de Simona Lazăr şi Florica Pintea

Colac, spornic, pâine încondeiată, prescuri… Indiferent de formă, de compoziție sau de denumire, pâinea însoțește în mod constant și necesar omul în marile momente ale vieții: nașterea, nunta, moartea... Pâinea ritualică reprezintă darul suprem în gestul ofrandei, dar și gestul excepțional de prețuire unică. Alături de vin, pâinea simbolizează viața, dar și întreaga creație pe care omul a primit-o de la Dumnezeu, în dar, ca hrană care îi asigură subzistența trupească și pe care i-o întoarce lui Dumnezeu, cu mulțumire. De aceea pâinea se duce la Sfânta Liturghie.

Act sacru, de jurământ

Ca hrană ritualică, pâinea constituie, prin sacralitatea sa, stare de referință și în gesturile cutumiare, existente în Evul Mediu românesc. Cu pâinea în mână se străbătea brazda dintre două moșii, gestul constituindu-se ca act sacru de jurământ drept. Și tot cu pâine sunt primiți regii și principii, aleșii națiunii, părinții bisericii, toți purtătorii de însemne excepționale. Conștiința tradițională, în religiozitatea sa, a condensat în ornamentația ofrandelor un întreg limbaj încifrat. Se respectă în același timp și destinația pentru care sunt pregătite. Aplicațiile, stilizările unor elemente de natură domestică, religioasă, se însumează constituind un șir de reprezentări, care transmit întotdeauna ceva.

Pe masa de acasă

Din biserică, pe masa de acasă, pâinea nu își pierde… sacralitatea. Încă, mamele și bunicile noastre, fac gestul crucii atunci când termină de frământat aluatul și îl pun la crescut, ori atunci când îl modelează și îl pun în cuptor. Binecuvântează acest aluat să se facă pâine bună de împărțit și de mâncat. Copiii sunt învățați, atunci când se așază la masă, să nu modeleze miezul de pâine, ca pe plastilină, căci: „Pâinea e trupul sfânt al lui Hristos”. Iar firimiturile rămase de la masă, în satul românesc, nu se aruncau la gunoi, alături de alte reziduuri, ci se dădeau ca hrană păsărilor, tot din același considerent. Să ne amintim, înainte de a porni să deslușim câteva rețete de pâine poate mai puțin cunoscute, că rugăciunea care se spune în fiecare zi, și nu doar la începutul mesei, are și aceste cuvinte-invocație: „Și dă-ne nouă astăzi pâinea cea de toate zilele”.

Chifle cu mălai

Ingrediente: 300 g făină albă, 200 g mălai fin, 1 lingură cu ulei de măsline, 1 linguriță cu sare, 7 g drojdie uscată, 300 ml apă, două linguri cu mărar tocat.

Mod de preparare: puneți drojdia într-un bol împreună cu sarea, apa călduță, uleiul și mărarul. Amestecați bine, turnați peste făina amestecată cu mălai și frământați până se obține un aluat potrivit de tare. Acoperiți cu un șervet și apoi lăsați să crească la loc cald, până ce își dublează volumul. Rupeți bucăți de aluat, modelați-le sub formă de fitile mai groase și împletițile câte două. Așezați aluatul modelat pe o tavă tapetată cu făină, unde îl lăsați să crească 15 minute și apoi îl introduceți în cuptorul încins. Coaceți la foc mediu circa 20-25 de minute, având grijă să nu se ardă.

Pâine împletită cu busuioc

Ingrediente: 400 g făină, 100 g griș, 200 ml apă, 110 ml lapte dulce, 25 g drojdie, 1 lingură cu sare mică, 1 lingură cu miere, 50 ml ulei de măsline, 1 morcov mai mare, 1/4 linguriță cu piper, 2 linguri cu busuioc verde.

Mod de preparare: curățați morcovul de coajă, spălați-l și tăiați-l în bucăți pe care le puneți la fiert. Într-un bol amestecați drojdia cu apa și laptele călduț, sarea și piperul. Adăugați uleiul de măsline și mierea, 100 g făină și apoi amestecați. Lăsați la dospit zece minute, apoi turnați această maia peste restul de făină amestecată cu griș. Puneți busuiocul tocat, morcovul pasat și răcit. Frământați până se obține un aluat potrivit de tare, nelipicios, pe care îl lăsați la dospit 30 de minute, apoi îl împărțiți în bucăți. Modelați fitile mai groase, împletiți-le două câte două, apoi așezați-le pe o tavă tapetată cu hârtie de copt și lăsați-le să crească până își dublează volumul. Presărați cu făină, introduceți tava în cuptorul încins și lăsați să se coacă la foc mediu, până devin aurii.

Pâine cu dovlecei și verdeață

Ingrediente: 2 dovlecei, 50 g stafide, 2 linguri cu oregano verde, 600 g făină, 100 ml apă, 200 ml lapte dulce, 25 g drojdie, 1 linguriță cu zahăr tos, 100 ml ulei de măsline, 70 g parmezan, sare, piper.

Mod de preparare: spălați dovleceii, tăiați-i în jumătăți, apoi în felii subțiri. Încingeți jumătate din cantitatea de ulei într-o cratiță, puneți dovleceii presărați cu sare și piper. Prăjiți-i până devin aurii și apoi scoateți-i într-un bol. Dizolvați drojdia într-un bol, împreună cu o linguriță cu sare, un sfert de linguriță cu piper și zahărul tos. Adăugați uleiul rămas și apa călduță, amestecați și apoi turnați peste făina cernută. Presărați stafidele și oregano tocat, adăugați laptele dulce, parmezanul dat pe răzătoare și dovleceii prăjiți. Frământați totul până se obține un aluat potrivit de tare și nelipicios, acoperiți cu un șervet și lăsați să crească circa o oră. Modelați aluatul sub formă de pâine, așezați-l pe o tavă presărată cu făină, lăsați la crescut 25 de minute și coaceți pâinea la foc mediu, până devine aurie.

Pâine cu ciuperci

Ingrediente: 500 g făină, 250 ml apă, 15 g drojdie, 1 linguriță cu zahăr tos, 1 linguriță cu sare, 1/4 linguriță cu piper, 50 g semințe de floarea-soarelui, 250 g ciuperci, 1 ceapă albă, 20 g unt, 2 căței de usturoi, 1 ou, oregano verde.

Mod de preparare: curățați ceapa de foi, spălați-o și tocați-o mărunt. Spălați ciupercile, tocați-le mărunt și puneți-le într-un bol. Încingeți untul într-o tigaie, căliți ceapa timp de cinci minute, adăugați ciupercile și călițile până ce scade lichidul format. Adăugați usturoiul tocat și mai țineți mâncare pe foc două minute. Amestecați drojdia cu sarea și piperul, zahărul tos, apa călduță și apoi turnați compoziția peste făină. Amestecați puțin, lăsați la dospit zece minute apoi adăugați legumele călite și oregano tocat. Presărați semințele de floarea-soarelui prăjite, adăugați oul și frământați. Lăsați la dospit 25 de minute, așezați pe o tavă presărată cu făină și introduceți tava în cuptorul încins. Coaceți la foc mediu până devine aurie, lăsați să se răcească și serviți.