de Roxana Istudor şi Alexandru Brădescu
Prima mențiune documentară a tacâmurilor în Occident vine din secolul al XIII-lea. Așadar, de opt secole, vesticii consideră mâncatul cu mâna ca fiind necivilizat. Dar roata istoriei se întoarce încet, și deliciile acestei tradiții, care se păstrează într-o bună parte a lumii, ies tot mai mult la iveală, „contaminând” stilul națiunilor dezvoltate.
Africa
În multe culturi din centrul și sudul Africii mâncatul cu mâna este la ordinea zilei. Ca și în India, utilizarea mâinii stângi este interzisă, fiind considerată un gest lipsit de respect, întrucât stânga „nu este curată”. Chiar și supa se poate servi cu mâna, astfel: din rădăcina fiartă a unei plante numite fufu se fac bile care se așază la masă. Funcționează pe post de linguri: mesenii iau câte o bilă, o scobesc și înăuntru introduc lichidul, pe care apoi îl sorb din lingura vegetală. Pentru felurile care urmează se folosesc doar arătătorul și primele două degete la fiecare îmbucătură. Mâinile se spală și înainte, și după masă, în dreptul fiecărui mesean fiind amplasate câte două vase cu apă special destinate acestui ritual. La final, când toată lumea a terminat de mâncat, se ling degetele în mod simbolic.
India
Mâncatul cu mâna nu este deloc ceea ce pare la prima vedere. Are ritualuri, reguli și implică o serie de maniere cu nimic mai prejos, din perspectiva importanței lor, de ceremonia meselor occidentale. Culturi dintre cele mai vechi continuă tradiția mâncatului cu mâna, iar civilizația vestică este tot mai fascinată de acest obicei. În India, de pildă, înainte de masă, mâinile se spală îndelung, cu multă atenție. Mâna stângă nu se folosește niciodată, nici chiar pentru atingerea farfuriei. Bucatele se așază pe o bucățică de pâine cu o mișcare tipică de rotire din încheietura mâinii. Apoi, cu vârful degetelor, mâncarea se duce la gură. Alte gesturi tradiționale sunt înclinarea capului spre farfurie (nu aducerea acesteia aproape de gură), îmbucături mici, care nu au voie să atingă palma mâinii, precum și îndemânarea necesară pentru ca degetele să nu fie introduse în gură odată cu preparatul. Aceasta se obține cu ajutorul unui mic secret: folosirea degetului mare pentru a împinge îmbucătura. Pe lângă credința că mâncatul cu mâna înseamnă un gust mult mai bun, indienii consideră și că această tradiție hrănește nu doar stomacul, ci și mintea, realizând o conexiune personală între om și hrană.
Orientul Mijlociu
În mare, aceleași gesturi descrise anterior sunt valabile și pentru tradiția mâncatului cu mâna la popoarele din Orientul Mijlociu. Există ritualul spălării strașnice a mâinilor, interdicția de a folosi stânga și folosirea degetelor pentru fiecare înghițitură. Ceea ce deosebește felul în care mănâncă arabii cu mâna de maniera în care o fac ceilalți păstrători ai acestei tradiții este faptul că mâncarea este așezată pe mijlocul mesei, pe un platou de foarte mari dimensiuni, în jurul căruia se așază toată familia (de regulă, cu mai multe soții și copii), și toți se înfruptă cu mâna din preparatul gătit, eventual ajutându-se cu bucățele de pâine. Și, pentru că mănâncă foarte iute, plasează lângă fiecare mesean un castron cu frunze de pătrunjel proaspete, pentru un dublu efect: este pansament gastric, anulând efectele ardeiului iute în exces și conferă o respirație proaspătă după o masă care de cele mai multe ori are în centru carnea de oaie.
America de Nord
Mâncatul cu mâna este mai răspândit în Vest, cu precădere în SUA, decât s-ar crede. Doar că, fiind o manieră preluată din alte culturi, a pierdut din ritualuri. Milioane de americani mănâncă zilnic pizza, chipsuri, cartofi prăjiți și hamburgeri, toate... cu mâna. Spre sud și peste graniță, în Mexic, tot cu degetele se consumă burrito, taco, quesadilla. În plus, pe tot teritoriul american se deschid în permanență localuri cu feluri tradiționale orientale, în care clienții sunt încurajați să-și folosească mâna pentru a savura felurile exotice. Chefii americani au prins... gustul. De pildă, recent a fost introdus într-un local faimos din Los Angeles un meniu care se consumă doar cu mâna, realizat de chefii Jet Tila și Alex Ageneau. Trendul nu este întâmplător. Oamenii de știință atestă faptul că mâncatul cu degetele declanșează procesul natural al digestiei, aspect biologic relevat de celebrul Pavlov în cadrul testelor sale. Iar în planul satisfacției, experimentele au demonstrat că sentimentul de plăcere și de naturalețe pe care îl conferă mâncatul cu mâna îl depășește pe cel de satisfacție care survine atunci când luăm masa cu ajutorul tacâmurilor.
Energia personală, transmisă hranei
Din perspectiva medicinei tradiționale chineze, plasarea energiei chi a fiecărei persoane în mâncare armonizează hrana cu cel care o consumă. Și indienii consideră că această energie, pe care o numesc prana, este crucială în procesul gătitului, influențând calitatea mâncării. Poate de aceea ce percep vesticii ca fiind „mâncare ca la mama acasă” este de fapt o trimitere la energia specială pe care fiecare gospodină a pus-o o viață întreagă în mâncarea pregătită pentru cei mai dragi membri ai familiei...
Efectul încântării simţurilor
Potrivit experților, mâncatul cu mâna satisface foarte mult simțurile. Cei care mențin această tradiție pot simți textura alimentelor care compun felul de mâncare, o pot amesteca și o pot presa între degete, o pot apropia de nas, pentru a-i savura și aroma, își pot lăsa felul personal de a mânca în voie, cu înghițituri mari sau mici, rapid sau lent. De exemplu, o înghițitură mare într-o furculiță arată necivilizat, în schimb, în cazul mâncatului cu mâna este cât se poate de acceptabilă. Și, pentru ca tabloul simțurilor satisfăcute să fie complet, se poate apropia fiecare înghițitură și de ochi, pentru bucuria amestecului de culori. Nu în ultimul rând, mâncatul cu mâna este considerat de experți ca având efect de întoarcere la copilărie. Fiecare adult stresat se poate întoarce mâncând astfel, măcar preț de o masă, pe tărâmul fără griji al amintirilor și al senzațiilor stocate în subconștient.