Ca să nu mai spunem cât de periculoasă a devenit călătoria cu maşina. Poţi să fii un şofer cumpătat şi să te spulbere maşina unui alt conducător auto nebun, care prăpădeşte tot ce-i în jur cu imprudenţa vitezei. Dar tot aceste statistici tind să pună pe tapet o concluzie stupefiată.

    Cel mai periculos loc pentru om este... patul. O minte scânteietoare şi inventivă cum este cea a omului de afaceri de mare succes Silviu Prigoană a comentat extraordinar acest aspect atât de puţin bănuit de populaţie. Într-adevăr, argumentele sale stau zdravăn în picioare. În pat se petrec foarte multe decese sau atacuri ale bolilor. În mod cu totul neaşteptat medicina anunţă că orele de risc maxim în instalarea unui infarct sau în apariţia unui accident pe vasele din creier sunt tocmai în zorii zilei, dimineaţa devreme. Pare ciudat cum, după ce în orele de noapte organismul s-a liniştit, s-a odihnit, şi-a recăpătat forţele, să se creeze condiţiile propice crizei de inimă sau a accidentului vascular cerebral.

     O explicaţie ar fi că în aceste ore ale dimineţii timpurii, secreţiile organismului înlesnesc apariţia infarctului sau necazurile în circulaţia sîngelui prin vasele creierului. Stai şi te gândeşti atunci de ce se recomandă ca, după ridicarea din pat în orele dimineţii devreme, oamenii să facă gimnastică de înviorare. Ar trebui să reconsiderăm această teorie şi să amânăm mai spre miezul zilei sportul şi mişcarea, fiindcă se evită suprapunerea lor peste orele de dimineaţă, în care există pericol cardiac şi vascular. Iar ca să mai aducem un aspect în discuţie, în notă umoristică, bineînţeles că patul este un loc periculos, pentru că poţi aduce lângă tine o fată frumoasă, dar care îţi produce infarct. Şi revenind la pat, mai sunt lucruri de comentat, pentru că există o sumedenie de recomandări privitoare la folosirea patului. Astfel, nu este bine ca un om care a avut neplăceri la coloana vertebrală şi la alte articulaţii să se ridice brusc din pat, solicitînd doar zona şalelor. Dintr-o ridicare bruscă, omul se poate alege cu o criză de lombosciatică sau, şi mai rău, cu o criză de hernie de disc.

     Oamenii care au dureri de spate atuci când se dau jos din pat trebuie mai întâi să se rotească pe o parte şi să se ridice ajutându-se de cot, pentru ca acesta să preia o parte din efort, descărcând de forţe zona lombară a coloanei vertebrale. Tot atunci când este vorba despre dureri ale spatelui umblă vorba că aceşti suferinzi trebuie să doarmă pe o scândură sau chiar pe o uşă. Nu e necesitatea chiar aşa de drastică! Nu trebuie să smulgi uşa din ţâţâni şi să dormi pe lemn, dar este indicat să nu foloseşti un pat prea moale, cu o saltea prea pufoasă, în care să te afunzi cu corpul căci, aduci prejudicii coloanei vertebrale. Şi fiindcă tot e vorba despre pat, oamenii care au o proastă circulaţie a sângelui la picioare este indicat să doarmă cu rele ridicate niţel fie aşezând o pătură făcută sul, fie pur şi simplu punând o pernă, două sub laba piciorului.

    Iar oamenii care suferă de reflux gastroesofagian, cu reîntoarcerea conţinutului din stomac bogat în acid prin esofag până în gură, trebuie să doarmă cu capul ridicat mai sus, folosind două, trei perne. Iar pentru a evita arsurile, tusea, râgâielile date de acest drum pe contrasens al conţinutului stomacului, omul nu trebuie să se culce imediat după ce a mâncat, ci să mai stea în poziţie verticală. După cum psihiatrii care se luptă cu insomniile unor bolnavi atrag atenţia că e bine ca patul să fie asociat cu somnul, conform reflexului întipărit în om de mii de ani. Tocmai de aceea este contraindicat să se înveţe să citească în pat, căci e bine să laşi patul în principal pentru somn.