Multe lucruri trebuie să ştie omul despre ochi. Uneori, trebuie să fie cunoscute lucruri elementare, care însă cântăresc mult, putându-se ajunge, prin neglijarea lor, chiar la orbire. Astfel, toţi părinţii trebuie să îi ducă pe copii, în jurul vârstei de 3 ani, la un control oftalmologic. Este vorba despre un control rapid şi simplu, de măsurare a acuităţii vizuale. Cu alte cuvinte, să se constate dacă micuţii nu cumva au un defect de refracţie: miopie, hipermetropie, astigmatism sau strabism. Dacă li se descoperă la această vârstă un viciu de refracţie, micuţul va purta ochelari. Dacă însă nu i se face acest control, şi copilul nu vede bine cu un ochi, el nu ştie să spună şi se descurcă altfel cu celălalt ochi. Necazul mare este că ochiul care nu vede bine se dezobişnuieşte să vadă, şi copilul va avea unul dintre ochi nefuncţionabil toată viaţa. Dacă se încearcă recuperarea acestui ochi ambiop mai târziu de 6-7 ani, încercările eşuează. Ochiul este fără vedere. Dar la 3 ani se poate face şi recuperarea ochiului prin exerciţii care să îndrepte vederea la celălalt. Un alt lucru important, pe care trebuie să-l ştie părinţii, este acela că micuţul cu miopie e bine să fie îndemnat spre activităţi şi viitoare meserii care chiar solicită ochii. Adică este indicat pentru miopi să deseneze, să devină proiectanţi, arhitecţi, ceasornicari, bijutieri, folosirea ochilor fiind benefică pentru ei. Copiii miopi nu trebuie să facă mari eforturi fizice. Să nu fie daţi la sporturi care presupun ridicări de greutăţi şi alte eforturi mari, existând pericolul desprinderilor de retină. Şi apropo de folosirea ochilor, un alt lucru care trebuie dărâmat din mintea populaţiei este acea frază: „Să citesc mai puţin şi să mă uit mai puţin la televizor, fiindcă mi-am obosit ochii”. Această frază nu conţine adevăr ştiinţific. Ochiul este făcut să fie folosit la capacitate maximă. Să citească mult, să scrie mult, să se uite la televizor. Un ochi aşa-zis obosit este un ochi care are nevoie de ochelari şi nu poartă. Un ochi care nu este ajutat de ochelari este un organ chinuit, ce lăcrimează şi se înroşeşte. Ochiul pare obosit şi în cazul în care dioptriile ochelarilor sunt rău alese sau atunci când ochelarii nu sunt bine executaţi. Un sfat corect este acela de a te uita la televizor sau de a lucra la calculator fiind ajutat de un bec slab, care să spargă bezna totală. Un astfel de bec atenuează luminozitatea exagerată, în întuneric, a ecranului de televizor sau a monitorului. Omul trebuie să mai fie în cunoştinţă de cauză şi atunci când apare o durere violentă în ochi. Este vorba despre o durere brutală şi nu de o jenă oculară. Ochiul roşu şi dureros este o urgenţă oftalmologică. De cele mai multe ori este vorba despre un atac de glaucom cu unghi îngust. Pe lângă durerea violentă, un alt simptom este ochiul roşu, dar nu intens, ci cu o roşeaţă precum conjunctivita blândă. În atacul de glaucom, pupila devine dintr-o dată foarte mare şi nu se mai mişcă. Astfel, la lumină puternică, pupila nu se mai adaptează şi se micşorează. Acuitatea vizuală e foarte scăzută şi durerea în ochi nu cedează la algocalmin, iar antinevralgicul pune paie peste foc, fiindcă, din cauza conţinutului de cofeină, provoacă o contracţie a vaselor. Este important de ştiut că afecţiunea numită glaucom înseamnă o tensiune mărită în ochi. La atacul de glaucom, în câteva ore, durerea din ochi se transformă în durere de cap. Se adaugă greţuri, vărsături şi edeme pe cornee, adică corneea nu mai este total transparentă şi devine ceţoasă. Ochiul care suferă un atac de glaucom este tare ca o piatră. Glaucomul cu unghi îngust este una dintre puţinele forme de glaucom în care, dacă diagnosticul este pus devreme şi se intervine rapid, vederea poate fi recuperată. Bolnavul care suferă un atac de glaucom, fără tratament, orbeşte, fiindcă nervul ocular presat de tensiune se atrofiază. Omul trebuie să meargă urgent la spital pentru a fi scos din atacul de glaucom cu pilule şi, în paralel, cu perfuzii cu manitol pentru scăderea hipertensiunii oculare. Apoi, după scoaterea din atac, dacă acest lucru se realizează eficient şi repede, se face o mică intervenţie cu laser. Cu raza laser, oftalmologul face o găurică sau două prin cornee în iris, reducând astfel tensiunea oculară. Dacă bolnavul nu este scos repede din atacul de glaucom, urmează o intervenţie chirurgicală mai complexă.