Aţi fost în Spania, deci aţi băut sangria! V-aţi petrecut vacanţa de vară în Grecia. Cum a fost ouzo? Cam acestea sunt unele dintre întrebările la care trebuie să răspundem când revenim dintr-o călătorie într-o ţară străină. Aşa cum noi avem ţuica, aproape fiecare stat are o băutură tradiţională. Vă prezentăm câteva băuturi de acest gen, reţetele cunoscute de fabricaţie şi ţara de provenienţă.
Sangria spaniolă
O nebunie de arome, dată de amestecul delicios de vin roşu, suc de portocale şi bucăţi de fructe (ananas, portocale, mere). Un pahar cu sangria rece, cu bucăţi de gheaţă, vă readuce cheful de viaţă în toridele veri din Peninsula Iberică. Deşi are un gust ce îmbie la băut, trebuie să aveţi mare grijă de vorba românească: „Dulce, dulce, dar te duce!”.
Reţetă: Amestecaţi într-un vas mare o jumătate de cană cu zahăr, o sticlă de vin roşu sec, o portocală, o lămâie, un kiwi, căpşuni şi un măr tăiate în cuburi mici, plus un pahar cu suc natural de portocale. Lăsaţi la răcit şi apoi consumaţi cu cuburi de gheaţă. Pentru un plus de savoare, puteţi prepara cuburile de gheaţă din vin şi nu din apă.
Japonia - Sake
Locuitorii din Ţara Soarelui Răsare consideră că băutura lor naţională, sake, este licoarea zeilor. De aceea, acest vin cu gust ciudat nu este băut doar la mesele din familie sau din societate, ci este folosit şi în timpul ceremoniilor religioase. De asemenea, acesta e adus ca ofrandă la altarele închinate zeilor şi strămoşilor. Băutura este obţinută din orez fermentat şi se poate servi, în funcţie de anotimp sau preferinţă, fierbinte sau rece, la preparate pe bază de peşte şi legume. Nu există un singur fel de sake, ci se găsesc diverse sortimente variate ca tărie, aromă, dulce sau sec.
O băutură deosebită aşa cum e sake se bea cu o etichetă pe măsură: cupele (care sunt foarte mici) nu se ţin pe masă, ci în mână atunci când se toarnă licoarea în ele. Nimeni nu îşi umple singur cupa, ci aşteaptă să fie servit. Cupele se beau dintr-o singură înghiţitură. Dacă cineva nu mai vrea să bea lasă cupa pe masă.
Atenţie! Nu se refuză niciodată prima cupă, japonezii considerând acest gest ofensator!
Tequila
Ai, ai, ai, tequilaaaa!!! Sună cunoscut refrenul, nu? Agitaţii mexicani sunt cei care au făcut cunoscută (cu ajutorul turiştilor, evident) această băutură atât de renumită astăzi. Dacă alte băuturi sunt cunoscute doar pentru gustul lor, nu acelaşi lucru se poate spune despre tequila. Ea se bea după un ritual special şi anume: se ia un praf de sare, se bea paharul cu tequila dintr-un foc şi apoi se mănâncă o felie de lămâie. Paharele cu care se bea tequila sunt foarte mici (nu trebuie să depăşească 50 ml).
Această băutură se prepară dintr-o plantă asemănătoare cu cactusul din familia Agavaceae, după reţete ţinute secret destul de bine. Un zvon răspândit la un moment dat dădea clar că băutura e veritabilă dacă are în sticlă un vierme. Lucru total neadevărat! Ideea cu viermele a aparţinut unui producător american, pe considerent de marketing.
Belarus - Kvas
În perioada interbelică, o băutură ciudată făcea furori în România: Kvas. Originar din spaţiul ex-sovietic, mai precis din Belarus, kvasul este foarte bun în perioadele toride, de vară. Este bogat în minerale şi săţios, fiind foarte des utilizat în curele de slăbire, pentru că suplineşte unele mese şi elimină toxinele.
Reţetă: prăjiţi 500 g pâine de secară pe care p puneţi într-un borcan mare de cinci litri. Turnaţi deasupra patru litri de apă fierbinte. După patru ore, strecuraţi şi adăugaţi o bucăţică de drojdie (cât o nucă), 150 g de zahăr şi o linguriţă cu frunze de mentă. Lăsaţi la fermentat încă cinci ore, până apare o spumă. Strecuraţi şi apoi trageţi în sticle, pe care le umpleţi trei sferturi. Puneţi în fiecare sticlă câteva stafide şi apoi legaţi bine la gură. Păstraţi sticlele într-un loc rece şi întunescos timp de trei zile. Apoi puteţi începe să consumaţi.
Ouzo, ţuica grecilor
Aşa după cum am precizat, ouzo este o băutură mai tare, preparată din anason combinat cu fenicul, coriandru şi mastic. Băutura se consumă înainte de mese (este un bun aperitiv) fie simplă, fie combinată cu apă. În momentul în care este amestecată cu apă, băutura devine de un alb lăptos. Iniţial, ouzo a fost o băutură strict masculină, însă acum ea poate fi consumată fără restricţii de orice doritor. Se spune că, pe principiul „cui pe cui se scoate”, un pahar cu ouzo şi foarte multă gheaţă îi scapă pe greci de mahmureală. Nu vă sfătuim totuşi să încercaţi! (va urma)
Elena Şerban
