de Valeria Roman şi Adrian Barna

Cosmin Tudoran (40 de ani), fost solist în trupa Ca$$a Loco şi fost prezentator al show-ului PRO TV „Vara ispitelor” (2001), a revenit în forță în atenția publicului. Din 9 septembrie, face parte din echipa „MasterChef”, fiind cooptat în noul sezon, în rol de jurat. Cosmin Tudoran este student în ultimul an la Horticultură, expert în vinuri și mai așteaptă doar diploma de oenolog ca să se apuce de făcut propriile licori bahice, în cramă! Până atunci, îl vedem pe micile ecrane la „MasterChef”, unde este unul dintre cei mai exigenți jurați ai noului sezon. Despre cum a trecut de la muzică la vinuri și de la ele la concursul de la Pro TV, ne-a povestit chiar el într-un interviu spumos ca vinurile pe care le degustă.

„Am plecat de la ideea că vreau să știu mai mult”

- Cum ai trecut de la Cassa Loco la o altă nebunie de-a ta, vinurile?

- Cu licorile bahice eram deja obișnuit. Trebuie să recunosc că m-a atras mai tare vinul la un concert de-al nostru. N-o să uit cât trăiesc. Acolo am băut primul rose românesc, Terra Romana, Vinul Cavalerului, și atunci am zis cum adică rose?! Am pus eterna întrebare pe care toată lumea o pune... cum se face rose-ul? Se amestecă alb cu roșu? Atunci a fost un moment. Noi în concerte umblam cu baxul de vinuri după noi, iar după ce am terminat treaba cu muzica m-am nimerit la o degustare cu niște prieteni, care au început la un pahar să discute despre subiectul ăsta. Și eram la masă absolut stupefiat și fascinat, neștiind subiectul deloc. Se întâmpla prin 2009.

- Au trecut 10 ani de atunci. Poți spune că te-ai perfecționat?

- Am plecat de la ideea că vreau să știu mai mult. Auzisem niște termeni noi pe care nu îi știam. De exemplu, ce este vinul făcut din amestec, ce este ăla cupaj, lucruri absolut elementare. Am ajuns să fac un curs.

- Dacă tot veni vorba, lămurește-ne și pe noi. Ce este acest cupaj?

- Este vorba despre asamblajul unor vinuri. Mai exact, ai o producție de anumite soiuri, Cabernet Sauvignon, Merlot și Fetească Neagră, spre exemplu. Vinifici fiecare strugure în parte după care faci cupajarea. E un fel de cocteil de vinuri, dacă vrei să o iei așa. Dacă, ulterior, îți place în formula potrivită și te satisface pe tine ca oenolog, îl stabilizezi și îl îmbuteliezi și după o vreme îl trimiți la vânzare.

„Vinurile albe se servesc la 11 grade, cele roșii la 18 grade”

- Ce ai învățat tu în primele faze? Cum se face o degustare corectă?

- Exact asta am învățat. Degustarea pur și simplu. Trebuie să folosești pahare de vin corecte. Există un producător care face pahare de vin dedicate marilor soiuri internaționale, respectiv Merlot, Cabernet Sauvignon, Syrah, Sauvignon Blanc etc. Vinurile trebuie servite la temperatura recomandată de producător. De obicei scrie pe etichetă. Trebuie să știm că, în mod normal, vinurile rose se servesc la 4-6 grade, întocmai ca și spumantele, vinurile albe până la 11 grade, iar vinurile roșii până la 18 grade.

- Câte degustări ai la activ în noua ta carieră? Le-ai numărat?

- Multe, nu le mai știu numărul. Nu mai pot să fac oricum asta, să contorizez, pentru că, fiind jurat în concursuri internaționale de vinuri, Berliner Wein Trophy, International Wine Contest of Bucharest, în care se degustă între 50 şi 60 de vinuri pe zi și sunt cam patru zile de degustare, e prea mult. Sunt foarte multe etichete, iar pentru mine înseamnă o veritabilă călătorie senzorială cu fiecare concurs în parte, pentru că ajung la mine în pahar vinuri pe care nu le-aș vedea vreodată. Ca și cum găsesc o bijuterie, când identific un soi nou. Îl caut, îl scriu, aflu despre el, îl pun pe hartă unde se produce și este ceva extraordinar.

- Ce vin românesc recomanzi?

- Suntem din ce în ce mai buni. La un concurs, cum este Mundus Vini, avem vreo 15 medalii de aur. Pot să recomand foarte multe. Recaș, vinuri din Dealul Mare, sunt foarte mulți producători. Vinificația în România s-a dezvoltat din ce în ce mai bine și suntem mai bine poziționați pe harta degustătorilor de vin. Ne axăm și pe soiurile autohtone, ceea ce este o carte de vizită, și este foarte bine. Și mai este un aspect: omul care produce vin nu își dorește să facă lucruri bune, ci excelente.

„Între degustări beau bere, ca să neutralizez pH-ul”

- Există riscul ca la degustări să te amețești vreun pic?

