Auzi de multe ori vorbele unui bărbat cât muntele: „Am mâncat cam mult şi mă înţeapă splina”. O fi adevărată această văicăreală auzită în popor? Tot trecând pe stradă, pe lângă nişte copii jucăuşi, îl auzi pe câte un puşti zvăpăiat aşezându-se cu fundul pe bordura trotuarului: „Să mă aşez niţel, că am alergat de mă doare splina“. O fi adevărată şi zicerea băieţandrului?

Ei bine, splina este un organ destul de misterios, puţin cunoscut de oamenii nespecialişti. Să vedem cât de reale sunt zicerile de mai sus. Oftatul bărbatului cum că îl doare splina după o masă prea bogată e greşit. Splina nu face parte din aparatul digestiv şi nu participă la digestia alimentelor. Însă, văitatul puştiului e real, pentru că, după o alergătură fără odihnă, splina se umple cu mult sânge şi prin umflare se apasă pe învelişul său, provocând durerea.

Explică rolul şi secretele splinei profesor doctor Mircea Beuran, şeful clinicii de chirurgie şi managerul general al Spitalului Clinic de Urgenţă Floreasca.

Splina are o lungime de aproximativ 12 cm şi se află în stânga, sub ultima coastă, plasându-se şi în unghiul drept pe care-l face colonul în zona stângă a abdomenului. Splina nu se mai scoate pe bandă rulantă, cum se făcea acum o vreme, ca la un traumatism (chirurgul o rupea, îndepărtând-o în totalitate). Mai târziu s-a văzut că splina are un rol important în imunitate, în arhitectura sângelui, în sistemul glandelor şi în aparatul circulator sangvin. Ca atare, numai în situaţii de lovituri grave, când splina este ruptă şi îi sunt afectate vasele, se îndepărtează acest organ. Dar, după ce a fost scoasă, tot în timpul operaţiei, se caută fâşiile nelovite ale splinei, se fragmentează în cuburi şi se reintroduc în abdomen, sub prapure, astfel încât să se realizeze un autotransplant. Fragmentele de splină reintroduse în abdomen îşi joacă rolurile importante pe mai departe. În stadiile 1, 2 şi 3 de gravitate a traumatismului nu se scoate splina, ci se ţine sub observaţie pacientul şi i se dă tratament medicamentos.

Dar care sunt rolurile jucate de splină? Aceasta înghite globulele roşii bătrâne ale sângelui şi face un fel de curăţenie. Eritrocitele sau globulele roşii, când îşi termină rolul, se retrag în splină şi mor. Splina devine un cimitir al globulelor roşii. Dar ea îşi continuă partea, prelucrează eritrocitele moarte şi trimite rămăşiţele în sângele circulant, pentru eliminare. Însă, splina, în anumite cazuri de boală, mănâncă şi limfocitele, acele globule albe ce se luptă cu infecţiile. Când splina este mărită din cauza altor afecţiuni, ea afectează şi alte celule ale sângelui, trombocitele, cu efect important în coagularea sângelui şi în fluidizarea acestuia.

Care sunt necazurile ce pot apărea la splină? În primul rând, traumatismele, loviturile ce o pot fractura, despica, afectându-i, în cazuri mai grave, şi vasele. Când splina se măreşte din pricina unor efecte negative, ea se poate lăţi până în zona buricului. Uneori, acest organ important se măreşte, atingând dimensiunea ficatului. Iată unele boli ce o măresc: chistul hidatic în splină sau TBC-ul la splină ori abcesul în splină, ce înseamnă o infecţie localizată în acest organ. Când se lungeşte splina, omul are diafragma presată şi nu mai respiră bine, putând să facă şi lichid la plămâni. Acest organ poate da şi o durere în umărul stâng. Când se măreşte, poate presa colonul şi tulbură scaunul sau evacuarea gazelor. Şi unele boli de sânge duc la mărirea splinei. În traumatism, marele pericol este sângerarea. Când se goleşte de sânge splina nu se mai întâmplă pompajul corespunzător al sângelui, ce devine sărac în oxigen, conducând celelalte organe către situaţii critice.

Aşadar, trebuie subliniat încă o dată faptul că nu e cazul să vorbim despre splină când se analizează aparatul digestiv din care ea nu face parte, deşi se află în abdomen. Splina ca atare nu participă la descompunerea şi la digestia mâncării, ci are un rol important în imunitate, fiind, într-un fel, cazarma în care  sunt instruiţi soldaţii de autoapărare ai organismului. De asemenea, acest organ curăţă sângele de globulele roşii ce mor şi este vital să fie sănătos, pentru a nu micşora cantitatea de globule albe, cu rol esenţial în lupta cu infecţiile, şi nici cantitatea de trombocite responsabile de coagularea sângelui. Să nu se uite nici rolul splinei în sistemul endocrin şi în circulaţia sângelui!