Multe vorbe fără temei aleargă prin târg. Zboară câte o părere, de la om la om, prin telefonul fără fir, ce n-are niciodată depăşiri de tarif. Rău este că multe dintre zicerile despre sănătate sunt greşite. Reamintim că a fost o vreme în care se spunea că, dacă un copil face prea des roşu în gât, e bine să i se scoată amigdalele. Fals! Mai târziu s-a dovedit că amigdalele fac parte dintr-un lanţ de apărare imunitară şi că ele nu trebuie scoase în cazul deselor infecţii zdravene în gât. Chiar e bine ca organismul copilului să se ia la trântă cu vreo patru amigdalite pe an ca să-şi fortifice autoapărarea imunitară. Chirurgiile moderne caută să menajeze amigdalele şi la nevoie ele sunt doar „lustruite“ cu un laser, pentru a le anula adânciturile, sau se extirpă numai o bucăţică de amigdală.

Furia asta a îndepărtării amigdalelor s-a extins şi în ceea ce priveşte polipii micuţilor. Şi în acest caz ştiinţa a demonstrat că vegetaţiile copilului au un rol într-un lanţ de imunitate, aşa că nu trebuie tăiaţi decât dacă au crescut prea mult şi astupă fundul nasului, obstrucţionând respiraţia pe gură, dacă astupă canalul spre ureche împiedicând aerisirea urechii sau dacă blochează orificiul sinusurilor, lăsând secreţiile în aceste cămăruţe în pericol de infectare.

O altă bazaconie ce se aude în rândul populaţiei se referă la alăptarea sugarului. Tot felul de cumetre sau de vecine binevoitoare îi spun proaspetei mămici să mănânce ceapă şi să bea bere ca să aibă mai mult lapte. Efectul este că bietul prunc nu mai suge, plânge de foame şi refuză sânul. Păi cum să-i placă bebeluşului un lapte mirosind a ceapă sau cu damf de bere? Medicii spun că stimularea cea mai bună a laptelui este golirea sânilor în timpul unui supt. Bebeluşul trebuie lăsat să sugă dintr-un sân cam 15 minute şi apoi să fie mutat la celălalt. Există medicamente şi ceaiuri care măresc secreţia lactată, dar dacă proaspăta mămică se înverşunează cu ideea de bere, să bea măcar bere nealcoolizată. Şi fiindcă tot a fost vorba despre perioada de lăuzie, să amintim că ea durează şase săptămâni. Dacă femeia nu a alăptat, ciclul menstrual îi revine după două-trei luni. Dar dacă ea a alăptat sugarul, menstruaţia îi revine după patru-cinci luni. Timp de trei-patru săptămâni, lăuza trebuie să evite raporturile sexuale. Dacă nu a alăptat, ea poate rămâne din nou gravidă la prima ovulaţie în ziua a 25-a. În lăuzie este bine să fie folosit prezervativul, cremele ori ovulele spermicide sau o pastilă cu puţin progesteron luată la aceeaşi oră zilnic. Mămicile care nasc pe cale naturală sunt ajutate de medicul ginecolog cu o mică tăietură a muşchilor, pentru a facilita naşterea. Această incizie voită făcută de chirurg fereşte ruptura ţesuturilor din zona genitală, ce conduce la vârste mai înaintate la incontinenţa de urină şi de fecale. Tăietura perineală pentru facilitarea ieşirii copilului este cusută de ginecolog imediat după ce a ieşit toată placenta. La două-trei ore după o naştere normală, femeia poate merge în salonul maternităţii. Dacă naşterea s-a făcut prin cezariană, cu anestezie  locoregională (peridurală), mămica merge după 24 de ore în salon.
Şi o altă părere greşită ce umblă în rândul oamenilor este aceea că ficatul sau plămânul ar durea. Nu e adevărat! Ficatul, ţesutul lui efectiv, nu e brăzdat de o reţea de nervi. Şi ca atare nu are cum să doară. Cu multe ramificaţii nervoase este înzestrată foiţa ce înveleşte ficatul. În rare cazuri ficatul doare, atunci când o formaţie tumorală a crescut atât de mare, încât, depăşind dimensiunile, organul forţează învelişul. De regulă, simptomele date de neregulile la ficat sunt vagi. Se amestecă astfel cu semnele altor boli. Simptomul că ficatul se află în suferinţă este o oarecare oboseală nejustificată prin creşterea efortului. Pe omul cu ficatul în necaz îl trage mereu patul şi are o vlăguire. În egală măsură, nici plămânul nu are cum să doară, căci carnea plămânului nu are ramificaţii nervoase, acestea existând în foiţa ce acoperă organul, adică în pleură. Când te doare plămânul, între pleură şi plămân a apărut lichidul ce aduce dureri. Foarte dureroase mai sunt pătrunderile accidentale de aer între pleură şi plămân, asupra cărora trebuie să se intervină grabnic.