- Dacă o faci la modul profesionist, bineînțeles că nu. Deguști și ai la îndemână niște deversoare unde arunci ulterior vinul. Evident că rămâne o parte în contact cu limba și cerul gurii, există un transfer acolo. Degustarea este un proces destul de obositor.

- Atunci când încerci parfumuri, alternezi aromele cu mirosul de cafea. Cum e la vinuri?

- Și aici e o poveste. Între degustări, ai pauză de bere și de crackers, ronțăieli care îți neutralizează gustul. Berea fiind cu un alt pH îți resetează ceea ce palatul a înregistrat la degustarea de vinuri.

- Poți să spui despre tine că ești un partener redutabil de șpriț printre prietenii tăi?

- Mă rog, da. Vreau să-i aduc și pe ei undeva încât să-și dorească ceva mai mult de la fiecare consum. Ca și bucătăria, nu doar te alimentezi, ideal ar fi să analizezi. Orice produs în care investești mai multă atenție este dintr-odată un produs mai evoluat. Așadar, calitate, nu cantitate!

„Nu sunt indulgent ca jurat «MasterChef». Îmi doresc concurenţi buni“

- Cum ai ajuns în echipa MasterChef?

- Am fost sunat și întrebat dacă mi-ar plăcea show-ul. Am primit această întrebare și propunere cu oarecare surprindere și flatare extraordinară. Mi s-a explicat ce se vrea, care este viziunea noilor producători și a show-ului și am zis că este o bucurie imensă și am acceptat.

- Ce jurizezi tu în acest concurs?

- Ceea ce jurizăm toți trei, nu avem părți separate. Dacă Silviu Chelaru și Joseph Hadad analizează din perspectiva bucătarilor profesioniști, mai tehnic, eu tind să jurizez din perspectiva consumatorului, a omului care înțelege că fiecare farfurie în parte trebuie să-ți aducă o bucurie ție ca și client.

- Ești exigent?

- Nu sunt indulgent. Am pretenția de la concurenți să fie serioși și să pună osul la treabă. Nu vreau să văd oameni care să vină doar de dragul de a apărea la tv. Îmi doresc să văd bucătari amatori care să treacă prin mai multe ape, prin emoții, ca să devină mai buni și să câștige experiență prin participarea la show.

- Cum ți se pare acum concursul din postura de jurat?

- Mi se pare un alt produs. Mult mai bun și mai amplu, mai complex. Bucătăria românească a evoluat chiar prin intermediul acestui gen de show. O farfurie care acum trei ani te lăsa cu gura căscată în prezent este ceva absolut banal. Nivelul este mult mai ridicat. Sunt concurenți buni în acest sezon, care ar merita să fie angajați după concurs în restaurante mari. O să fie fain!

„Aleg mai întâi vinul şi abia apoi stabilesc ce aş vrea să mănânc“

- Prețul este un criteriu după care alegem un vin?

- Nu neapărat. O sticlă cu vin ar trebui să pornească de la 30 de lei în sus. E un preț corect pentru un vin bun. Prețul este un criteriu dacă plasezi vinul într-o anume parte a zilei, cu cineva anume, într-un anume loc. Dacă vrem să bem într-un chateau (n.r. - castel) la o sărbătoare, o călătorie romantică sau la un eveniment ceva mai simandicos, de afaceri, da, folosim un vin mare, nobil, scump, cu o etichetă de renume și o istorie în spate. Atunci investim 50-60 de euro pentru o sticlă. Dacă vrem să bem un vin care să ne binedispună, o sticlă de 30-40 de lei este în regulă.

- Cum se bea corect vinul în funcție de preparatele pe care le avem pe masă?

- Carne albă - vin alb, carne roșie - vin roșu! Este cea mai rapidă și utilă formulă. Din punctul meu de vedere, aș alege mai întâi vinul și apoi ce să mănânc. Eu am altfel de pofte! Eu am pofte de consum al vinului și îmi mulez soiul mâncării ales pe acest vin. Vinul cu mâncarea trebuie să meargă fie armonios împreună, fie antagonist. Dacă ai o prăjeală cu gust pronunțat și crustă, care îţi lasă senzația de amar, nu trebuie să folosești un vin mult prea condensat, mult prea corpolent, cu prea mult tanin, ca să-ți accentueze senzația respectivă. Trebuie un vin care să se ducă pe dedesubtul gustului mâncării, cu mai puțină aciditate, care să-ți lase senzația de dulceag și îți va armoniza și gustul mâncării.

- Ce știi să gătești?

- De obicei, așa cum spuneam, deschid o sticlă cu vin și mă gândesc apoi ce aș mânca. Știu să gătesc mediteranean, paste și pot să spun despre mine că sunt omul cu grătarul. Îmi place să fac treaba asta. Îmi plac salatele și fac cele mai bune vinete din lume. Cu vinetele coapte de mine, cu cărbune, puțin lemn... tot protocolul. Lăsate să se scurgă, tocate cu tocător de lemn, maioneză făcută de mine, pe care o duc undeva în zona de mousse.