de Roxana Istudor şi Adrian Barna
În timp ce chefii din toată lumea și-au făcut un scop din a crea cele mai neașteptate și mai inovatoare preparate, au existat și momente în timp care au dat la iveală, din pură întâmplare, uneori chiar din greșeală, unele dintre cele mai cunoscute alimente.
Sosul Worcestershire a început prin a fi un rateu
La începutul secolului al XIX-lea, chimiștii John Wheeley Lea și William Henry Perrins lăsau pe unul dintre rafturi un produs considerat o greșeală. Solicitați să inventeze un sos, aceștia au realizat un produs care nu i-a satisfăcut deloc, drept care l-au pus într-un colț și au uitat de el. După câțiva ani, cu totul întâmplător, unul dintre oamenii de știință a descoperit recipientul și a avut curiozitatea (și curajul!) să guste ce se afla înăuntru. De data aceasta, gustul l-a surprins atât de plăcut, încât sosul botezat Worcestershire este de atunci încoace o poveste de succes neîntreruptă și nu lipsește de pe rafturile magazinelor care se respectă.
Conul de înghețată sau vechiul altruism al comercianților
Unul dintre cele mai iubite preparate ale lumii este, fără îndoială, înghețata. Americanii făceau cunoștință cu deliciosul produs la Târgul Mondial din St. Louis în 1904. La un moment dat, un vânzător l-a observat pe altul care nu mai avea farfurii în care să servească înghețată și a decis să-i dea foi de napolitană în care s-o împacheteze. Imediat, înghețata ambalată în con a cucerit America. La rândul său, înghețata pe băț a fost descoperită accidental de un copil în vârstă de 11 ani, Frank Epperson, doar un an mai târziu. Puștiul a lăsat pe verandă un pahar cu suc care încă avea în interior bețișorul pentru amestecat. Noaptea a fost suficient de geroasă încât a doua zi băiatul să găsească băutura înghețată bocnă ieșind cu totul din pahar când a tras de bețișor. Nouă ani mai târziu, tânărul își patenta invenția.
Fulgii de porumb, rezultatul unei restricții bugetare
Preocupat de binele pacienților săi, care trebuiau să urmeze un regim strict, medicul John Harvey Kellogg a inventat, în 1895, din întâmplare, un produs care avea să cucerească întreaga lume și să reziste probei timpului. Au lăsat grâu fiert să se aşeze până s-a ocupat de câteva probleme. Când s-a întors, a descoperit că grâul devenise stătut, dar, fiind pe un buget strict, a decis să continue să proceseze grâul, trecându-l forţat prin role de presă, sperând să obţină fâşii lungi de aluat. Spre surprinderea sa, ceea ce a obţinut în loc au fost fulgi, pe care i-a copt şi i-a servit pacienţilor. Un brevet pentru „fulgi de cereale şi procesul de preparare” a fost completat câteva luni mai târziu.
Iaurtul, opera bacteriilor
Nutriția modernă nu mai poate fi imaginată fără versatilul iaurt, a cărui istorie se pierde în negura vremurilor. În orice caz, se spune că totul a pornit de la un transport de lapte, de pe vremea când acesta era cărat în saci din piele de capră. Se pare că laptele a intrat în combinație cu bacteriile din mediul în care se afla și astfel s-a acrit, dând naștere, cu totul întâmplător, nu doar unuia dintre primele alimente procesate din lume, dar și unui produs de o uimitoare popularitate.
Sendvișul, creat pentru un dependent
Nicio clipă nu i-ar fi trecut prin minte cartoforului John Montagu, conte de Sandwich, că dependența sa de jocul de cărți avea să dea lumii un preparat prezent în tot ceea ce înseamnă meniu modern. Într-o zi, disperat să nu piardă vreo clipă la jocul său preferat, dar și răpus de foame, nobilul i-a cerut majordomului să-i pregătească rapid ceva ce putea fi mâncat cu o singură mână, eventual o bucată de friptură între două felii de pâine. Restul este istorie...
Tarta Tatin sau graba cu noroc
Tot în urma unui accident... gastronomic s-a ivit în lumea gurmanzilor din toată lumea tarta Tatin. Într-o zi, la sfârșit de secol al XIX-lea, surorile Caroline şi Stephanie Tatin, care aveau un hotel în Franța, pregăteau un desert, dar, din grabă, au pus într-un vas tapetat cu unt merele şi zahărul, uitând de aluat. Când au scos fructele de la cuptor să verifice dacă s-au făcut, au văzut ce se întâmplase și, ca să nu le arunce, le-au acoperit cu aluat. La servire au întors tarta cu merele în sus, și rețeta a avut un asemenea succes, încât tartele au ajuns să figureze în meniul unor mari restaurante și în ziua de azi.
Pufuleții cu brânză
Unele dintre cele mai populare gustări din lume au fost inventate accidental. Pufuleții cu brânză au fost inițial un produs secundar al mâncării pentru animale. Gustarea puternic colorată a fost creată de un producător de astfel de hrană, Corporaţia Flakall, din Beloit, Wisconsin, în anul 1935. Pentru a face mâncarea s-a folosit o râşniţă pentru fulgii de porumb. Pentru a curăţa aparatul, personalul punea porumb umed în râşniţă. Spre surprinderea muncitorilor, prin acest proces se formau bucăţi aerisite de porumb. Astfel au luat naştere primii pufuleţi. Un angajat pe nume Edward Wilson a văzut potenţialul acestora şi a luat câţiva acasă, să afle dacă pot fi mâncaţi de oameni. Rezultatul a fost apariţia pufuleţilor Korn Kurls. Produsul a avut un succes atât de mare, încât compania şi-a lărgit linia de produse, incluzând gustările pentru oameni şi animale şi schimbându-şi numele, pentru a lăsa în urmă renumele de fabrică pentru mâncare de animale.
Crêpe Suzette sau clătita... princiară
În 1896, chelnerul Henri Charpentier a încercat să stingă o tigaie care luase foc cu o clătită. S-a întâmplat chiar în ziua în care Prinţul de Wales, aflat în vizită la Café de Paris, din Monte Carlo, a cerut un desert special, realizat doar pentru el. Henri a aprins din întâmplare o tigaie cu alcool şi, acţionând rapid, a aruncat o clătită în ea. Prinţul s-a îndrăgostit pe loc de desertul inedit şi i-a cerut lui Charpentier numele preparatului, care a ajuns să fie botezat pe loc Crêpe Princess. Însă viitorul Rege Eduard a cerut, ulterior, schimbarea numelui clătitei în Suzette, numele iubitei sale din acea perioadă...