Aproape fiecare stat are o băutură tradiţională şi, aşa cum vă promiteam în numărul trecut, continuăm prezentarea unor licori specifice diverselor naţiuni de pe mapamond.
Peru - pisco
Calmii şi blânzii peruani au o băutură tradiţională extraordinară: pisco. Acest coniac foarte aromat se prepară din struguri presaţi în vase de lut, ce se numesc… pisko. Peste struguri se adaugă drojdie şi zahăr, ce accentuează fermentaţia. Vinul obţinut în acest fel este lăsat la distilat şi apoi „pus la învechit” în butoaie de stejar. Un litru de pisco se obţine din şapte-opt kilograme de struguri. Localnicii beau pisco amestecat cu suc de lămâie şi zahăr.
America de Sud, mate tămăduitor
Ceaiul din mate este consumat în mod tradiţional în statele Americii de Sud, fiind considerat mai mult decât o băutură. Se spune chiar că acest ceai este un remediu contra obezităţii.
Băutura, ce se consumă dintr-un vas „mate” cu un pai de argint numit „bombilla”, se prepară din Yerba Mate. Acesta e un arbust cu frunze veşnic verzi, ce se întâlneşte în pădurile din Paraguay, Argentina, Peru, Chile şi Brazilia. Servirea mate-ului cererespectarea unor norme. Cel care serveşte ceaiul se numeşte „cebador”. El bea primul din infuzia preparată, apoi umple cu apă vasul din care a băut el şi în care sunt deja frunze de mate şi îl transmite următorului. Vasul din care se bea ceaiul trece pe rând pe la fiecare persoană din grupul de băutori. Ceaiul este energizant, diuretic, stimulator al sistemului nervos central şi antireumatic.
Ceaiul marocan
Băutura tradiţională a marocanilor este ceaiul de mentă, fiind servit fierbinte, la orice oră din zi, cu orice prilej. Marocanii prepară ceaiul în prezenţa celor care-l vor bea. Ceainicul se clăteşte cu apă fierbinte, se pun menta, câteva frunze de ceai verde şi zahăr după gust, apoi se toarnă apa clocotită. După ce se lasă la infuzat câteva minute, se pune din nou pe foc pentru alte câteva minute. Ceaiul se bea în pahare de sticlă, aşezate pe o tavă metalică.
Atenţie! Dacă îi refuzaţi pe marocani şi nu beţi un ceai de mentă atunci când vi-l oferă se vor simţi foarte ofensaţi!
Votca sau apa vieţii
Votca, făcută celebră de ruşi, a apărut în… Egipt. Călugărul Zosima, considerat părintele votcii, a observat că anumite fructe fermentate în „corceaga” (vase uriaşe) dau în urma distilării un lichid transparent, puternic alcoolizat. Votca a fost folosită iniţial ca medicament. De aici probabil şi numele „aqua vitae”, adică apa vieţii. Nu se ştie cum a ajuns votca în Rusia. Aici, ţarul Ivan al III-lea a pus monopol de stat asupra producţiei de votcă. Etimologic, cuvântul îşi are originea în „vod”, care mai înseamnă medicament în ruseşte. Alte etimologii apropie cuvântul de „voda”, ce semnifică apă, „vodka” fiind un fel de soră mai mică a apei.
Din timpul lui Petru cel Mare datează obiceiul, ce se păstrează şi astăzi, în cazul în care oamenii întârzie la petreceri. „Vinovaţii” erau obligaţi să consume un litru jumătate de votcă drept pedeapsă pentru că nu au venit la timp. Acum, întârziaţii trebuie să bea doar un păhărel cu votcă. La ruşi, orice ocazie deosebită se sărbătoreşte dând pe gât un pahar cu apa vieţii.
Pastis franţuz
În afară de coniac, francezii mai au o băutură pe care o consideră de-a lor. Este vorba despre pastis, un lichior ce se bea înainte de masă. Pastis poate fi atât alcoolizat (40%-45% tărie), cât şi nealcoolizat. Se bea de obicei „botezat” cu apă, într-o proporţie de 1/5. Ca şi ouzo, şi pastis se opacizează în combinaţie cu apa. Din galben-transparent (nediluat) devine alb lăptos. Se bea în general cu multă gheaţă.
Oraşul în care consumul de pastis este deosebit de mare este Marsilia. Aici, băutura poartă numele de Pastaga. Datorită influenţei franţuzeşti, pastis se bea frecvent şi în Senegal.
Grappa
De origine italiană, grappa este obţinută prin distilarea boascăi de struguri. Grappa se poate bea în cafea sau ca digestiv după mesele copioase.
Poteen, tărie irlandeză
Irlandezii. Vii, mândri, semeţi. Şi iubitori de poteen, poate cea mai tare băutură din lume, cu 90%-95% alcool. Din acest motiv, băutura preparată prin distilarea… cartofilor a fost multă vreme interzisă şi, de aceea, consumată pe ascuns.
Americanii şi punch-ul
De obicei, termenul de punch specifică un amestec, alcoolizat sau nu, de băuturi, unul dintre ele fiind neapărat suc de fructe. Cuvântul punch vine din limba persană şi înseamnă cinci, numărul minim de arome din acest cocteil. Cei care au adus băutura pe Vechiul Continent au fost marinarii englezi, în 1632.
Punchul „modern” apare după ce jamaicanii au introdus romul în această băutură.
Elena Şerban
