de Gabriela Niculescu
Trandafirii şi florile de portocal au fost folosite de-a lungul timpului în multe preparate culinare ale Orientului Mijlociu, iar florile de cireş şi crizantemele sunt folosite în bucătăria japoneză. Cu toate acestea, ştiaţi că atât în floră spontană, cât şi cultivată sunt aproape 100 de plante care au flori comestibile? Ele arată bine în grădină şi adaugă atât culoare, cât şi gust oricărui preparat din domeniul gastronomic. Însă trebuie să fiţi atenţi la consumul acestora, pentru că nu toate florile sunt comestibile, unele dintre ele fiind toxice.
Toate inflorescenţele pomilor fructiferi se pot mânca
Un lucru important de ştiut este acela că toţi pomii fructiferi au florile comestibile. Dar dintre cele mai cunoscute şi sigure de consumat flori sunt năsturelul, panseluţa, violeta, gălbenelele, arpagicul şi salvia. Aceste flori sunt uşor de crescut şi nu trebuie să folosiţi chimicale sau pesticide.
Violetele pot da un plus salatelor, dar pot fi şi parte din deserturile raw. Acestea nu doar arată minunat, dar au şi o savoare care vă va cuceri. Năsturelul poate avea culoare galbenă aprinsă, portocalie sau roşie şi poate fi într-o culoare sau bicolor. Atât frunzele, cât şi florile au un gust piperat şi e bine să fie consumate negătite. Puteţi „arunca” petalele în salate. Anghinarele, broccoli şi conopida sunt doar câteva dintre florile pe care le mâncăm cu plăcere, considerându-le un soi de legume.
Fiecare specie de trandafir are gust diferit
Trandafirii pot să nu aibă gust, să fie dulci, parfumaţi sau puţin piperaţi. Gustul şi aroma diferă în funcţie de tipul de plantă, există 20 de specii de trandafir, fiecare având aromă proprie, şi de condiţiile în care a fost crescută. Puteţi tăia petalele şi să le amestecaţi cu zahăr. Se pot folosi ca infuzie la deserturi sau la produse de patiserie.
Limba-mielului are un miros şi o aromă asemănătoare castravetelui. Florile sale albastre se folosesc la salate sau pentru ornarea mâncării gătite.
Gălbenelele (Calendula) pot fi folosite ca substitut pentru şofran. Petalele lor se folosesc la mâncăruri gătite, în special soteuri, colorând frumos totul în galben sau portocaliu. Nu se foloseşte o cantitate mare de flori de gălbenele, pentru că acestea au un gust amărui, care nu place tuturor.
Panseluţa se găseşte în toate culorile curcubeului, aşa că puteţi avea parte de o reţetă culinară colorată. Întreaga floare de la panseluţă este comestibilă, având o aromă fină de mentă. Florile sunt utilizate în special pentru ornarea prăjiturilor.
Petalele de condurul- doamnei, apreciate pentru aroma picantă
Zorelele se folosesc la mâncăruri gătite, schimbând uşor gustul sosurilor. Crăiţele au o aromă de lămâie, iar trifoiul de câmp este dulce la gust şi bogat în minerale. Acesta poate fi consumat proaspăt, dar şi uscat.
Condurul-doamnei sau călţunaşul este ideal pentru salate. În ultimele 300 de ani, florile de condurul-doamnei, originare din Peru, au fost folosite constant în preparatele europene şi nord-americane. Florile comestibile sunt completarea perfectă pentru o alimentaţie corectă şi echilibrată. Condurul-doamnei este o floare apreciată pentru aroma picantă, asemănătoare cu cea a piperului.
Florile de dovleac sunt delicioase în mâncarea de legume, dar sunt excelente şi pane.
Florile de coriandru pot fi folosite în orice preparat culinar, pentru un gust delicios şi exotic.
Muşeţelul este una dintre cele mai vechi plante aromatice folosite în bucătărie. Dacă la început florile serveau doar la prepararea ceaiurilor, acum se pot folosi cu încredere şi în sosuri.
Obţineţi sucuri savuroase
Printre florile care se mai pot folosi în preparatele culinare se numără şi rucola, albăstrelele, nuferii galbeni, bujorii, cicoarea, păpădia, chimenul dulce, freziile, fucsia, gardenia, gladiolele, hibiscusul, nalba, caprifoiul, iasomia, trifoiul roşu, dovleceii, castraveţii, fasolea, lucerna, soia, daliile şi crizantemele de toamnă, levănţica, liliacul, menta, muştarul, floarea pasiunii, yucca, floarea-soarelui, cimbrul, laleaua, magnolia, garoafa şi multe altele. Din aceste flori puteţi să faceţi şi suc. În unele ţări se amestecă florile strivite cu brânză şi se prăjesc. Multe dintre florile plantelor aromatice folosite în bucătărie sunt la fel de bune în pregătirea diferitelor feluri de mâncare. Astfel, usturoiul, busuiocul, mărarul, mai ales uscat, arpagicul şi chimenul dulce au flori care fac atractivă mâncarea şi îmbogăţesc aroma preparatului.
Gustul şi mirosul florilor-alimente diferă de la un sezon la altul. Cel mai bine este să le culegeţi dimineaţa, pe răcoare. Se pot mânca proaspete, dar se pot şi conserva după regulile bucătăriei fără foc, adică uscate la soare sau la deshidrator sau conservate în miere. Dacă nu le utilizaţi imediat, le puteţi tăia codiţele şi le puteţi ţine în apă. Se pot păstra şi în prosoape de hârtie la congelator.
1. Informaţi-vă asupra tipurilor de flori otrăvitoare şi învăţaţi să le diferenţiaţi de altele, pentru că nu toate tipurile de flori sunt comestibile. Unele sunt otrăvitoare fie în mod natural, fie din cauza pesticidelor aplicate;
2. Mâncaţi florile doar atunci când aveţi siguranţa că nu sunt un soi periculos;
3. Folosiţi în alimentaţie doar flori care au fost crescute organic şi nu mâncaţi din diferite grădini dacă nu ştiţi sigur că sursa este organică;
4. În multe cazuri se poate ca florile să fie comestibile, dar fructele şi frunzele să nu fie;
5. Nu includeţi florile în meniul dumneavoastră dacă aveţi astm sau alergie;
6. Nu folosiţi în preparatele culinare flori care cresc pe marginea drumului;
7. Îndepărtaţi staminele şi pistilul florilor, doar petalele sunt comestibile la majoritatea florilor;
8. Introduceţi în alimentaţie florile comestibile, aşa cum aţi face cu un ingredient nou în meniul unui copil - una câte una, în cantităţi mici, într-o perioadă mai lungă;
9. Femeile însărcinate ar trebui să evite consumul de flori dacă nu au experienţă în ceea ce presupune acest pas.
• Florile comestibile conţin enzime, vitamine, minerale şi multe alte principii active necesare sănătăţii noastre şi nu sunt numai comestibile, ci sunt şi hrănitoare (ştiu ele albinele ce ştiu).