Multe vorbe se răsucesc prin târg. Telefonul fără fir poartă cuvinte şi la coadă la lapte, şi la şuetele de lângă liftul din scara blocului, iar în schimbul de informaţii cu o cumătră din Huşi, mai ales din domeniul sănătăţii, apar o sumedenie de greşeli. Mai prost este când aceste sfaturi, primite de la persoane care nu au nimic de-a face cu lumea bolilor, sunt puse în practică de ceilalţi oameni. Tratamentele după ureche, „lăutăreşti“, pot face chiar rău, fiindcă nu se bazează pe adevăruri medicale. O puzderie de informaţii ce umblă din gură-n gură reprezintă noţiuni eronate.

Iată câteva păreri greşite care şi-au găsit loc în mintea populaţiei. Astfel, se aude adesea: „Vecină, zici că ai o dată tensiunea 14 şi o dată 18, păi, asta-i tensiune oscilantă şi e mai periculoasă decât tensiunea aia mare pe care o ai tot timpul!“ Eroare! Când tensiunea ţopăie în limite relativ normale, dar şi în valori crescute, nu este periculoasă. Această variaţie a valorilor tensiunii arteriale arată că avem de-a face cu prima etapă a bolii hipertensive. Tensiunea se joacă între valori normale şi valori mari, fiindcă boala nu s-a înstăpânit, pentru că, atunci când boala a prins rădăcini, hipertensiunea se aşază în permanenţă la valori mari.

Şi fiindcă tot e vorba despre tensiunea arterială, o altă noţiune umblă brambura prin telefonul fără fir în rândul populaţiei. Zice mai toată lumea, care nu are tangenţă cu cărţile de cardiologie, că valoarea minimă a tensiunii arteriale trebuie să fie jumătate din valoarea maximei plus 1. Cu alte cuvinte, dacă maxima este 14, minima trebuie să fie 8. Greşit! Între maxima şi minima tensiunii nu este stabilit niciun raport matematic. Ca urmare, noile bareme de tensiune normală, ceva mai severe, plasează limita acceptabilă la 13 cu 9.

O altă bârfă greşită legată de boala hipertensivă este aceea că, atunci când simţi că ţi-a crescut tensiunea, că ţi-e capul tulbure, simţi o apăsare în ceafă, ai şi ameţeli, trebuie să iei pilule de scădere a tensiunii. O altă gafă! Hipertensiunea este o boală cronică, pe care o porţi toată viaţa, iar rostul tratamentului este să ţină în frâu tensiunea arterială, căci vindecare nu există. Ca atare, bolnavul de hipertensiune care a înregistrat valori peste maxima de 14 trebuie să înghită pilulele prescrise de doctor în fiecare zi, toată viaţa. Cei care, simţindu-se bine, întrerup cu de la ei putere folosirea medicamentelor, se supun unui risc mare, acela de a suferi un puseu important de hipertensiune, ce îi poate omorî sau îi poate lăsa paralizaţi.

Alţii boscorodesc şi îi critică pe doctori atunci când, descoperindu-le o hipertensiune mică, de 15 şi eventual chiar 16, li se prescrie o schimbare a regimului de viaţă şi nu li se recomandă încă medicamente. La o depăşire a valorii acceptabile cu 1, 2 unităţi, medicii încearcă să aducă tensiunea în limitele fireşti doar invitându-l pe om să mănânce raţional, să lase deoparte grăsimile şi dulciurile şi să nu uite de mişcarea zilnică. Dacă însă aceste metode de alimentaţie raţională şi de sport nu dau rezultate, hipertensiunea începe să fie tratată cu pilule. Hipertensivul este bine să-şi controleze des şi ritmic tensiunea, cam de două ori pe săptămână. Cel mai indicat este să o facă acasă, cu un aparat cumpărat din farmacii, fiindcă s-a constatat că unii oameni, văzând halatele albe ale medicilor, încep să aibă emoţii şi atunci doctorii găsesc cifre mai mari la tensiune. Se numeşte sindromul halatelor albe. Când omul se linişteşte, peste o jumătate de oră s-ar putea ca tensiunea lui să revină la normal. În 80%-90% din cazurile de hipertensiune de vină este strâmtarea vaselor din cauza depunerilor de grăsime. Tocmai de aceea oamenii trebuie să lupte cu păcătoasa de ateroscleroză. Şi grija mare se referă la ţinerea în limite normale a valorilor colesterorului atât ca şi cifră totală, cât şi ca raport între colesterolul rău şi colesterorul bun, precum şi împuţinarea altui tip de grăsimi din sânge, trigliceridele. Aceasta se realizează prin grija faţă de ce aşezăm în farfurie şi prin conştiinciozitatea de a înghiţi medicamente adresate colesterolului.