471) a rămas celebru pentru preferința sa exagerată pentru pepeni, pe care îi mânca după masă, obicei care a sfârșit prin a-l ucide. Alți gurmanzi de renume din rândul Papilor au fost primii doi Medici, Leon al X-lea și Pius al IV-lea (secolul al XVI-lea). Cel de-al doilea a rămas renumit pentru preferința devenită exces pentru broaște fripte cu usturoi și pătrunjel. Mesele papale durau cel puțin trei ceasuri și conțineau 20 de feluri. Un alt gurmand, Papa Gregorio al XVI-lea (1765-1846), își prindea singur peștele pe care îl consuma și obișnuia să călătorească zile la rând doar pentru a mânca produsele specifice unei regiuni sau alteia în care se afla.
Ioan Paul al II-lea servea meniu tradițional polonez
Papii secolului al XIX-lea au fost mai asceți, dar linia lor s-a întrerupt în 1958, când pe tronul papal se așeza Ioan al XXIII-lea. Supranumit „Papa țăranilor”, Sanctitatea Sa iubea mâncarea simplă. De pildă, unul dintre felurile sale preferate era mămăliga cu brânză din Franța (căreia îi rămăsese fidel de pe vremea când fusese nunțiu apostolic în Hexagon). Ca și acesta, Papa Ioan Paul al II-lea prefera să mănânce feluri specific poloneze. La micul dejun servea o prăjitură din Wadowice, „kremovka”, un corn cu unt și un pahar cu lapte de capră. La prânz, felurile erau tot după rețete tradiționale din Polonia, iar la cină, firește, mezeluri din aceeași sursă. Toate acestea erau pregătite de măicuțe poloneze. Papa Benedict al XVI-lea a fost, la rândul său, un tradiționalist care a rămas fidel mâncărurilor din Bavaria, de unde provenea: fursecurile, berea călugărească și cartofii bavarezi se numără printre felurile cel mai des consumate de fostul suveran pontif.
Sixtus al IV-lea ținea diete extrem de stricte
Potrivit cărții „Buon Appetito Santità” („Poftă bună, Sanctitate”), scrisă de Mariangela Rinaldi și Mariangela Vicini, Papii cu obiceiuri frugale au fost Hadrian al VI-lea, care consuma numai carne, Sixtus al V-lea, care mânca doar alimente proaspete, precum și Clement al VIII-lea și al IX-lea (secolele XVI-XVII), care țineau posturi îndelungate doar cu pâine și apă. La rândul său, Papa Sixtus al IV-lea (1414-1484), care a fondat Librăria Vaticanului, obișnuia să compenseze banchetele pantagruelice la care mânca fără măsură cu diete extrem de stricte, bazate pe legume crude și cod. În ceea ce-l privește pe Pius al V-lea (1504-1572), Sanctitatea Sa se hrănea aproape exclusiv cu lapte de măgăriță: „Era un ascet teribil, care menținea o atitudine austeră față de mâncare și faţă de băutură, direcționând pentru masa tuturor sume mizere. Când devenea foarte slăbit în urma regimului draconic, amenința cu excomunicarea pe oricine ar fi îndrăznit să-i suplimenteze caloric supa”.
Francisc, mare amator de pizza
Inițial ar fi putut să se încadreze în categoria suveranilor pontifi austeri, dar Papa Francisc a dezvoltat curând după accederea în fruntea Bisericii Catolice un apetit notabil. A început să mănânce destul de des paste și ravioli și, în plus, are o preferință pentru dulciuri, așa că în 2015 medicii i-au recomandat să mai taie de pe listă aceste feluri și să facă mai multă mișcare pentru a compensa stresul jobului. În prezent, Papa Francisc ia un mic dejun cu suc proaspăt de portocale și jeleu de gutui (foarte popular în Argentina) și bea mult mate, un ceai tipic argentinian. Nu este mare amator de pește, preferând carnea, și nu se dă în lături de la a gusta prăjituri tradiționale cu ciocolată, pe care prietenii i le aduc mai mereu din țara natală. A rămas nostalgic după serile când urmărea un meci de fotbal și apoi ieșea la o pizza. Din fericire, nu este nevoit să taie tot ceea ce-i place din meniu, ci doar să consume felurile preferate doar o dată pe săptămână...